Scoala - primii ani.

E importanta scoala, dar trebuie gandita si structurata altfel. Trebuie facuta cu grija, cu dragoste si atentie, cu tact, sa-ti simti copilul ca raspunde, ca tremura de nerabdare sa afle povestea mai departe, ca te trage el de mana sa intre mai adanc in padurea plina de surprize. Cunoasterea e mai placuta daca se face cu pasi mici, daca descopera el ceva nou sau daca-i arati cu grija, o umbra ce se furiseaza dupa un copac. Am avut de curand alta discutie cu mama, care imi reprosa ca iau in maini ceva ce ar trebui sa las "specialistilor", celor care stiu cum sa ia un copil, care au facut ani de pedagogie si au diplome.. Si poate are dreptate intr-o masura, dar exista pericolul ca acesti oameni cu studii, sa fie prea acriti si obositi si sa nu mai doreasca sa lase copilului placerea de a descoperi si mai grav, sa nu doreasca sa faca invatatul placut. Cam asta e problema pedagogilor din Romania. Destul de grea boala si incurabila. Mi-a mai trimis o carte de pedagogie care mi s-a parut abominabila!! Oare m-am prostit eu, sau termenii astia suna precum o caramida intr-o galeata? " stiinta socioumana specializata in studierea profunda si atenta a educatiei" "disciplina care defineste si aprofundeaza conceptele de baza ale domeniului pedagogic" "ansamblul actiunilor pedagogice proiectate conform unor intentii organizate.." "criterii sociopedagogice riguroase.." "proiectare curriculara" Si apoi vin eu si mai cer de la pedagogi sa fie normali si draguti si jucausi cu copiii, dupa ce le-au stalcit mintea cu termenii astia... Ma tot gandeam cu Nick, ce ar trebui sa invete copilul cand e mic, pentru ca se stie, unele lucruri, daca nu le deprinzi de mic, mai tarziu nu le mai poti invata.. Asta pe langa alfabet, cifre, citit, socotit, pe care oricum le inveti odata si odata.. Spre exemplu, eu daca n-am invatat notele cand eram mica, acum nu mai sunt in stare sa fac nimic.. Zilele trecute a venit Olguta la mine cu caietelul ei de pian si mi-a aratat o nota spunandu-mi: "Uite mami, asta-i MI".. si ma gandeam ca pentru mine putea fi si RE sau SOL, sau orice alta nota, pentru ca habar n-am notele. Pe cand ea se joaca cu ele si i se pare firesc sa le stie. Deci un prim lucru care trebuie invatat de mic este muzica. Pe langa beneficiile pe care le aduce sufletului, muzica ordoneaza copilul, si ii da un bun start in viata. Urechea muzicala trebuie antrenata si asa cum invata alfabetul, trebuie sa stie si notele.. Mai tarziu le poate folosi, daca vrea. Apoi, ar mai fi deprinderile bune, adica ordinea, curatenia, rugaciunile de dimineata si de seara, la masa, putina gimnastica dimineata, daca e un copil caruia ii place asa ceva, apoi igiena personala (asta mi se pare importanta, pentru ca se transforma in adulti care apoi se intreba de ce fug oamenii de ei). Am cunoscut un prieten de-al sotului, care era extrem de ordonat. Avea un maldar de dosare, cu chitante, documente importante, stia tot tot tot. La bucatarie fiecare lucru avea un locsor, sincer.. am simtit ca palesc sub atata grija si curatenie, eu fiind mai imprastiata si mai delasatoare.. Spre ex. acum am chiuveta plina de vase si eu stau pe net... offf! Acest barbat fusese invatat de mama lui, obsedata de curatenie, sa fie asa, si ii folosise, acum asta era stilul lui de viata. Pentru ca ordinea si curatenia din casa, se reflecta si in cap, in ganduri, in obiective. Un alt lucru care se invata cu usurinta cand esti mic, este o limba straina.. Cand am ajuns aici, Codrin nu stia boaba de engleza, dupa ce l-am dat 2 ore la un pre-k, a inceput sa-si dea drumul.. Dupa 1 an il intrebam noi cum se zice la nu-stiu-ce cuvant romanesc.. Totul a venit natural, fara prea multe chinuri, a prins bine si accentul, ceea ce la noi e zero.. Adica se cunoaste ca suntem straini. Ar mai fi si inotul, pot da exemplu tot cu mine, care nu stiu sa inot, sunt ca un bolovan in apa, nu ma pot misca si ma duc la fund imediat.. Daaar... am diploma de absolventa a Facultatii de Management.. ceea ce in cazul ca m-as scufunda, m-ar ajuta la ceva, poate... Cam astea cred ca ar fi niste lucruri de baza, care ar putea ajuta copilul, i-ar da un mic avant in viata si apoi ar lua scoala cu mai multa usurinta. Deprinderile acestea ii dau incredere in el si ii formeaza niste obiceiuri, folosite mai apoi la invatat.. Din pacate, scoala pune accentul mai mult pe partea teoretica, si aproape deloc pe latura practica. Copilul este fortat sa tina pasul cu colegii, cu sistemul de note si partea practica este lasata pe mai tarziu.. cand deja nu mai poate fi invatata la fel de firesc ca in anii prescolari. Acum, daca am definit oarecum inceputurile, sa incepem educatia timpurie:)