Jurnalul

Ei bine, nu am somn si m-am sculat cu o senzatie de iritare asa ca trebuie sa vars oful.
Am citit Jurnalul lui Bartolomeu Anania si pentru prima oara in viata mea am ganduri de sacrilegiu pentru o carte. Imi imaginez cum ii smulg paginile, incet, si-i dau cele mai rusinoase intrebuintari.
Poate am s-o folosesc ca stepper la urcatul pe tron al micilor printi.
Poate o fac cumva pierduta prin casa asta -ar fi prea dragut insa.
Incredibil.. si credeam ca e singurul personaj acceptabil din ierarhia bisericeasca.... Cum or fi ceilalti? Dumnezeu cu mila, ma simt rau, rau...

Vizita interesanta

Azi am fost sa vedem cum arata pe dinauntru o statie de Firefighters. Mi se pare mai potrivita denumirea in engleza decat pompieri, in fapt ei sunt cei care se lupta cu focul, nu cei care folosesc pompa de apa, hm..
Chiar eram putin suparata ca pruncii nu vor avea parte de o astfel de vizita (pentru ca aici scolile organizeaza astfel de excursii) dar uite ca Dumnezeu are grija de toate si unul din grupurile de HS la care suntem inscrisi a organizat azi un trip la un Firestation din Sparks (un fel de cartier al orasului Reno)



Impreuna cu cateva familii de homeschooleri am fost initiati in tehnica "Stop, Drop and Roll" una din regulile de siguranta pe care se bate moneda mult.
In cazul unui incendiu, daca hainele iti sunt prinse de flacari, nu incepi sa strigi dupa ajutor, nu alergi dupa telefon sa formezi 911, ci mai intai iti acoperi fata cu mainile(ca sa nu te arzi) apoi te arunci la pamant si te rostogolesti ca sa stingi flacarile.


Aici Olguta face manevra,


sergentul Oliver,


si aici Codrin.



Ciudat ca in aceasta unitate aveau shifturi de 48 de ore (nu stiu de ce) si erau echipati cu de toate: dormitoare, bucatarie, sala de entertainment... o placere sa vii la servici.
Am trecut apoi la etaj, unde ne-a aratat paturile, sala de mese, TV-ul.. si langa ele stalpul pe care se aruncau in jos la sunetul sirenei- in cazurile extreme de urgenta.
Am avut parte si de niste demonstratii din partea lor...- destul de infricosator, caci stalpul era la vreo 6-7 m de pamant :D








Partea cea mai interesanta a intregii vizite a fost atunci cand serg Oliver s-a imbracat cu echipamentul intreg de firefighter. L-am filmat, partial, pentru ca atunci cand si-a schimbat fata punandu-si masca de oxigen, Cornelia a vazut un robot inspaimantator si nu s-a mai oprit din tipete pana n-am plecat de langa el.



Din momentul in care suna alarma, firefighters au 60 de sec sa iasa din statia de pompierei, deci in asta intra si imbracatul si indesatul in masina.. Pretty scary... ar trebui sa-l duc mai des pe Codrin la astfel de demonstratii.. pana iesim din casa adorm cu ei agatati de mine.

Am mai vazut masini interesante, cu tot felul de usi, usite ascunse, niste mici uzine in care cred ca gaseai si un ac cu ata, medalii, mici toporisti folosite la spart, vechi de 50-60 de ani, lantere cu care puteai vedea prin fumul gros si cel mai impresionant, la intrarea in cladire era un lung sir de pietricele cu numele celor cazuti la datorie.. Ultimul era in 2008. Altul avea 31 de ani. :((










La sfarsit am facut o poza de grup, asta indemnati de cel care ne-a plimbat si aratat totul pe acolo, un serg al carui nume nu l-am retinut. Au fost atat de draguti, fara sa fie nevoiti s-o faca, incat m-am simtit obligata sa le multumesc de muuulte ori..
Nu ma pot dezobisnui de comparatii:((



Homeschooling rocks!!:)

A INCEPUT SCOALA!

.
.

Ce-a invatat fi-miu in vacanta de vara...

.





Scuzati engleza de balta...
Vacanta de vara fuse luuunga.







.

Un raspuns pentru necajiti

"Sunt cincizeci şi şapte de ani de când port rasa şi, pe cât îmi pare, nu am dorit a-mi neglija mântuirea, ci totdeauna cu mare teamă şi lacrimi am rugat pe Dumnezeu să se milostivească de mine, să-mi ierte toate păcatele şi să nu mă lepede de la aşternutul picioarelor Sale.

Am încercat, cred, după puterile mele, să nu nedreptăţesc nici o persoană de pe Pământ; mai mult chiar, să-mi dea Dumnezeu bărbăţia de a sluji cât mai multor oameni cu putinţă, fără să aştept de la ei nici o plată materialnică sau duhovnicească, ci aşteptând doar de la Dumnezeu darul iertării păcatelor mele.

Şi totuşi, în tot acest răstimp de mai mult de jumătate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau siguranţă, ci totdeauna am simţit în jurul meu ameninţări ori cel puţin stări potrivnice. În tot ceea ce încerc să fac, chiar şi în cel mai mic lucru, întâlnesc totdeauna piedici de netrecut. Aproape toate porţile lumii acesteia sunt mereu închise pentru mine. Am îmbătrânit şi nu am înţeles sensul acestor încercări.

Adică: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu faţă de mine, păcătosul, sau altceva se întâmplă? De nenumărate ori am rugat pe Dumnezeu să-mi descopere pentru ce merg lucrurile aşa, iar Dumnezeu îmi răspunde necontenit cu tăcere.

De aici veţi înţelege că nu sunt în măsură să vă dau explicaţii la dramatica încercare prin care treceţi. Dar vă avem totdeauna în rugăciunile noastre, cu durere şi dragoste.

Greu este nouă să învinovăţim pe Dumnezeu şi să ne îndreptăţim pe noi înşine, dar iarăşi, nu este uşor să facem nici invers, ca prietenii lui Iov, care doreau să se facă apărătorii dreptăţii lui Dumnezeu, uitând de înfricoşatele chinuri prin care a trecut Iov.

Astfel, tace Dumnezeu, tacem şi noi."

Arhimandritul Sofronie, 1984.

Tricotam

Sunt mandra de baiatul meu, si de mine..
Am luat la nimereala de la biblioteca, un film despre Knitting pentru copii, in care o bunicuta explica intr-un mod foarte haios cum sa tricotezi. Nici nu m-am obosit sa i-l arat, de fapt, l-a gasit singur si a fost curios sa-l vada.
Dupa un timp l-am gasit singur in camera incerca sa formeze ochiurile pe niste bete.. M-am mirat pentru ca nu avem in casa andrele.. Insa, s-a descurcat, a luat din gradina niste crengute si le-a ascutit la varf cu ascutitoarea si asa au iesit andrelele.. Se chinuia amarnic, nu-i iesea nimic.
Asa ca i-am luat niste andrele adevarate si un sul de lana.
Si se tot ruga de mine sa-i arat. Cred ca era nervos ca nu-i ies. I-am zis:
"Ce sa-ti arat? sunt un mare zero, mai mama, nu stiu sa tricotez!"
Pana m-am uitat la tante ce facea si brusc, mainile au inceput sa tricoteze singure. Chiar m-a deranjat putin metoda ei de a tricota, nu punea ata pe deget, cum facem noi, ci o dadea singura cu mana, un fel de scarpinici cu mana dreapta la urechea stanga. Asa ca mi-am suflecat manecile si am purces la treaba.
Aici e in prima faza:

Aici dupa o ora:))




















Sunt tare, stiu!
Si cat s-a chinuit saraca mama sa ma invete.. Uite ca nu degeaba...






...

Dulceturi

-Codrin! De ce ai dat in Olguta?
-Mami, she needed a proper kick, nu-i cuminte deloc!



Cornelia vine fuga sa-mi susure ceva la ureche..
(ii place sa-mi spuna mici secrete, de nimeni intelese):
- Mami, happy birthday!
Draga mami... o pup cu mare dragoste, ce daca nu-i ziua mea..
Inca un secret...
(dau urechea mai aproape, ce scumpica e, ce poate sa mai scoata acum?):
-Fundule!


Tati se apleaca sa culeaga o scama de pe covor. In spatele lui, Cornelia. N-are pe unde trece, asa ca incearca sa se strecoare cumva, delicat..
-Excuse me, fundu'!

(are o atractie pentru numele asta:D)














.....

La treaba!!!

Am facut O SINGURA zi, prima parte si apoi 3 zile am zacut.. N-am mai fost in stare nici abdomenele sa le mai repet..
E tae bo si daca o luati incet poate ajungeti si la ultima parte:)
E bun si pentru abdomen si ca sa mentin un tonus bun, sa nu atarne pielea, sanii, creierul...
In fine, cu asta o sa-mi incep diminetile.. Red Bull for a good teaching HS!

Later Edit...

Intre timp, am mai gasit un video, mi se pare mai potrivit- nu e muzica care sa ma scartaie la nerv, atmosfera linistita, feminina :), pare-se ca-l incerc pe asta mai degraba.
Asta dupa ce Billy m-a demontat pentru o saptamana - mi s-a reactivat vechea discopatie.. Batranetile maica, degeaba fug, vad ca m-ajung..

Curriculum pentru o viata.

Vine iar scoala, am niste emotii mari, mari, dar trebuie sa-mi iau avant si sa sar iar in apele tulburi ale HS.. Tulburi, pentru ca asa sunt in capul meu acum toate informatiile.

Impreuna cu N, adica mai mult el, am facut un fel de curriculum. De fapt, e alcatuit in linii generale, multe din puncte trebuie lucrate in timp, doar la cateva putem spune ca incercam sa facem ceva acum.

Stiu ca e tare greu sa "faci educatie", insa trebuie stabilite punctele de reper, si la anumite intervale tragem linie si vedem ce am reusit sa acoperim sau la ce suntem corigenti.


Chiar zilele trecute ma gandeam ca facem liste si intoarcem problema educatiei pe toate fetele, iar copiii vor putea iesi cu totul altfel, avem atatea exemple de caderi, din pacate. Insa nu putem lasa educatia lor, in special educatia morala(mai ales ca la scoala nu se face deloc, deloc, delooc, ies din scoala niste toparlani cu diplome) pe seama altora, incercam pe cat se poate sa ne facem lectia...

Nick spune sa insistam in principal pe caracter si greseli de comportament, pe activitati practice si pe indemanare.
Eu zic sa insist pe acumulare si stabilirea unor puncte de reper dupa care sa se ghideze mai incolo- si ma refer aici la notiuni de baza despre istorie, geografie, cateva elemente de structura a propozitiei, naratiunea sa fie f bine stapanita (C se balbaie si povesteste f prost, repeta si pierde sirul, amesteca cuvintele ro/engl), tabla inmultirii, adunarea/scaderea.


O sa incep cu o zi pe saptamana si limba romana, nu stie deloc sa citeasca si sa scrie in romaneste.. :(( (rusine mie, stiu)

In fine, in lumea HS este o oarecare confuzie din cauza numarului prea mare de programe existente. Toate incearca sa fie alternative mai bune fata de ce se face in scoala publica. Si noi am tot cautat variante si in sfarsit ne-am stabilit in mare la un plan general. Incercam sa fim flexibili, ne vom ajusta directia din mers, dar un plan general se simtea necesar.

Pregatire pentru viata - plan de educatie pentru 12 ani.

Caracter (de acum, pana la adolescenta)

• - drept, corect
• - sincer, cinstit
• - harnic
• - viteaz
• - bland, modest
• - misionar, luptator disciplinat, sa-si propuna proiecte si sa le execute
• - cu vointa (sa se abtina de la tentatii)

Deprinderi bune(7 ani)

• - rugaciuni
• - gim
• - igiena (spalat fata, urechi, gat, dinti, picioare)
• - sa faca singur la toaleta curat
• - ordonat, curat in camera lui
• - maniere la masa
• - vorbit clar, decent, politicos

Self-sufficiency (10-14 ani)

• - self-defense
• - sa obtina mancare (plantam seminte si urmarim cum cresc, pescuit, in natura)
• - sanatate - mancare sanatoasa, medical (sa-si trateze o rana superficiala)
• - sa gateasca, sa coase, spele haine
• - reparatii mici
• - o meserie
• - administrare finante, investitii (Rich Dad, Poor Dad ) :p
  

Intelect (incepem gradual de la 7 ani pana la liceu)

• - stiinta naturii (plante, animale, astre), geografie
• - istorie (pe baza Bibliei si a istoriei Bisericii)
• - mate, logica
• - high tech
• - fizica, chimie
• - arta (istorie, sensibilitate) muzica, pictura, literatura
• - comunicare - retorica, 1-2 limbi straine, citate, proverbe
• - filozofie, pt a combate teorii rele

Religie(incepem de acum)

• - catehism general
• - rugaciuni (pt. sine, pt. altii, pt. sanatate)
• - frecventarea Sf. Liturghii
• - istoria Bisericii
• - fapte bune
• - identificare si abtinere de la tentatii rele
• - actiuni intelectuale in sprijinul mentinerii civilizatiei crestine--(mai tarziu, cand va fi mai mare)

Diferenta de concept intre ce ne propunem noi si scoala publica e mare, zic eu. Metoda pedagogica va fi deasemenea cu totul alta.

Metode alternative de invatare(cum e HS facut acasa):
1. intr-o atmosfera de dragoste si caldura
2. in joaca, cantece, intreceri, teatru de papusi care invata-intreaba, jocuri video de strategie si invatare, filme gen Dora interactive
3. in natura, la fata locului, palpabil si vizibil
4. tutorele invatand cot la cot - cercetare, tehnica invatarii (cules informatii, organizat, necunoscute, investigatie, reprodus in eseu)
5. proiecte planificate si indeplinite (plan, executie, concluzii)
6. elevul devine profesor (ex. Olga ne invata despre vioara, Codrin despre tobe)
7. unit studies



CE FACEM ANUL ASTA

Cat despre manuale, am cautat si am gasit la Rod and Staff manualele despre Science si Music, istoria o vom citi ca pe o carte de povesti dupa metoda clasica, cartile de matematica le-am ales dupa ce am rasfoit mai multe culegeri de la Barnes&Noble si am gasit una potrivita. Mai avem si www.beestar.org unde in fiecare zi are un test de completat (destul de bun site-ul, cu asta ne-am mentinut toata vacanta ca sa nu uite scaderea si adunarea)
Spelling vom continua cu carticelele lui Wanda Sanseri, oricum am in plan cam 2 luni de revizuire a materiei si de discutat pe regulile de spelling din first grade, caci a uitat TOT in aceasta vacanta prea mare..
Istoria Romaniei mi-o trimite mama si in acea zi in care vom face lb romana vom citi si din cartile de istorie a voievozilor.

Cu Olguta o sa incep dupa caietele de caligrafie din Romania, si o sa introduc lista cuvintelor formate din 2-3-4 litere, asa numitele Sight Words. Stiu de la gradinita greceasca a lui Codrin ca asta e baza de lucru in kindergarten.
Biblioteca de 2 ori pe saptamana si daca ne ajuta Dumnezeu si mai avem bani, poate ii inscriem la niste activitati de dupa-amiaza ca sa nu capieze in casa.. Cam atat.

Preocuparea pentru aproapele

Un lucru pe care il gasesc tulburator in Ortodoxie, este preocuparea pentru aproapele, lucru pe care, surprinzator si trist, l-am gasit aici, in America, mult mai bine infaptuit decat in Romania. Nu stiu daca aceasta trasatura apartine in special parintelui James, sau poate e o caracteristica sectariei din America, sau chiar in sanul Bisericii de aici este impus acest cod, dar in fiecare Duminica la sfarsitul slujbei se fac anunturi care tin comunitatea mai aproape, facand-o sa fie ca un organsim in care inima bate si pentru mana, si pentru picioare, si pentru cap, pentru toate organele la fel.

Asa incat mi se pare normal

- sa fim instiintati cand se mai boteaza un copil (sau adult, in rare cazuri)

- sa ni se cante La multi ani in limba sarba/engleza atunci cand avem o aniversare

- sa se faca un update la starea celor care sunt bolnavi din parohie

- sa ni se ceara sa ne rugam pentru cei bolnavi (uneori, cand sunt cazuri grave, chiar ne suna parintele sa ne ceara sa ne rugam)

- sa participam toti la curatenia bisericii,

- sa ni se comunice programul parintelui si faptul ca are necazuri (de ex. Fr. James si-a pierdut jobul si ii este f dificil sa ajunga in timpul saptamanii la slujbe)

Dupa 1 an petrecut in aceasta comunitate de ortodocsi americani, cred ca stiu mai multe despre viata lor si a Bisericii decat stiam in NY la biserica romaneasca, sau in Romania, la oricare din bisericile la care am mers.

Despre nasterea ... bebelusilor

Pornind de la o discutie despre cum sa prezint copiilor venirea pe lume a unui bebe, m-am gandit sa caut pe net niste desene animate.. Iaca ce am gasit:

Mic filmulet despre cum se nasc iepurasii..

Orthodox arm (1985)

Din vremuri de demult, o formatie de muzica putin neobisnuita, care n-a trait mult, doar cat sa tulbure apele unor existente sterse. Dintr-o muzica aspra, au ramas doar niste versuri frante, cu care ne mai mangaiem uneori amintirile, aproape pierdute..

''Medieval thunder
Baltic reaction
Arctic nobleness
Medieval light. "

''And in these days,

every new fact is
meant to harm
The medieval icon. ''

''The nature smells good
the people smell bad,
But it's the people who decide
what is good or bad. ''

''Decision is yours
no further excuse.
However you are gonna die
no matter what you choose. ''

"Viciously attacked

Our blood will flow

It's seems that no one can stop

The international show.

Perfidious nonsense

Exciting the brain

It's time to save our souls

From the terrible chain

Everything is wrong

But the mobs feel good.

I feel viciously attacked

And misunderstood."

''Liars, beware!
storm across the sea.
Blessing storm of goodness

is what you cannot see.''

''Now, let us be aware

Of the medieval things.
And their charm and beauty,
As soft as angels' wings. ''

''Everything will perish
this is very clear,
But many people don't believe it
And they have no fear. ''

"Everyone will die,

it's easy to see.

What's the use of struggling every day

The Heaven must be!"

Si am gasit si modalitatea de a pune muzica pe youtube:

"Orthodox Arm" este formatia punk pe care Nicusor a infiintat-o in New York, cu cativa prieteni romani. Nu a avut succes, timp de 9 ani au lucrat impreuna, tragand nebuneste la o caruta care se incapatana sa ramana impleticita in noroiurile main stream-ului covarsitor. Dupa 9 ani, unul din membri a renuntat si totul s-a spart. Fiecare a luat alt drum si muzica lor a fost lasata uitarii. Nick s-a aruncat nebuneste in programare, dupa 7 ani a iesit www.earpower.com si dupa inca 10 ani ne-am cunoscut si ne-am casatorit. A inceput alta odisee.

AICI

Si

 AICI

Sfanta Imparateasa Olga - 24 Iulie

Quiz

Cine stie sa raspunda la urmatoarele intrebari, e poftit la scena deschisa:



-De ce iepurii nu merg la biserica?



- De ce semintele nu se transforma in copaci mari, atunci cand ajung in burta lui C?



-Pe unde scot gainile/prepelitele, oualele lor dragalase?



-De ce soarele nu doarme?(ca el pleaca la bunica de fapt, noaptea)- Are inima soarele asta?



-De ce stelele sunt albastre? (nu verzi, cum stiu unii:D)





Astept sugestii.
------------------

Olga Greceanu

M-a impresionat mereu numele ei, de atunci de cand i l-am descoperit pe placuta de la intrarea in Biserica Sapientei. Alaturi de alti pictori deosebiti si ea contribuise putin la refacerea acelei mici bijuterii, ascunsa atat de bine intre blocurile vechi, cu iz comunist, de pe Strada Sapientei colt cu Vigilentei. Cand traia parintele Voicescu acolo era refugiul meu, bisericuta care mi-a adus deopotriva bucurie si torment sufletesc.

Azi am gasit un articol despre ea si m-am bucurat s-o cunosc mai bine.

Modele spirituale romanesti- O mare si uitata doamna a culturii romanesti- Olga Greceanu

O familie.

Ea l-a ales pe El.

Si-au facut o familie mica.

Mama statea cu fetita, tata invata baietelul sa mearga.

La masa, tata tinea predici cu mana-n sus. Toti il ascultau:D

Duceau copiii in parc.

Apoi se intorceau fericiti acasa: mama cu tata si copiii.

Faceau ce faceau si tot in bucatarie aterizau.

Povestea n-are un sfarsit, pentru ca ea continua..

De fapt, Olguta a vrut sa aiba si ea o carticica, si-a capsat desenele si le-a pus la pastrat:)

Purtarea de grija

La masa, in timp ce mancam si hahaiam fiecare cu cine putea, intr-un moment de liniste, asa.. din senin, Olguta pune intrebarea:

-Tati, atunci cand o sa fii tu batran...adica batran de tot, si n-o sa te mai poti duce la servici, cine o sa ne aduca noua mancare?

Eh, nu ma asteptam la atata purtare de grija din partea unei fetite de 5 ani jumate, oricat ar fi ea de descurcareata, perspicace si pe faza...
In fine, pe Codrin parea ca nu-l intereseaza astfel de amanunte... mundane, Cornelia e prea mica, mami ramasese cu mancarea in gat(chiar?) si tati isi radea in barba..
Ea o sa aiba grija de noi si-o sa ne dea bani de buzunar, in curand... in curand!

La multi ani, tati! :)

Nifon, calugarul.

" Amintirile ramasesera inlauntrul lui, indepartate. Putin pe mama si-o amintea, iar alta femeie nu cunostea, pe mama si pe Stapana Nascatoarea de Dumnezeu. Deseori, uitandu-se la icoana le incurca."

Nifon Kelliotul

Cand i-a murit tatal, Porfiris avea 12 ani. A vazut cum i-au adus de la camp corpul intepenit, invelit intr-o cuvertura. S-a adunat tot satul, au spus ca-l lovise catarul in rinichi.

Mama lui Porfiris avea 8 copii. A plans mortul zile si nopti, atat cat pot plange ochii unui om. A venit, apoi, parintele acasa sa vorbeasca cu mama despre copii. Au spus ca jumatate sa-i pastreze vaduva iar jumatate sa-si gaseasca painea in alta parte.

Parintele i-a trimis pe baietii mai mari in tinut, in slujba Episcopului. Poate, mai tarziu, vor merge si la scoala. Pe surioara lor cea mica, Lenita, o mica salbaticiune cu perisor negru, a luat-o la ea sora raposatului, in satul vecin. Pentru Porfiris au hotarat sa mearga cativa ani la Sfantul Munte, la fratele mamei, calugarul, si mai tarziu, daca vrea, sa se faca preot.

Asa a pornit Porfiris spre Muntele Athos. Mama i-a pregatit o bocceluta cu haine si i-a dat catva pesmeti pentru drum. L-a sarutat pe Porfiris si Porfiris plangea. Plangea si mama, pentru ca fiul acesta ii era cel mai drag. L-a dus apoi parintele la Arnea, nu prea departe. S-au intalnit pe drum cu un grup de pelerini si l-a dat lor in grija.

Drumul pana la Sfantul Munte trecea atunci pe uscat si era pietruit de la Ierisso pana la Lavra. Porfiris era naucit de tot ce vedea: padurile, marea si cind au ajuns la Athos a admirat manastirile cele mari si bisericile.

Dar unchiul sau, calugarul, nu se afla la nici o manastire, era dintre cei mai severi si traia ca sihastru. Cand, la un moment dat, Porfiris a ajuns la el, a vazut un lacas cu doua caturi zidit chiar pe marginea stancii. In fata prapastie, pe-o latura tot prapastie, numai in spate era o carare.

Parintele l-a asezat in fata sa, l-a privit direct in ochi si a spus ca seamana cu tata-sau. L-a privit si copilul pe Parinte care-i semana mamei; era inalt, cu fata supta si avea o barba mare. In sihastrie mai traia si un diacon, ucenicul Parintelui. I-au asternut lui Porfiris sa doarma: un pres sa se culce si doua cuverturi sa se inveleasca. A venit noaptea si copilului i s-a facut frica, de-atata pustietate in locul acela si atata intuneric. A prins sa planga incetisor pana a adormit.

Asa a intrat Porfiris in viata calugarilor. I-au dat sa poarte o rasa micuta si o scufie. A ramas netuns si, cand i-au aparut primele fire pe fata, a lasat sa-i creasca barba. A invatat sa faca toate treburile si le facea cu draga inima: aprindea focul, gatea din putinul pe care-l aveau, aducea apa, aduna apa de ploaie. In lacasul Parintelui nu dormeau noaptea. Cand se intuneca, fiecare in chilia lui spunea rugaciunea lui Iisus, numarand boabele din siragul de matanii. Parintele l-a invatat pe copil sa spuna rugaciunea. Patru ore dupa apusul soarelui citeau din carte. Sfarseau odata cu primii zori. Se odihneau apoi cateva ore. Ziua ciopleau cruciulite de lemn si ingrijeau cei doi metri de gradina, in care puneau bob si cei doi migdali, care cresteau langa ea. Gateau bob, naut si de sarbatori cate un peste pe care-l prindeau din mare. Anii treceau si Porfiris nu arata niciodata oboseala sau impotrivire.

- Vino incoace, Porfiris!
- Binecuvantati, Parinte.
- Fugi incolo Porfiris!
- Binecuvantati, Parinte.

Chipul i s-a uscat si a devenit grav ca si cum n-ar fi fost chipul unui copil. Amintirile ramasesera inlauntrul lui, indepartate. Putin pe mama si-o amintea, iar alta femeie nu cunostea, pe mama si pe Stapana Nascatoarea de Dumnezeu. Deseori, uitandu-se la icoana le incurca. Om de lume nu ajunsese niciodata in schit si nici taietor de lemne. Singurii pe care ii vedea erau calugarii din asezamantul de dincolo, cand le ducea cruciulite si lua alimente.

Asa s-a facut Porfiris de 20 de ani si Parintele a spus ca e vremea sa primeasca darul cel mare si ingeresc al calugariei. L-au facut calugar si a imbracat Marele Vesmant. I-au schimbat numele si i-au spus Nifon. Porfiris a ramas numai in amintiri, la un loc cu figura mamei si cu trupul tatalui invelit intr-o patura. Altceva nu s-a mai schimbat in viata lui, in afara de faptul ca purta insemnele Marelui Vesmant, I(Iisus) H(Hristos) IN(invinge) si la mijloc o cruce deasupra craniului lui Adam, ASAD (cu acest semn de alungat demonii).

Pe marginea stancii, zilele si noptile curgeau precum apa ploilor. Puterile Parintelui slabeau si cu greu isi mai tragea picioarele iar vocea nu mai avea putere. Atunci s-a facut ca a sosit la schit primul om din lume, un arhimandrit, protosinghel, care purta rasa calcata cu fierul si mansete albe. L-au primit cu smochine si rachiu si a ramas cu ei si la privighere. Dimineata l-a luat de-o parte pe Nifon, l-a intrebat de ani cati avea si ce carte stia.

- Sa-l iau la oras? l-a intrebat pe Parinte. O sa mearga la scoala sa iasa cleric.
- Ce spune el, a raspuns Parintele. Iar Nifon a spus nu, fara sa stie el insusi prea bine de ce, a spus doar nu.
N-au trecut zile multe si intr-o noapte Parintele a lasat privegherea neterminata. S-a intins pe asernut si cand soarele s-a inaltat chipul ii era alb precum barba. Nu mai misca. A venit preotul de la schit, l-au infasurat si l-au cusut in rasa si l-au depus la radacina unui migdal, langa gradinita. Nifon a adunat flori salbatice si i-a impodobit crucea. I-a facut si o candela pentru mormant din paharul batranului care acum prisosea.

Parintele cel nou era ursuz, avea reumatism si se mania, asa ca nu s-a impacat cu Nifon. Nifon nu mai era copil, dar niciodata nu intorsese vorba Parintelui. Dupa ce trecusera deja 10 ani a venit al doilea vizitator la sihastrie. Era fratele lui Nifon care devenise preot in oras. Nifon i-a sarutat mana si acela l-a sarutat pe frunte. Era casatorit, avea si trei copii. I-a povestit de mama care murise de 5 ani. I-a povestit si de surioara cea mica, de Vango, care murise intr-o epidemie. Lenita era maritata in sat, iar celalalt frate iesise medic si traia la oras; mai erau si cei doi frati mai mici care terminau gimnaziul. Nifon a luat o hartie si a impartit-o in doua. Intr-o parte a scris viii si in cealalta mortii. Primul l-a pus pe Parintele, apoi pe tata, pe mama si pe micuta Evanghelia. Dar si mortii erau in amintirea sa atat de indepartati incat deseori nu-i putea desparti in gand.

Dupa acestea Nifon a luat binecuvantare de la staret sa plece la Karoulia. Murise un nevoitor rus si Nifon i-a luat chilioara. Era zidita pe o stanca de pe culme, exact la mijloc, in scobitura unei pesteri.

Acolo si-a petrecut Nifon ultimii ani. Cobora stanca prins de lant, calcand pe iesiturile aproape inexistente ale pietrelor, avand dedesubt marea. Chilia avea o usita intr-o parte, in fata avea o fereastra, o deschideai si sub ea se casca haul genunii. Iarna marea mugea ca o fiara ranita. De atunci n-a mai tinut socoteala anilor. Ajunsese alb, alb de tot si din ce in ce mai adus de spate. Noptile curgeau intr-o veghe continua iar zilele treceau ostenitoare. Acum cioplea mai putine cruci, manca pesmet mai putin iar bobul nu-l mai fierbea la foc, il inmuia numai ca sa se descojeasca. Aduna apa de ploaie din burlan intr-un vas mare de pamant si apa avea miros de aghiasma. Chipul batranului era linistit si se simtea fericit asa cum nu se simtise niciodata in viata lui. Duminica se catara pe stanca ca sa urce la Katounakia la liturghie, sa se impartaseasca. In celelalte zile citea singur din Scripturi, ca totdeauna. Spunea si rugaciunea fara oprire. Vapoarele treceau departe in larg, dar nu stia sa-si inchipuie lumea si oamenii, facea doar semnul crucii asupra vapoarelor care treceau, sa ajunga cu bine.

Mai avea hartia cu viii si mortii prinsa deasupra icoanelor. Numai ca acum nu mai putea sti cati din cei dragi traiesc si cati s-au dus deja. Pentru el toti erau vii si ii pomenea la cei vii. Chiar si pe tatal pe care-l vazuse infasurat in cuvertura, chiar si pe Parintele pe care-l ingropase cu mainile lui.

Nifon s-a dus in Duminica Pastelui. Urcase in Katounakia la Liturghie. Si-a lasat lumanarea cea mare aprinsa in strana, a mers la altar si s-a impartasit. S-a intors la strana; au spus ca l-au vazut surazand. Lumanarea ardea langa el. Calugarii l-au ridicat, l-au cusut in rasa si l-au coborat la Karoulia. Cativa metri de la chilie, intr-o scobitura a stancii, au sapat si l-au lasat acolo sa se odihneasca. L-au asezat ca si cum ar privi marea. Pe stanca rasarisera flori salbatice. In chilie au gasit si crucea pregatita. El insusi o facuse. «Nifon, calugar» scria. isi scrisese singur si numele pe pomelnicele pentru vii.

Christos Yannaras

Vara 1964.

De unde?

Episcopul sarbilor

Sarbatoare mare azi la bisericuta noastra- a fost hramul bisericii-Sf. Ioan Botezatorul si in acelasi timp, a venit si Episcopul Americii de Vest- Maxim.

De cand sunt aici m-am dezobisnuit de slugarnicia din Romania, hehe, suna dur, asa e, dar aici preotul nu e vazut ca o autoritate suprema in Biserica, nu se dau toti la o parte cand trece, nu i se pastreaza cea mai buna farfurie de mancare, nu are puterea de decizie in biserica ( pentru asta e un Church Board care voteaza, si de multe ori preotul se supune celorlalti)..
Iar ca proportie, in bisericuta noastra sarba sunt mai multi americani convertiti decat sarbi sau romani.

Dar, am avut mirarea sa vad ca in Ierarhia Sarba e acelasi spirit al supuseniei ca-n Romania: pupari de maini, in timpul Sf. Liturghii, Episcopul sta pe scaun in mijlocul bisericii, plecaciuni adanci la fiecare miscare si o atmosfera de incovoiere, nu neaparat din smerenie, cat din obligatie fata de rangul lui.
S-a produs o mica valva la un moment dat, caci Fr James nu potrivise bine niste lumanari cu care de obicei episcopul binecuvanta, si acesta l-a repezit.. Si aproape fara voie, m-am incovoiat, iar prin minte imi treceau tot felul de ganduri de mazilire..

Dar cand m-am uitat la ceilalti din biserica, i-am vazut foarte detasati, nici urma de frica in ochii lor, sau jena, sau dorinta excesiva de a se face acceptati - pur si simplu isi urmau cantarile, modul firesc de a participa la slujba, si atat.

Asta e libertatea, asta e lipsa unui sistem opresiv care iti cere totul si striveste orice incercare de a scula fruntea din pamant. Comunismul a lasat urme adanci si in Biserica, din pacate.
Da, smerenie, dragoste, atentie, recunostinta fata de Hristos... ma intreb cum era Sf. Ioan Maximovici.. Cred ca modelul Episcopului:)

Dupa ce s-a terminat slujba, atmosfera s-a destins, copiii au cantat pentru bishop.. Episcopul Maxim si-a dat jos carapacea scortoasa si a pozat zambaret:)

Iar aici, cantecelul celor doi romanasi :)

Mai multe poze de la Hram, pe site-ul bisericii- click AICI.







.....