Nectarie la 4 ani

Tort, salam de biscuiti, cu marshmallow pe margine. A fost bun, de tot. Nu am mai avut loc de scris, asa ca am pus poza lui de la gradinita. Am iesit seara, in parcul de langa familia Gusty si am stat pana dupa ce s-a intunecat, numaram copiii pe intuneric.

Dupa ce s-a intunecat, am poposit oleaca in casa lor. Nectarie si Amelia, la pian.

Sfarsit de an la co- op

Domnul "Nu vreau", "Nu-mi place", "Go away" :)

Codrin si Olga au facut o "Stone soup"

Parintele Constantin Coman

Are un cuvant interesant despre familie, vorbeste in FO despre barbat si femeie, m-a intrigat faptul ca spunea ca in timpul spovedaniei da "teste" celor care vin la el, despre cum se vad ei, care e firea lor si care cred ca sunt trasaturile specifice femeilor, care barbatilor.
Adevarul e ca, in aceste timpuri in care se incearca sa se indoaie conceptiile oamenilor pana la nebunie, acceptand sa fim toleranti fata de homosexuali, fata de pedofili (in curand se vor da si legi care sa apere pedofilii, ca fiind o "orientare sexuala" deci nu se va mai pedepsi cu inchisoarea si va fi pe fata totul), fata de adoptiile din cuplurile de homosexuali, fata de interventia pana la paroxism a sistemului in viata de familie, ne trebuie un punct de referinta, trebuie sa ne discernem foarte bine optiunile si sa urmarim firul rosu in tot ce facem, in tot ce actionam, in tot ce ne dorim.

Asa ca nu e o cerinta absurda, sa iti stii propria fire, sa iti definesti asteptarile de la sotul/sotia ta. In adolescenta, Am intalnit chiar oameni credinciosi care nu stiau pe ce lume se afla, veneau la biserica dar se repezisera cu toata puterea sa il intampine pe Papa atunci cand a facut o vizita in tara noastra, sau aveau o viata dubla si traiau cu o prietena/ prietenul, dar se credeau in Biserica. Sunt sigura ca unii erau oameni draguri, fara intentii rele, dar erau incapabili sa isi puna ordine in viata, sa traga o linie si sa respecte niste idei.
Mi-a placut ce spune parintele Coman :

"Multi tineri sunt absolut anulati de exterior. Pe de o parte, traiesc exclusiv in afara lor, risipiti in spectacolul divers al lumii, iar pe de alta parte sunt desfiintati de autoritatea parintilor, de autoritatea scolii, de autoritatea legii, a invataturii si asa mai departe, si nu se mai apleaca asupra lor, nu mai au reflexul deciziei personale iesite din lumea lor launtrica. Sunt niste oameni care se conformeaza unor lucruri exterioare, care cauta raspunsul afara, la diferite autoritati" (n.A. Vezi televizorul, presa)

Si continua:

"Sigur, ne conformam unui lucru exterior, dar avand constiinta de sine in raportarea la lucrul respectiv."
(Adica urmaresti stirile, dar nu accepti insinuarile reporterilor, ci judeci lucrurile dupa legile pe care le respecti, ale lui Dumnezeu. )

Acum mi se pare simplu, ca nu sunt supusa presiunilor si a judecatii.

Ma tot gandesc la mama, ce ametita e de lumea din jurul ei, a inceput sa judece ce se intampla la noi in familie, in jur, dupa ce a vazut ca se intampla in filmele ei turcesti, serialele pe care le urmareste. E greu sa nu ai niciun reper in viata, sa nu te indrepti nicaieri, sa nu stii ce vrei. A inceput sa isi scrie jurnalul, care e tulburator de greu sa-l citesc, pentru ca a trecut printr-o tragedie mare la 13 ani, si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc : ce usor ar fi trecut prin viata daca avea credinta in Dumnezeu! Ar fi gasit o explicatie la durerea ei, ar fi canalizat-o cumva in lucruri folositoare, ca sa nu mai creasca in ea amaraciunea si inutilul. :((

Hristos a Inviat!

Mai voalat asa, Matushka le-a sugerat fetelor sa se imbrace in alb de Paste, asa ca i-am respectat dorinta si ne-am gatit festiv. Le-am cumparat ferelor, rochite speciale, de la Goodwill, am gasit unele chiar f frumoase si deosebite. Mie mi-a trimis Dana o ie, pe care am pus-o langa o fusta cam infoiata. Am iesit putin cam expandata, dar de dragul artei, am zis treaca mearga.
Exact in Vinerea Mare a venit pachetul de la mama, unde am gasit cele doua camasi ale baietilor. Nectarie a fost hilar, s-a imbracat cu camasa lui si se plimba ca un cocos mandru prin casa, cu mainile in buzunar, ce-o fi in mintulica lui?
Am rezistat cu toti copiii pana la 4:30, unii mai dormitand pe jos, in masina, altii mai puternici in cor, cantand. A doua zi a fost frumos, la slujba a doua de Paste s-a citit Sf. Evanghelie in multe limbi, peste 10 cred - avem cateva nationalitati in biserica, plus oameni culti :D
Picnicul de dupa a fost odihnitor, copiii s-au jucat, soare cald, verdeata multa, pacat ca nu am facut poze. Acum ne refacem cu noaptea pierduta si castigata.
Hristos a inviat!

Si mai multe poze

De demult, din alta viata

La sfarsitul clasei a 4 a, cu invatatoarea :





Sfarsitul clasei a 7 a







Tot cu Dana si cu papusa favorita





D-na Florentina, inainte sa plecam in USA cu doua zile. Cornelia era asa mica!

Bebe dormind

A vrut sa vina langa mine, in pat, si sa ma ajute sa cos. A tras de cateva ori acul si apoi s-a asezat mai bine sa ma vada.. Si a adormit. Tuseste rau, dar nu are febra.








El singur si-a adus ursuletul sa doarma impreuna. :)





In timpul asta, privighetoarea isi face numarul de seara/noapte si da concert pentru tot canyonul. Luna e mare si nicidecum rosie.

Birthday girl :)

Am fost la plaja, am facut cateva poze. Desi cei doi morocanosi ai familiei, Nick si Codrin, nu suporta sa fie trasi in poza, tot i-am prins :)

A fost o zi frumoasa,cu oameni dragi care si-au amintit de mine, cu mama si tata care au sunat apoi la 10 noaptea (la noi ere seara, ei de abia se trezisera, era 8 dimineata, imbracati festiv - tata cu camasa rosie, mama si ea cu ceva rochita vesela - cu un buchet de lalele rosii si galbene si au ciocnit un pahar de sampanie cu noi pe Messenger.

Hehe, ce face si departarea asta, sau poate m-am babit, insa au inceput sa-mi placa lalelele si ma induioseaza uneori mama..

Umorul

Nectarie parca s-a mai "desteptat" putin, de la un timp, si ne face sa radem copios de ce e in mintulica lui :)

Saptamana trecuta, la biserica, vede o fetita de vreun an jumate, frumusica foc, o cheama si Florence. Vrea

sa se joace cu ea dar nu stie cum sa o cheme, asa ca se duce sa o ia de mana, ea nu se lasa luata, atunci el se intoarce la maica-sa si ii spune:

- "I want THIS!"

LOL, nu a avut succes, a fost prima respingere din partea unei fetite.

Imi cumpar niste cercelusi si ma duc in camera de muzica, unde Nicu face repetitii cu fetele. Ii strecor prin usa si astept o reactie... In fine, dupa un timp ridica nasul din chitara si ii vede. Zice:

-"Ce draguti, sunt pentru mine?"

(ar fi ceva, Nicusor cu cercei, petale de frunza, in nas..)

Ehh, umorul ce ne mai salveaza, ca altfel am sta toata ziua cu ochii trasi si patura in cap.
Dar, in fine, de ce sa ne plangem,cand suntem bine, sanatosi si impreuna toti? Se apropie Sfintele Pasti. Astept si eu cu bucurie si drag, innoirea. 

Anger Management - by C O C at OneTrueMedia.com

Make a video - it's fun, easy and free!
www.onetruemedia.com

Do you want to know a secret?

Co-op-ul american

Mai e putin din anul asta scolar si in curand co-op-ul se va termina. Am facut un mic filmulet, despre co-op-ul de Joi, care e cel mai mare la care am participat pana acum.
Am intrebat saptamana trecuta si am aflat ca sunt 250 de copii si 110 familii. Si asta doar intr-un neighborhood al lui San Diego-Poway. Poate in tot SD sa fie 1 milion de HS, cine stie?

Deci ne-am adunat la o biserica non-denominational, care are multe incaperi, e practic ca un fel de scoala, pentru ca fac multe cursuri, Sunday school, isi aduna bani din inchiriere, etc.

Suntem numai mamici de homeschooleri, fiecare are un job, pe care ti-l alegi singura la inceputul anului, din lista de voluntariat. Eu trebuie sa supraveghez curtea exterioara intre ora 12:30 -1:30 PM. Si sa fac cafeaua si ceaiul in fiecare dimineata, sa-l pun in lobby- au niste canistre mari pe care le umplu si ajung pt 30-40 de persoane.

O mamica (Piper is her name:)) supravegheaza jocul copiilor de pe teren, e destul de tare pentru ca in fiecare saptamana vine cu o idee de sport, intr-una se face fotbal, in alta volei, apoi baschet, dodge, si altele noi, la care nici nu stiu numele. Codrin e foarte incantat si de abia pot sa-l scot de pe teren, sa-l bag la cursuri.

Pe partea dreapta se vad niste masute si umbrele. Tot mamici grijulii care vand iaurt organic, mancare gatita acasa, sucuri si alte bunatati. Preturile sunt mici, cat sa acopere cumpararea lor.

Pastele 2011

Bilute cu polen de albine

Recipe:

-1 cup of raw hemp seeds or hemp hearts,

-2 heaping tablespoons of raw honey (or more to taste),

-1/2 cup of organic peanut butter,

-2 heaping tablespoons of organic coconut butter,

-teaspoon of cinnamon,

-1 or more tablespoons of bee pollen,

-1/2 cup or organic blueberries/strawberries,

-1 tablespoon of vanilla extract.

Mash it all together in a large bowl and then roll them into little balls.

Then put them in the freezer and after 30 minutes, voila!

O intamplare

Asa deci, acum cateva zile am avut prima confruntare. Ne asteptam, cumva, dar si speram ca poate nu o sa se intample. Din fericire, ne-au pazit sfintii si Maica Domnului de repercursiuni.

Duminica se anunta o zi frumoasa, calda, am fost la biserica si ne-am impartasit cu toti, copiii s-au jucat si dupa aceea a trebuit sa fugim repede ca sa ajungem la meciul de fotbal al lui Codrin.

Si pentru ca am vrut sa am putina liniste, desi nici nu stiam ce sa fac cu ea, am incarcat masina cu copiii si l-am lasat pe Nick sa aiba o dupa amiaza plina.

Meciul de fotbal a fost un prilej de incantare, m-a sunat N sa imi comunice rezultatul, Codrin marcase 4 goluri ( n-am putut sa ma abtin sa nu mi se umfle putin inima in mine - genele lui mamica si ale lui bunicu' strigau de bucurie :P) si asteptam deja sa se intoarca.

Nu cred ca am simtit nimic, doar cand a sunat telefonul si am auzit-o pe Olguta cu vocea sugrumata de plans, am intrat in "safe mode" si am inceput sa rationez rece, fara niciun sentiment. Asta e modul meu de a actiona in fata socurilor. Am aflat ca s-au oprit in drum la un Trader Joe si Nick s-a repezit scurt in magazin sa ia o paine si ceva sucuri. Nu a stat mai mult de 10 min. Copiii au ramas in masina, in afara de Cornelia care s-a dus cu el. Si in caldura aceea torida, o doamna, asiatica, s-a oprit langa masina si a inceput sa se isterizeze ca geamurile nu sunt lasate jos, ca parintii nu sunt langa Codrin si Olguta, ca in masina era un bebe legat inca in car seat, si probabil pentru alte nespecificate greseli. Fara sa astepte prea mult, fara sa intrebe copiii daca sunt ok, fara sa stabileasca o baza de discutie cu ei, ca sa vada daca sunt ok, a scos telefonul si a sunat la Politie.

Aici, in USA, statul face mare tam tam in cazurile de copii lasati singuri, ori in casa ori in masina, mai ales intr-o masina incalzita. Lumea e incurajata prin articole de ziar, prin emisiuni, sa ia atitudine si sa raporteze astfel de cazuri, dar nu era vorba de asa ceva aici. Nu am fost prea siguri de varsta minima la care poti sa lasi un copil singur in masina, dar am cautat dupa acest incident si am vazut ca e de 12 ani, aveam o banuiala ca e asa.

Codrin a fost pe faza si i-a spus ca are 12 ani, dar femeia nici nu a ascultat. Atunci s-a repezit in magazin si a inceput sa-l strige pe Nick, care a venit repede la masina, dar tipa deja vorbea cu politia si ii daduse si numarul masinii, probabil ca urmatoarea miscare era sa vina un echipaj sa verifice ce se intampla, iar dupa aceea... Dumnezeu cu mila.:(

Nicu se speriase si el si a incercat sa o linisteasca pe femeie, dar la orice ii spunea el, ea avea un raspuns standard.

- The boy is 12 years old and he can....

- Sir, it is not enough!

- But the door was open and they...

- Sir, it is not enough! It doesn't matter, they are minors.

- Well, I understand, but it is not the case. Thank you for your concern.

Si s-a urcat in masina si a plecat. In urma lui, femeia ii comunica dispecerului, cu regret, ca a venit cineva si acum pleaca, copiii sunt in siguranta.

Toata conversatia am ascultat-o de la telefonul pe care Olguta il tinea deschis, inlemnise si ea saraca, si nu mai putea sa gandeasca coerent. Dupa ce au plecat, am auzit-o cum a cerut sa faca rugaciunea in masina.

Copiii au fost socati, au ajuns acasa plangand, tremurau de frica sa nu apara masina de politie sa ne ia la intrebari. Am fost foarte furioasa, foarte!

In locul Nicului nu as fi fost atat de calma, dar uneori e mai bine sa nu agiti apele.

As vrea din toata inima sa ma intalnesc cu acea persoana zeloasa sa ii explic ce inseamna sa ai 4 copiii si nici o ruda pe langa tine.

Sa ii spun ca as putea sa ii intorc gestul si s-o acuz ca mi-a hartuit copiii.(harassment)

Sa o indemn sa nu ma ia de bun tot ce scrie in ziar si ce o invata teveu si sa judece o situatie inainte de a chema politia la o familie de oameni care isi iubesc si isi ingrijesc copiii.

As sfatui-o sa nu mai repete gestul asta ca poate intr-o zi da peste o persoana care nu e atat de calma ca Nick si se trezeste pocnita in cap, pe buna dreptate.

Se pare ca bunul simt si intelegerea aproapelui sunt pe cale de disparitie in lumea asta. Ma simt exact cum ma simteam in copilarie, la scoala, in societatea aceea bolnava,  unde se pleca de la premisa ca esti vinovat si apoi trebuia sa lupti sa-ti dovedesti inocenta.  Din oficiu suntem vinovati de ceva, oarece motiv si tot ce putem face e sa incercam disperati
sa convingem lumea de contrariul.

Lumea banuitoare si acuzatoare, e cea lipsita de dragoste, de Dumnezeu.

La co-op

Clasa de ieri de la co-op. Am facut teepee indiene (copiii le-au folosit in cele din urma cape birthday hats:)) si coliere.

Din tinerete

Mi-a adus Nick niste poze din New York. Prilej de amintiri dulcege, unde suntem noi oamenii astia tineri si frumosi de aici?

Pui mici de papadie, Codrin si Olguta.

Codrin mic,in Juniper Park, NY.

Codrin,din nou, cu mami in Brooklyn, NY.

Nicusor,inainte de a ne lua, la garsoniera dela Izvor.

Codrinel mic.

In fata bisericii in care a fost botezat (si pe care nemernicii au daramat-o)

Nicusor, in Hawaii, in honeymoon, tanar si foarte linistit :)

Ploaia binefacatoare

Ploaia si Nectarie - care nu a vazut pana acum asa ceva. Rauri, rauri, sipote turbate care curg de-a valma din cer. S-a bucurat sa o poata stapani, in unele momente, dar s-a si speriat si a plans cu sughituri cand ne-a prins sub un sopron rudimentar, dupa ce am fost sa-l conducem pe tati la bus. 

Asa si noi, cu valurile vietii, uneori avem bucuria ca stam pe val, sa ne bucuram ca-l stapanim, alteori ne ia groaza, caci suntem mai aproape de abis cu o secunda. Milisecunda. 

Si aici, mi-a facut o bucurie mare si a ordonat dupa culoare, marime, forma, niste carlige.
Credeti ca e putin? Va spun eu ca nu. Are aproape 4 ani si nu vorbeste in nicio limba  prea bine, mai degraba o limba a lui, pocita, amestecata, pe care numai mama o mai intelege. Nu stie numerele, culorile, nu stie forme, nu stie nimic din ce ar stii un copil de la gradinita. Si nicio poezie ;)
Si uite ce surpriza mi-a facut:)