Ieri a implinit 2 ani micuta mea... Nici n-am avut timp sa scriu aici. Imi pare rau ca nu sunt in Romania, aici nu avem cu cine sarbatori, asa ca am stat acasa.. I-am cumparat un tort si l-am impartit duminica la biserica, la copii..
Sunt oarecum trista, pentru ca nu vorbeste... asta cumulatat cu o insomnie care se intinde de multe luni (se scoala noaptea pe la ora 3 sau 4 si sta cam 2 ore treaza) ma face sa ma gandesc la cele mai sumbre diagnostice... Ma simt si legata de maini si picioare. Slaba mea credinta ma face mereu sa ma indoiesc, nu stau linistita si imi fac griji.
Cateva cuvinte de fapt tot spune: apa, suc, da-mi, du-te, face ca animalele cand i le arat, recunoaste porcul, pisica, oaia, vaca, catelul, culorile rosu, verde si galben, stie sa se ceara sus, cand vrea ridicata. Aproape am terminat trainningul cu olita, spune cand face dar nu trebuie sa fie preocupata de altceva-de joaca sau de televizor. Regretul meu cel mare e ca i-am pus prea de timpuriu desene animate si acum e adicta la ele, mai ales la Dora...
In rest, e o adevarata binecuvantare, o dulceata de fetita, pupacioasa si haioasa. Poate pentru ca e cea mai mica, o compar mereu cu Olguta care a fost de departe ceva nemaipomenit..:) A vorbit de foarte devreme, perspicace si mereu cu raspunsuri pe buze...
Sper sa fie doar ceva temporar, am inceput sa ma ocup mai mult de ea, stam cu cartea in fata si denumim animale, stari, culori...
Ce se intampla cu lumea asta? Din ce in ce mai multi copii cu autism, boli ascunse in capsorul mic, carora nu le poti da de capat, sarcini incetate in evolutie, cancer peste tot.. sunt coplesita..
Da-ne Doamne sanatate!
Sfinte ierarhe Nicolae dezleaga-i limbuta Corneliei si ajut-o sa fie sanatoasa, Amin!
9 comentarii:
Laaaa muuulti aaani!Domnul sa ii dea toate cele bune Corneliei!
Multumim, Irina:)
n-am avut timp sa spun, dar nu cred totusi ca e ceva in neregula cu Cornelia. Poate o culci devreme si de aceea se scoala?
mai bine du-o la un psiholog de copii, ca sa te linistesti.
draga mea, am avut un soc sa o vad pe cornelus, dupa atata vreme, ce mare si frumoasa este! Doamne! sa-ti traiasca si sa-ti infloreasca!!!
stai ca acum am citit si postarea, eu am scris doar despre fotografie. citesc (re-re-re citesc) pe Francoise Dolto, exact capitole despre copii care nu vorbesc sau care se trezesc noaptea... e vorba de o atitudine a parintilor fata de ei (de exemplu, un copil care a fost foarte dragalit, sarutat, va vorbi mai tarziu, pentru ca el se exprima mai mult gestual). cauta cartea ei "Cand apare copilul", daca nu ti-o poti comanda de acolo, fac eu cumva si ti-o trimit.
trebuie sa te ingrijorezi daca si numai daca copilul nu arata nicio intentie de comunicare, pentru ca comunicarea poate fi si non-verbala foarte bine. un prieten are un baiat de varsta ilenei, care a inceput sa vorbeasca la... 5 ani! si nu s-au ingrijorat, pentru ca ei itelegeau comunicarea (non-verbala) a copilului!
tot eu: neaparat scoate-i televizorul! vai, vai, nu imi vine sa cred!!! nu stiai ca inainte de 3 ani este TOTAL interzis? nu mai zic acum de pericole, ca sa nu te sperii, dar arunca-l pe geam, scoate-i cablul, ia masuri serioase. nu glumesc!!!
Irina, sper sa nu fie nimic.. Uneori am senzatia ca e normala, alteori mi se pare prea retrasa, ca vorbesc cu peretii:((
Asta e o problema cu psihologul, ca aici SIGUR i-ar pune un diagnostic ceva, numai ca sa aiba pe cine trata.. si mi-e frica..
Anca, ma simt putin atinsa :D, eu CHIAR sunt ca o closca cu ea, imediat o pun sub aripa daca o ameninta ceva.. As vrea cartea, sa vad cum fac rost de ea.
Cat despre TV, le-am dat desene celor mari si uite asa a ajuns microbu si la ea.. Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, ca acum trebuie sa ma lupt cu toti 4(ca si sotu zice ca putin desen nu le face rau) ca sa arunc teveu ala pe fereastra:(((
Adriana, asa ma gandeam si eu, ce rau cateva desene acolo. Daca nu ii dadeam la tv ii puneam la calculator. Si de cand se uita la desene Ilinca mea se schimbase foarte mult, nu avea nici o placere pentru nimic, iar daca inchideam desenele tandalea de ici- colo. Nu mai zic ca avea si comportamente urate, fiindca era nervoasa, etc.. Pana cand am zis gata, s-a terminat cu desenele. Si nu i-am mai dat deloc, desi avem televizor. La inceput a fost greu, plangea, etc., dar s-a obisnuit. I-am explicat ca desenele si tv-ul in general nu fac bine, ca ne stricam ochii, ne doare capul, etc., si acum nu se uita nici daca merge la altcineva. Si sunt multumita, s-a schimbat de cand nu se mai uita la tv, e mai calma, se joaca cu placere, isi gaseste singura activitati.
Trimiteți un comentariu