Interviu cu copilasii

Malagamba :)

Spectacol aviatic

In fiecare an avem unul, si se poate spune ca e chiar in curtea noastra. Copiii cei mici erau fascinati de zgomot si de faptul ca erau atat de aproape de pamant, au trecut aproape deasupra casei, puteai sa intinzi mana sa le atingi. Asa ca si-au construit si ei cateva si ne-au facut noua un spectacol in gradina.

Teatrul de papusi vii.

Prezentarea piesei Trei purcelusi

Nectarie a venit de la gradinita foarte nerabdator sa ne prezinte piesa Cei trei purcelusi (facusera acolo figurinele si probabil Ms Lia si Ms Katerina le-au dat si o demonstratie) ca pana seara numai despre asta ne-a povestit, cum zicea lupul "and I puff and I huff".

Dupa ce l-am luat pe Nick de la servici, l-a pierdut insa pe lup, cand, dornic sa arate celorlati din trafic cum face animalul, i-a zburat din mana. Stiam de porci zburatori, dar si lupul acum...?

I-am scos alt lup la imprimanta si ne-am pregatit cadrul, fiecare voia sa ia parte cumva la piesa. 

A iesit asta :

Naratorul - Codrin
Purcelusul nr 1 - Olga
Purcelusul nr 2 - Cornelia
Purcelusul nr 3 - C+O
Lupul - Nectarie
Vantul/puff&huff/animatorii - mami+tati

Braille Institute

Azi am intrat iarasi in iures, gradinita lui Nectarie si apoi am plecat cu copiii la un field trip la Braille Institute. Ideea excursiei a venit de la Book Club, unde am discutat despre cartea lui Helen Keller - The Story of my Life, asa ca ne-am zis ca o sa fie interesant sa aflam mai multe despre Braille language.
Piesa de rezistenta a fost o camera cu tot felul de lucrari de arta ale celor care incercau sa se adapteze cu aceasta lipsa. Sau incercau sa o compenseze cu alta calitate.

Unele din ele m-au impresionat teribil, pentru ca aveau foarte multa delicatete si amanunte rafinate.
Nu-mi imaginam ca pot descoperi asa frumuseti, venisem pregatita pentru altceva. 

La intrare in muzeu:

Camera cu lucrarile de arta

Cateva din ele,

Au  incercat sa intre in pielea personajelor si au lucrat cu niste margelute, legati la ochi.

Au trecut din mana in mana o piesa, incercand sa ghiceasca ce e, folosind doar tactilul :). 

Nu multi si-au dat seama, poate unul sau doi din copii.

Doamna aceasta era o scumpa, Shannon o chema, orbise la 34 de ani, din cauza glaucomului. Dragostea de carti a facut-o sa fie foarte motivata sa invete Braille language, care e destul de dificil, spunea ca totul se invata cam in 2-3 ani. 

Din pacate, copiii nu erau prea interesati de nimic, mai mult am intrebat noi, parintii, chiar nu inteleg de ce sunt asa plictisiti si nu au gasit nimic sa intrebe!!!

In fine, am taiat iar internetul acasa, si am plecat sa o duc pe Olga la volei, pe Cornelia la inot. Codrin a ramas bosumflat acasa, cu Nectarie dormind. 

Dupa 30 de min ma suna daca poate sa faca gratarul afara, Sure!, why not?, chiar te rog. Asa ca dupa doua ore, cand am ajuns inapoi acasa, ne astepta masa pregatita: aripioare de pui la gratar si piure. OMG, ce rezultate frumoase cand iau cablul de la modem! 

Mai repetam figura :))

Tot Nectarie

Nectarie ma intreaba:

 -Mami, (will) you live forever?

 Apoi imi vorbeste de prietena lui de la gradinita, si il intreb:

 - Nectarie, o iubesti pe Maria?
 - Yes.
 - De ce o iubesti?
 - Because she has a bone in her head! Look, here! (Si-mi arata moalele capului)
(ok, she's a bonehead :D)
In alta zi, ma duc sa-l iau de la gradinita si cand intru pe usa imi sare in brate: "Mami, I am a knight! Do you like it?" Imi spune aratan du-mi o tunica de cavaler. Zic, da, ce frumos esti, hai sa mergem acasa. El se dezbraca vesel si striga peste toata clasa, deasupra capetelor de copii cuminti care tocmai desenau ceva: "Bye, Maria! I'm going home." (Nu educatoarei, ci ei ii spunea pa) La care Maria, ridicand ochii dintr-un colt, ii spune intepata: "Bye, knight!" Ea era imbracata in printesa.

 Intr-o alta zi il intreb daca ii place de educatoarea lui, Miss Lia.
 - Yes, I like her, because she is dressed nice!

 Tot e bine ca cineva a remarcat asta. :)

Imi aduce un tricou vechi, din garaj si ma intreaba daca el l-a purtat cand era mic.
Ii zic, da, ce scump erai, muah, muah, bebe mic, l-ai purtat, era al tau.

"- Si o sa-l mai port din nou, cand o sa cresc iara mic?"

Ma vopsesc la par, radacinile albe se incapatâneaza sa iasa repede la iveala. De data asta, incerc alta vopsea. Care bineinteles ca e mai inchisa la culoare. Sunt acum cu degradeuri ciudat in cap, de la brunet la radacina, se face un castaniu la vârfuri.

Vine Nectarie sa-mi aduca ceva si imediat observa.

" - Mami, why are you getting darker? Your hair is black, now" zise cu putina dezaprobare.

Apoi intra Olguta in camera, zice "Unde, nu vad nimic" :P

Azi se uita la desene, e ziua de computer, asa ca rade cu toata gura. Ma vede si-mi zice repede:
- " Mami, please, let's have another baby (??!) and call her Peppa Pig!"

La teatru

M-am incumetat azi sa merg la teatru cu toti copiii, avand in vedere ca Nectarie e mai rabdator si in descrierea Field Trip-ului spunea ca accepta copii peste 3 ani, am zis sa incerc. Am fost la Peter and the Wolf .

Am descoperit cat de asemanator e centrul lui San Diego cu Manhattan-ul, aproape ca nu era nicio diferenta. Din momentul in care autostrada ne-a lasat in Downtown, ne-am pierdut intr-un furnicar de stradute paralele, First, Second, Fourth, nici nu mai stiam pe unde sa ma duc. Iar parcarea era abominabila, nu se gasea nimic disponibil, poate doar cu metere in care trebuia sa bag monezi la fiecare 30 de min.
M-am invartit cu masina pe strazi 20 de min, pana am gasit o parcare publica.

M-am luptat mult cu dorinta de a lasa teatrul balta si a merge la biserica, dar nu imi venea sa ma dau batuta, ce lectie le dadeam copiilor? Asa ca i-am târât pe strazi dupa mine, pe jos, invartindu-ma in cerc, dupa ce am parcat masina, ca sa gasesc teatrul.
In cele din urma am gasit teatrul si am intrat, si desi sansele erau mici ca sa ne lase sa intram, pentru ca intarziasem 30 de min, se pare ca nu am fost singurii intarziati si asteptau inca sa se umple sala.Asa ca am vazut piesa de teatru simfonic.

Dirijoarea era tanara, de pana in 40 de ani, simpatica, si intr-o conversatie continua cu sala plina de copii. Le-a prezentat instrumentele si au cantat cateva parti - trista, vesela, atacul unui urs, tematica lui Peter, etc- iar copiii au fost foarte entuziasmati si au aplaudat bucurosi, a fost un fel de piesa interactiva (brrr, ce nume urat)..

Nectarie a fost foarte interesat de trombon, a zis ca din ala "big and shiny" vrea , dar apoi s-a plictisit si s-a bagat pe sub scaune. Cat a fost prezentarea orchestrei, cu intrumente and so, nu l-a interesat, in schimb, cand au aparut balerinii care ii intruchipau pe Peter, pasarea, rata, pisica si lupul, a ramas efectiv bouche bèe timp de 20 de min. Nu mi-a venit sa cred! Deci asta trebuie sa fac ca sa nu ma mai țacane la cap toata ziua? Oh, mama!

La plecare am facut si o poza neclara.

Am mers apoi la Pescarie, sa luam peste proaspat si Nectarie s-a jucat mult cu pestii de acolo (morti, neimpaiati), cat timp am asteptat sa ni-i curete.
Ba ii impungea cu degetul in ochi si exclama "iii, squishy...", ba le zicea vesel " hello stinky fish", ori ii cauta in gura de dinti. Apoi s-a bagat pe sub tarabele alea, s-a murdarit bine, ne-a bagat putin si in sperieti cand s-a ascuns, dar pana la urma am scapat cu bine si din magazin si ne-am recules acasa.

What a day!

Octombrie in San Diego

Romanisme

M-am dus sa-l iau pe Nicusor de la job si de departe, vazand masina cum se apropia, mi-a facut semn de autostop. Am intrat in joc si am oprit cu o fata oparita, putin mai incolo de unde statea el..

- Haideti, urcati mai repede!

- Vai, multumesc, zice el suindu-se greoi, mergeti pana la Craiova?

- Nu. Pana la Popestii Leordeni, eu, acra.

- Eh, ce sa faci... Poate gasesc alta cursa pana la Craiova.

Pauza.

- Deci cat dati?

- Pai, cat cereti?

- Cat crezi mata, zic eu. Lasa, ca ne intelegm mai incolo ( :D)

- Eh, asa sa fie, de la mine mai putin, de la Dumnezeu mai mult.

Dupa care am inceput sa radem in hohote. Copiii ne urmareau din spate nedumeriti.

Zmeul

In sfarsit, l-am prins :)