Ma simt tare vinovata si incurcata, mereu ma gandesc ca nu sunt chiar asa o mama buna pentru fetele mele. Nick, tot timpul il are pe Codrin agatat de el, impartasindu-i ba povestile tineretii, ba invatandu-l orice.. Eu sunt in mare dezavantaj. Una pentru ca nu stiu ce sa le povestesc fetelor, n-am intamplari memorabile, doi, pentru ca nici n-am talent prea mare la povestit oral, ma aud pe mine vorbind si ma plictisesc.
Ma rog Maicii Domnului sa-mi dea minte si sa ma invete cum sa fac.
Aseara mi-am propus sa o las pe Lia sa faca singura scoala ei si eu sa stau mai mult cu Olguta, mai ales ca avea un assignement la co-op, la Little House on the Prairie si nu stia cum sa faca. Trebuia sa scrie pe o foaie 12 versuri din Noul Testament si sa le recite in clasa. I-am spus ca o ajut, numai sa ne apucam de undeva..
Numai ca ea iar a inceput cu nu pot, nu vreau, e prea scurt timpul, etc.. Si-a format un obicei de a refuza orice din prima, nu vrea sa treaca peste pragul lui I can't sub nicio forma si asta e destul de frustrant pentru ce orice lucru nou e primit cu neincredere si incapatanare, nu reusesc s-o fac mai deschisa la invatat, citit, memorat... Nimic.
Ne-am luat cartile si ne-am asezat in pat, dupa mult chin ca nu gasea nicio carte, ca un facut.
Nici eu nu stiam cum s-o scot la capat cu tema ei. Ea venise cu ideea sa scrie Tatal Nostru si sa-l recite, ca era usor, dar banuiesc ca toata clasa ei va face la fel, asa ca i-am spus sa cautam altceva, sa nu fim ca toti ceilalti..
Am deschis cartea si am inceput s-o rasfoiesc. I-am spus din ce e formata Biblia, am invatat-o sa caute un anume vers, de ex. Luca 6:21, pentru ca in clasa ei ea era singura care nu stia, celelalte fete sectante stiau.. Shame on me.
Recunosc ca am certat-o si am zguduit-o putin, verbal.
De fiecare data cand fac asta imi dau seama ca pierd, ca ma aseman tot mai mult profesoarelor din scoala, insa ce sa fac? Slabiciuni..
Ma uitam la ea cand o certam si o vedeam cum se intuneca, fatuca ei se colora in griuri, puncte rosii mai vechi se activau si ii dadeau o infatisare de babuta acrita, parul ii statea incurcat la spate, intreaga atitudine era de "nu vreau".. Si mereu ma rugam in gand sa gasesc calea sa ajung la inima ei, sa nu izbucnesc, sa nu incep sa tip si s-o jignesc, ma simteam atat de neputincioasa si rea :(..
Tot ce primeam in schimb incepea cu NU, la orice sugestie aveam.. Era o oglinda perfecta, o hraneam cu ura si jigniri, imi raspundea cu incapatanare si refuz.
Dulceata mea, de cate ori nu am facut asa cu tine, si tu mereu ai fost consecventa si ai tras semnalul de alarma, dar eu mama obosita si repezita, nu am vrut sa dau atentie sufletului tau care cerea ajutor. Iarta-ma.
Mi-a trebuit ceva rabdare, m-am scufundat in cartea din care tot pescuiam, poate gasesc ceva, poate reusesc cumva sa salvez situatia. Si am gasit. Am ajuns chiar la pasajul in care Iisus le vorbeste despre fericiri:
21. Fericiţi cei care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde.
22. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului.
23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.
Am invatat amandoua versurile, oarecum linistite ca situatia s-a detensionat. La sfarsit, era asa dragastoasa..
Am inteles ca trebuie sa fiu mai mult langa ea. Noi incercam sa-i lasam singuri sa invete ce vor, sa le dam freedom, insa pentru ea e prea devreme, se simte in siguranta daca ii dau ceva de facut si o urmaresc. Asta e felul ei de a invata, daca are acknowledgement de la un matur ca e pe calea cea buna, daca are guidance.
Codrin este exact opusul, nu ajung la niciun consens cu el daca il urmaresc si ii dau teme. Asa ca l-am lasat pe Codrin cu ta-su si eu ma tin de fete mai mult.
Nicu ii lasa mana libera, ii spune in wee-end ce sa studieze saptamana care urmeaza, il lasa sa faca cercetare pe internet si apoi stau de vorba seara despre concluzii.. Mi se pare extraordinar ca au ajuns la asa o buna intelegere si mai ales, ca ccc Codrin sta si il asculta si apoi da si rezultate bune, se pare ca a N a gasit calea spre inima lui, nici nu era greu, ca baiatul seamana cu tatal.
In fine, ma tot framant de o buna perioada cum sa fac scoala mai buna pt fete, ma rog mereu Maicii Domnului sa ma lumineze, sa stiu cum sa cresc fetele.
O sa stau mai mult cu Olguta, o sa citim impreuna povestioare si o sa incerc sa le discut cu ea, de fapt, incerc sa-i formez o judecata proprie corecta, aplecata dulcetii dumnezeiesti, ca asta e cel mai important pana la urma, sa reuseasca sa inteleaga viata sub o perspectiva crestina.
Mie mi se pare ca anumite lucruri sunt implicite, pe cand de fapt, ea le ia cum intelege mai bine, sau cum vede la fetele de varsta ei ca fac.. Ceea ce e gresit, pentru ca in ultima vreme nu prea are prietene ok.. Unele sunt in scoala publica, altele mai rautacioase cu ea..
Asa ca incep din nou profesoratul, de data asta nu predand notiuni ci discutandu-le sub perspective crestine..
Da, nu stiu de unde sa incep, nu sunt specialista in pedagogie, tip si stric ceea ce cu greutate am ridicat, sunt lenesa. Dar imi iubesc copilul. Nu dorm noaptea si ma inec in tormente, caut, ma sufoc de neputinta, de revolta ca nu pot in lumea asta sa am un ajutor si cei de la care sper o vorba de incurajare ma pun la zid. Exista vreo profesoara pe lume asta care sa faca asta pentru un elev de-al ei? iubeste cineva mai mult pe copiii mei decat mine? Atunci sa nu mi se spuna ca ei stiu mai bine.. Or stii, dar nu le pasa.
Nu am ce face, asta e drumul nostru.
Today, from my iPad
