Pe strada

In curte, cu aripioarele de hartie :)

Vacanta de vara

Incep si eu aici, dupa inspiratie Ileana, un album cu poze al copiilor. Unde mergem, ce facem.
First, Nectarie spalat cu furtunul, dupa o glorioasa joaca in noroi si iarba.

Codrin, Olguta si Nectarie la joaca in curte. Cornelia e bolnavioara asa ca sta pe langa geam.

Oceanul, dimineata, e cetos.

Rezultate teste

Am pus aici rezultatele lor la testare, desi, dupa cate mi-am dat seama, nu a fost ceva f greu. In maniera "no child left behind" testarile la nivel de stat au ajuns extrem de simple, nu stiu ce ii intereseaza pe ei, doar sa stie copilul sa citeasca si sa adune.
Testele nu suporta comparatie cu ce am vazut ca se da in Romania, sunt mult mai slabe.
Asta ii face pe copiii mei, din start, mai slab pregatiti decat cei din Romania, insa am ajuns la stadiul in care  nu ma mai intereseaza performantele academice (in sfarsit).

Ne vom adapta la fiecare situatie, acum suntem in USA si o sa incerc sa ii pregatesc cat mai bine pentru scoala de aici, e cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac acum - sa lucrez la self esteem, sa aiba sentimentul ca pot sa-si insuseasca orice materie, daca stiu cum s-o sparga in bucati mici.

Codrin vad ca da rezultate mai bune, devine independent si ii place rolul de invatacel, asta pentru ca asculta de tata lui si invata din povesti. Nick are un job mai usor decat mine (eu trebuie sa ma lupt cu incapatanata de Olga:).

Am speranta ca intr-o buna zi sa se trezeasca si in Olguta dorinta de a face ceva, nu numai sa se joace si sa se uite la desene.

Cu cat umplem mai mult sufletul unui copil, cu atat mai mari sansele sa se reverse, si pentru asta trebuie sa-l umplem cu incredere, frumusete si credinta. Daca il sufoc cu frustrari si reprosuri, tot o sa se reverse, dar cu fiere si amar.

Cornelia pare o fetita linistita si cu drag de invatat. Mereu imi aduc aminte de Dan, care a vazut-o prima oara cand avea 2 zile si statea cuminte intr-un carseat prea mare pentru ea. A fost atat de impresionat de cumintenia care i se citea pe fata ca a si prezis : "Fetita asta o sa fie foarte silitoare"..Si asa e :)
Ne e tare dor de el, Dumnezeu sa-l ierte. In August, pe 3, se fac 6 ani de cand a plecat de aici.




Codrin

Olga

Anger Management - by C O C at OneTrueMedia.com

Make a video - it's fun, easy and free!
www.onetruemedia.com

Razi mult

Hm. Nick, ca un intelept pedagog ce e :), a facut program copiilor. Una din cererile lui a fost sa ne sculam de dimineata si sa incepem sa radem, sa facem o terapie de ras. Nici nu inteleg de ce e vorba aia din popor ca "prea mult ras strica".... Strica ce? Laptele dulce.
In fine, azi m-a sunat si d-na Maria din Colorado si printre altele imi spunea sa-mi invat copiii de mici sa rada, sa nu ii cresc incruntati si morocanosi, ca ai ei asa sunt acum si parca se lipesc de necazuri mai usor cand nu stiu a rade:)).. Mneah, frumos, mi-a placut ce zice, are un stil de generaleasa care ma amuza foarte tare, dar asta pentru ca nu vorbesc cu ea decat odata pe luna, ca daca ar fi mama mea... vai de mine!
Oricum, de la natura sunt hlizita, imi aduc aminte cand am facut operatia de apendicita, aveam 20 de ani, si desi treceam printr-o perioada grea, dupa un abandon aiuristic de adolescenta, am fost apostrofata de doctorul care ma operase ca rad prea mult. De fapt ma umfla rasul cand il vedeam intrand in salonul meu, de la etajul trei, dupa ce urca cu greu treptele spitalului, avea asa o fata rosie si epuizata, el mic si grasut, cum sa nu razi?

Mesia

Mi-a placut ce ne-a spus azi la predica, Fr Andrew. Sa nu fim ca evreii din timpul lui Christos, care asteptau pe Mesia ca sa rezolve problemele politice din vremea respectiva. El nu a venit in lume ca sa ne rezolve noua problemele, ci sa sa ne salveze sufletul.
Mi-am adus aminte ca la rugaciune mai rar cer sa ma ajute la mantuire, mai des cer sa scap de datoriile pamantesti, care poate sunt lasate ca sa ne aduca mai usor spre mantuire, cine stie?...:(

Sfarsit de an la co-op

S-a terminat si co op ul pe anul asta si s.au gandit ei sa puna spectacolul de sfarsit de an pe 20 Aprilie. Am avut si noi cateva obiecte expuse, mai multe Olguta, o pernuta cusuta de ea, o caciulita crosetata, un portofel.

Au prezentat in program un dans creativ (Olguta si Lia), ceva dans la clasa de "Character first" (Lia si Codrin), si ei trei au cantat opiesa de Beatles.

Bineinteles ca Lisa You ne-a pus iar la sfarsitul programului asa incat am cantat la jumatate de sala, pentru ca ceilalti plecasera deja, m-am umplut de spume si am facut planuri sangeroase sa nu ma mai intorc la co.op.ul asta, semestrul viitor.

In pofida tuturor aranjametelor, copiii au fost fooooarte bine primiti, de unde audienta era intepenita total, batand p(o)liticos din palme la sfarsitul pieselor, cand s-au urcat ei pe scena, si mai ales au vazut.o pe Lia, mica si cu fata aia de bebe, s.au animat brusc si au inceput sa acompanieze copiii, aplaudand furtunos la sfarsit. In fine, asta m-a mai calmat nitel.

Co.op.ul nostru e o ramura mica dintr.una mai mare, la care am de gand sa ma duc din toamna, daca ne mai ingaduie Dumnezeu prin San Diego. Am fost foarte placut surprinsa sa vad cate proiecte au facut cei de la celalalt co.op, au acoperit geografie, stiinte sociale, istorie, si altele.

Au mai cantat si dansat ceilalti copii de la Co-op-ul mare:

 

 

 

 

Si aici, toti copiii homeschooled care au participat la Spectacol- cele doua co-op-uri: CFS Rancho Bernardo si CFS Poway.

 

 

Today, from my iPad

Marturii HS

Marturii despre homeschooling:

http://childrensmd.org/uncategorized/why-doctors-and-lawyers-homeschool-their-children-18-reasons-why-we-have-joined-americas-fastest-growing-educational-trend/

Today, from my iPad

Zilele noastre

Ma uit la Nectarie, se plimba cu scuterul prin casa, mi se pare asa frumos si luminos, cu manutele lui patrate si bocciu la fata... Tot ce face el e minunat. Bebele meu cu par blond si privirea hotarata, pana si mersul ii e de om mare, apasat, greu, care duce grija zilei si aseaza lucrurile intelept.
Da de unde, el nu stie decat sa fuga la mama in brate cand da de vreo greutate:)))
Tata l-a auzit batand cu ciocanul si nu mai putea de drag, mi-a soptit plin de incantare " asta e mai barbat decat.. decat Codrin" :D.. Conceptia veche ca daca tine o vioara in mana un barbat e mai putin barbat, trebe sa fie mai brutal, asa, sa dea cu ciocanu in ceva, hehe.

Am fost in parc, intr-una din seri, dupa ce l-am luat de la servici pe Nick, si Codrin a insistat sa joace fotbal cu Olguta. Ei sunt in aceeasi echipa la fotbal, Olguta a vrut sa o inscriem si pe ea.
Nu vrem pentru copii sa ajunga mari jucatori de fotbal, insa ce urmarim cu acest sport e in primul rand team work, care la noi lipseste datorita HS, si anumite reguli pe care trebuie sa le urmareasca, faptul ca in unele cazuri trebuie sa gandesti ahead cateva mutari ca sa stii cum sa pasezi mingea, cui sa i-o dai, cand trebuie sa sprintezi, cum sa-ti dozezi energia, cum sa scapi dintr-o impresurare intr-un mod elegant, fara sa imbrancesti si sa calci pe adversari, urmarim sa isi faca si o mica rezistenta la alergat, ca nu-i lucru usor sa bati terenul de la un capat la altul si sa-ti mentii vivacitatea, sunt unele lucruri care compara sportul asta cu sahul. In limitele bunului simt, bineinteles:).
Aici sunt grupe mixte, iar Olguta mea nu prea joaca bine, arata ca o papusa de carpe, atenta la miscari, cocheta, domnisoara pe doua bete- n-are treaba cu fotbalul. Celelalte fete din echipa sunt destul de devotate, inteleg regulile si sunt chiar unele bune, ceea ce pe noi ne cam acreste, nu neaparat pentru ca am vrea sa fie ai nostri buni, cat pentru faptul ca ei nu inteleg ce se intampla pe teren si nu dau tot ce pot, par plictisiti.
Asa ca Nick a insistat sa o invete cate ceva (pasarea mingiei de la unul la altul din alergat) dar pas de te pune cu magarul. Odata ce si-a dat seama ca e greu, nu a mai vrut sa faca nimic si iar a intrat in denial...
Ne-am chinuit, eu si cu Nick sa o incurajam, sa spargem cumva incapatanarea ei inutila si degeaba, nimic nu-i mai iesea, picioarele-i pareau de guma, si nu facea decat sa ne "arate" cat de gresit e sa asteptam ceva de la ea:)
Daca eram acum cativa ani, poate ne-am fi enervat si am fi luat-o la trei pazeste, dar acum am inceput sa cunoastem cum functioneaza Miss Olga. Pana la sfarsitul zilei incepuse sa coopereze si chiar radea cand ii mai reusea cate ceva, azi ne-a cerut sa mergem iar la parc sa facem repetitii. Oare ce alt om, strain, sa zicem profesor, ar avea deschidere si rabdare cu ea sa ii accepte crizele si neputintele? Sa aiba dragostea de a ii explica si de a o incuraja sa continue, sa-i explice ca "practice makes perfect" si e normal ca dupa ce face mai multe repetitii sa aiba rezultate, nu inainte?
Ma indoiesc din ce in ce mai tare ca ar putea fi un om care sa doreasca sa faca asta.
Azi am mers la fotbal si ne-a facut si o surpriza:))a luat diploma de cel mai bun jucator al saptamanii. Asta pentru faptul ca a aratat o imbunatatire vizibila fata de celelalte dati, nu neaparat ca a fost cea mai buna de pe teren... Totusi antrenorul a ramas 'masca' cand Olga i-a trimis o pasa inspirata lui Codrin care a si marcat un gol frumos. Si asta doar dupa doua zile in care a facut putin antrenament cu taticul ei. Dar si Nick are mare talent de profesor, ar putea invata pe oricine, orice subiect pe care l-ar studia cateva zile. De unde si succesul micii lor formatii, altfel cum sa stie a canta in armonie si fara greseli piese grele ca Beatles?
A fost o mica victorie care la noi in familie s-a simtit destul de tare. Olguta a fost capabila sa treaca peste "nu vreau-nu pot" si sa invinga.
Today, from my iPad

Ruth

Impreuna cu Ruth si copiii nostri, in Colorado Springs, inainte de a pleca spre San Diego.
Ruth este sufletul bun care ne-a primit fara sovaire pe toti 7 (eu, copiii, mama, tata) atunci cand am fost evacuati din casa noastra atunci cand a fost incendiul.
Ne-a dat noua dormitorul ei si al barbatului ei (acolo au dormit mama si tata) iar ei s-au culcat pe o saltea gonflabila. De fiecare data cand imi aduc aminte de intamplarea asta, sunt covarsita de gestul ei, cat de.."perfect" a fost, de crestinesc. Si imi aduc aminte ca nici macar nu a stat sa se gandeasca, a reactionat impulsiv, pe moment, si ea si sotul ei si-au scos hainele din camera si ne-au dat-o noua sa stam.
A fost o prietena desavarsita, iar copiii nostri s-au inteles ca fratii.
Inca unul din nestematele pe care Dumnezeu m-a facut sa le descopar in America, alaturi de Popadija..

si aici, fetele:)

Zice-se ca ajuta.

http://theasceticlivesofmothers.blogspot.com/

Worries

As vrea sa stea timpul in loc. Sa nu mai treaca asa repede. Mi-aduc aminte cum ne-am casatorit, ce aventura se deschidea in fata noastra. Ce fara de griji, ce mai radeam... Nu eram mai fericiti ca acum, acum e mai implinita fericirea noastra, nu mai radem singuri, mai sunt si altii, mici, pe langa noi, care au intrat in jocul nostru, si ne sunt dragi si nu regretam o milisecunda nimic...

Dar timpul asta trece, nu stiu ce ne doboara atata, pacatele noastre sau timpul necrutator?

Acum o saptamana a inceput stresul, semne mici, care deveneau tot mai multe si mai acute. De la o zi la alta treceam dintr-o extrema in alta, un roller coaster ingrozitor.

Suntem atat de mici si lumea asta e plina de taine, aproape ca nu stim nimic. Asta e angoasa care apasa peste noi, de ce se intampla unele lucruri care par de necrezut, care parca nu au nicio explicatie rezonabila? De ce mor copii, de ce mame implinite descopera un cancer in ultima faza, de ce se petrec accidente cu preoti tineri dusi la Domnul?

Si toate au o explicatie, dar de ce cerem sa avem explicatie? Ar fi frumos sa putem sa le primim cu liniste si incredintare ca vin de la Domnul si ca Dumnezeu este Tatal nostru care ne iubeste si stie ce e mai bine pentru noi... Dar nu pot sa fiu asa inteleapta. Acum nu pot decat sa plang, sa cer, sa-mi smulg parul din cap ca nu e asa cum vedeam eu, cum credeam eu ca o sa fie viata noastra.

Intr-una din nopti stateam si ma gandeam, in teroare si plans mocnit, spunand rugaciunile aproape obsesiv, repetand fara sa gandesc, Doamne ajuta-ne, nu ma lasa singura ca nu pot, si mi-am dat seama ca rugaciunea mergea acum aproape singura, mergea si cand mai atipeam putin, apoi ma trezeam si incepeam constient s-o spun... Si cat m-am intrebam de rugaciunea inimii cum o fi... Atunci cand iubim pe cineva si iubirea doare, rugaciunea si numele iubitului sunt mereu pe buzele noastre si in inima noastra. 

Asa ar trebui sa fie si numele lui Iisus, cred ca la asta se refera sfintii cand spun ca trebuie sa il avem permanent in inima noastra pe Iisus, sa-l iubim ca pe un copil de-al nostru, ca pe un sot, ca pe un parinte, ca pe o fiinta draga noua.

Iarta-ma, Doamne!

Iisuse preadulce, ajuta-ma!

Today, from my iPad

Furnica

Azi, Nick a adus acasa o furnica.
Dupa ce a ingrijit-o si i-a dat de mancare la job, a adus-o inapoi la suratele ei.

Eu am fost toata ziua la co-op. Foarte obositor sa stau dupa ei atata timp.

Am uitat sa-i spun ca inainte de a pleca de acasa am dat cu Spray for Ants in baia baietilor.


Today, from my iPad