luni, 2 mai 2016

6 ani - prima chitara si aniversare la ocean


Tati i-a acordat-o 






L-am rugat sa sufle intr-o lumanare imaginara :D


Lui Olgu i-a placut tare tortul :D











Apa a venit sa il smereasca pe N putin


si i-a spalat putin avionul cu telecomanda , ha!


Greu sa actionezi ca un baietel trecut de bebeluseala si tantrum years :P 


Olguta l-a facut sa uite de suparare :))


Pastele 2016

2016

2015

2014

duminică, 24 aprilie 2016

Co-op fools :)

Blurry and silly pics. 
Olguta "sta" sa ma intreaca :).. 
Ceilalti doar s-au prostit.






vineri, 22 aprilie 2016

Arma

Imi place co-op-ul asta. E foarte casual, nu ma simt presata de nimic. Nu am prietene, nu comunic decat banalitati, "hi, how are you" si cam atat. Cat timp copiii sunt prin clase, stau in masina, cos, ascult muzica, vorbesc la telefon cu Romania, bliiiiss :).
Ma bucur sa vad ca cei mari sunt apreciati, data trecuta a venit profa de anatomie a Olgutei si mi-a laudat-o de imi era rusine de fiica-sa (care asculta conversatia): ca ce speech minunat a facut, e cea mai buna eleva din clasa, atat de confidenta (?!!) si sigura pe ea ( a avut de prezentat tot ce a putut aduna de pe internet despre Skin).. Ma umfla rasul, caci Olgu pare timida si nu prea vorbeste, dar de data asta, si-a pregatit lectia cu Nicu si a stiut pe ce butoane sa apese, a privit auditoriul in ochi, inflexiunea vocii, siguranta in prezentare, pfiu, clasa de speech de anul trecut vad ca da roade, finally!! Si lectiile de seara cu N, family time cand fiecare vorbeste pe un subiect ales, toate astea sunt bune. 

Intr-una din saptamanile trecute a venit Codrin la masina, dupa ce terminase English Language, si mi-a spus razand ca un baiat din clasa lor avea o arma in backpack. Nu am inteles din prima, mi se parea ciudat, l-am intrebat daca e adevarata? Sigur, i-a scos-o din buzunarul backpack ului si a si tras usor in jos, nici n-avea glont pe teava! Mi s-a parut ca nu aud bine, asa ca l-am mai intrebat una alta, cum de a ajuns sa i-o arate?. Pai se jucau, se intepau cu o pioneza si cand a venit randul lui Codrin sa il intepe pe Ryan, asta i-a aratat piesa de rezistenta...
 Pe moment am inteles ca a fost o amenintare voalata, ca daca nu se potoleste, ii arata el (Ryan) ce poate sa faca, si m-am enervat cumplit. Da-o-n spanac de treaba, eu nu-mi dau copiii la scoala publica tocmai ca sa ii feresc de astfel de incidente si in SINGURA zi din saptamana in care merg la un co-op amarat dau peste unul ca asta??!!
M-am dus in pauza cu C in clasa si el mi-a aratat gun-ul in backpackul aruncat pe masa. Era un pistolet mic, metalic. Hmmm.
Am cautat-o pe directoarea programului, Sylvia, o tipa mid-fifties, imi place de ea ca e blanda si ne intelegem, si am intrebat-o care e policy-ul de acolo, cu adusul armelor la co-op. Nici daca i-as fi dat cu ceva in cap nu ramanea asa perplexa!
Mi-a zis ca asta e o acuzatie grava si sa mergem sa discutam cu sefa board-ului.. Bleah, mi-am dat seama ca se ingroasa treaba dar nu mai puteam da inapoi si voiam sa stiu daca trebuie sa stau linistita sau nu mai vin deloc aici. Gandul ca astfel de lucruri se intampla oriunde ma strangea de gat, mi s-a parut nedrept si voiam sa se faca lumina in problema asta, sa stiu daca e alb sau negru.

Melissa m-a tras usor de limba, de unde initial nu voiam sa ii dau numele baiatului, m-a amenintat putin, a incercat sa imi spuna ca in scoala publica un astfel de incident implica politia si ar fi bine sa il rezolvam noi, intre noi (femeile) cu tact. Trebuia sa mearga sa vorbeasca cu mama lui Ryan intai si de acolo sa vada ce urmeaza... Pana la urma mi-am dat seama ca in momentul in care m-am dus la Sylvia sa ii cer parerea, am ales sa fac public acest incident si nu mai aveam cum sa dau inapoi, asa ca i-am spus de Ryan. Cele doua s-au dus apoi sa lamureasca problema si dupa o perioada de timp le-am gasit intr-una din clase cu mama lui R. Nu m-am bagat, ca sa nu pun paie pe foc, am asteptat sa vina Sylvia sa imi spuna deznodamantul. Inca nu eram sigura daca era o arma adevarata sau mi se paruse.
Nu era.
A venit S la mine si mi-a spus ca i-au confiscat-o, dar nu era o arma, era un cap gun, foarte asemanatoare cu una reala. In US e mandatory sa marchezi orice arma care e toy, cu un fel de inel portocaliu, pentru ca altfel politia are dreptul sa considere ca e arma adevarata si poate sa traga. Pretty big sh**t! Ryan scosese inelul portocaliu si se facea ca e adevarata. 
In fine, S mi-a spus ca e destul de grava situatia, chiar si asa, cu un toy gun, si ca va fi pusa in discutie la un board meeting in zilele urmatoare. 

Am discutat seara acasa, ele mi-au cerut sa scriu si un email cu ce se intamplase in ziua respectiva in clasa, si dupa ce am discutat cu Codrin, cu N, am decis ca sarmanul baiat nu facuse nimic extraordinar de rau, fusese doar un show off, care la o adica si Codrin putea sa il faca, ca asta e varsta. Am incercat sa dreg busuiocul ai am scris un email in care l-am absolvit de vina pe R, dar n-am putut sa pacalesc pe Melissa si celelalte si tot au citit printre randuri.
Adevarul e, ca daca se intampla sa fie real gun, toata situatia legala a co-op-ului se dizolva, homeschoolingul aparea sub o mare lupa si autoritatile statului intrau sa rezolve ei problema asta, cum stiau mai bine. Intr-o scoala publica, un astfel de incident duce la lockdown, se inchide scoala, copiii stau sub banci si SWAT team vin sa gaseasca copilul problema. Melissa mi-a spus mai incolo ca ar putea sa ii faca si cazier si totul capata proportii astronomice. 
Nu imi venea sa cred ca de la o banuiala am ajuns la asa ceva.

Saptamana urmatoare Ryan nu a avut voie sa vina la co-op, mama lui m-a abordat de dimineata si si-a cerut scuze (!!), am discutat putin amandoua, mi-a spus ca fi-su impreuna cu tatal au fost sa se intalneasca cu boardul co.op.ului, un pastor si ca i-au cerut lui R sa scrie o scrisoare de apology.. 
Man, ce societate e asta? M-am simtit si mai rau, pe de o parte mi-era de saracul baiat ca tebuie sa treaca prin atatea furci, pe de alta ma gandeam ca o sa il enerveze si mai rau toata tarasenia si poate vine sa se razbune pe noi cu una adevarata... 
Am incercat sa le zic madamelor, dar ele erau deja un pas inaintea mea, ii facusera cica "counseling " lui Ryan. 
In fine, nu mai era nimic de facut ca sa repar treaba, am lasat-o asa. 
Au venit pe rand sa discute cu mine -Sylvia the general director, Lucinda the treasurer, Melissa the board director. 
Saptamana asta l-am vazut si pe R, se purta ca si cum nimic nu se intamplase, doar ca ma evita. Pe Codrin l-a imbratisat la un moment dat, banuiesc ca asta echivaleaza cu un apology, e bine si asa, sper sa fie totul o invatatura si lucrurile sa ramana asa cum sunt.


marți, 12 aprilie 2016

Little Prince

Lia ii citeste lui N din cartea Little Prince :). Cred ca face asta pentru ca e mai interesant decat sa stea in living room la lectia de matematica a Olgăi. Eh, fiecare si-a ales partea :)


Din calatorii:)


duminică, 10 aprilie 2016

Si-am sarbatorit..


Acasa, cu un tort. Si nu s-au batut C cu O, au fost chiar dragalasi. Si Nectarie nu s-a tavalit pe jos. Cornelia a fost ca de obicei. 
Marele si uratul 4 si 0. 
Happy birthday and Many Years together with all my dear ones, I love you!



Olguta mi-a facut o felicitare si m-a imbarbatat. Cine are nevoie de un reality check, ar trebui sa apeleze la ea.


Codrin, ca de obicei, un mare dragalas, mi-a scris HB pe un colt de revista mototolit. Apoi N, cat timp eram eu plecata, l-a convins sa scoata ceva.. Cam atat a stors:






Trandafirii 



Apoi am gasit un loc unde ne-am sarbatorit putin. Veggie Grill... Nicu a fost dezamagit ca nu a prea gasit grillul in farfuria lui (ala de porc pesemne)..





marți, 5 aprilie 2016

Flower girl

Mi-a trimis mama niste poze, sa ma mai indulcesc cu amintiri din copilarie

La 6 ani, intr-o rochie facuta de mama, de care eram foarte mandra, la o nunta undeva, la tara, pe langa Focsani.



Si asta, nu o aveam, de la nunta noastra.. Vreau inapoi acolo :)





luni, 4 aprilie 2016

La dentist

Ha! Mai ceva ca Star Trek :)
Age doesn't metter when it comes to TVs and remote controls

joi, 31 martie 2016

Olga's poem

I lay beneath a tree,
the sky masked in darkness...
Right when I thought I was free,
They came back to capture me.
My eyes held no kind of sharpness,
They were empty and oh, so dull,
Then excruciating pain,
shot right through my skull.
I stood, and dashed across the dreary land,
Hoping someone, anyone, would give me a hand,
Even though I knew I wouldn't get banned,
I still hoped oneday I would see, 
My dear, dear, family
But, alas, It seemed my fate did not fare well,
For they caught me,
and dragged me back to my cell.

vineri, 18 martie 2016

Matematica de seara

Research

Olguta : Polinoame
Codrin : Pools in Maine
Lia : Types of drums

miercuri, 16 martie 2016

O zi

Azi am avut o zi destul de productiva. Desi de dimineata am refuzat sa ma scol din pat, incercand in zadar sa prelungesc leneveala placuta, si gandindu-ma ca voi mai gusta din aceasta bucurie abia peste 12-13 ore, totusi a trebuit sa ma ridic sa ii fac lui Nicu limonada. Nu mai vreau sa cumpere sucuri de la magazin, asa ca ii fac acasa, cu lamaie si ghimbir.
Daca tot ma sculasem, am zis sa-l si duc cu masina la servici. Copiii erau deja in picioare, unii se dusesera in curte la gimnastica, altii stateau pleostiti pe canapea, asteptand un impuls. In ultimele saptamani, de cand avem trambulina, numai asa se scoala, sarind pe ea :). E un bun exercitiu, numai ca din prea multa joaca, Codrin a facut un flicflac si si-a strambat o vertebra. In aceeasi zi in care Cornelia s-a intepat intr-un cui ruginit in curte. 
Am dus Nicul la servici si m-am intors, cu gandul la ce o sa fac de mancare. In ultimul timp am devenit foarte restrictiva (simplista?) nu ma mai gandesc decat la ce o sa mancam si la cum o sa treaca ziua plina de activitati. Parca creierul meu incepe sa protesteze de la prea multe lucruri facute in acelasi timp. 

Copiii se apucasera deja de scoala lor, mai putin Codrin, care numai pe internet sta, cautand pusti / pistoale / etc si urmarind videos cu jocul lui preferat, Ark Survival. Am avut, ca de obicei, meciul cu el, dupa care i-am blocat toate computerele din casa si m-am apucat de mancare. Aveam in plan sa fac sarmale in foi de varza. 

Dimineata ma simt destul de capabila, numai ca mereu se intampla toate, in acelasi timp. Si simt ca e din ce in ce mai greu cu rabdarea. Cornelia venise cu caietul sa ma intrebe cum se rezolva o problema de matematica, Nectarie voia sa ne jucam jocul Bingo cu sight words, Olga mi se plangea ca nu poate sa scoata la imprimanta "Ochiul" de la anatomie si Codrin spumega pe scaun ca nu isi terminase speechul si eu ii parolasem computerul. Toate in momentul X.

Am prioretizat cumva problemele si le-am rezolvat, atmosfera s-a degajat putin si am pus la fiert legumele cu orezul spalat. Apoi m-am dus pe covor sa ma joc cu Nectarie (m-a batut). Apoi am ajutat-o pe Olguta sa isi faca testele la matematica de la beestar. 
Aici m-am mai energizat putin, erau niste probleme dragute, cu regula de trei simpla, pe care saraca fata o face muci si nu o intelege de niciun fel. Ba o scrie gresit, ba inmulteste termenii aiurea, ba o aplica cand nu trebuie. Imi vine sa ma las la pamant si sa zac pe jos, nu mai vreau sa ii explic pentru a cata oara??.. Si nu e proasta, dar are o doza foarte mare de "nu vreau" si probabil gandeste diferit. Simplu (.?). Suntem pe frecvente diferite. Mereu se plange ca nu intelege ce spun. In fine, cautam frecventa potrivita, cautam. Ce altceva sa fac? 

Cornelia stie care e treaba ei, isi face constiincioasa scoala, e ca o umbra prin camera, pana o intreb cate a gresit la beestar si-mi zice 5/10, moment in care iar iau foc si incep sa tip. Ma priveste la fel de constiincioasa si clatina din cap ca intelege tot ce zic eu..  Imi vine sa imi trag cateva palme pentru ca nu am avut timp SI de ea. Fuge fericita pe trampolina cand ii dau pauza. 
Codrin aproape ca a treminat speechul si il practica cu noi, apoi ne apucam toti sa cautam poze cu Romania rurala pe FB. Il stiu pe Onisor ca are imagini superbe si i-l arat, il las pe el sa gaseasca ce ii place... Il rog sa imi termine foaia cu exercitii de clasa a 9 a pe care i-am dat-o ieri. Ii repet de cel putin 5 ori sa mi-o dea. In cele din urma se duce sa o faca. 
Nectarie s-a jucat Bingo cu mine, acum i-am dat niste bucati de carton de pizza sa le potriveasca. Mai apoi scoatem cardurile cu animale si dinozauri si pe rand, Olguta si Cornelia ii citesc denumirea fiarei. Se uita impreuna pe ele si se amuza de caracteristicile fiecaruia. Am ajuns si la dinozauri, dupa ce cu toti ceilalti trei copii am reusit sa ii evit gratios!.. Hm.

Intre timp am umplut foile de varza cu orez si le-am pus la foc. Mi-a mai ramas foooarte mult, asa ca ma gandesc sa fac o musaca din el...o rog pe Cornelia sa imi curete trei cartofi, nu trebuie niciodata sa le cer prea mult ca se fofileaza si raman sa le fac eu. Dupa ce termina Cornelia, il rog pe Codrin hehe, ei sunt cei mai usor de convinsi, la Olguta ajung numai daca am multa rabdare si sunt pregatita pentru nuste tratative luuungi. Nu am chef si nici rabdare, o las sa aiba grija de Nectarie, macar asta face nerugata si cu placere. 

Dupa ce au terminat cu pauza s-au strans pe canapea fiecare citind cate o carte. Le strecor incet  "Regele timp" in romaneste si le rog sa citeasca cu glas tare. Olguta refuza vehement. Cornelia se apuca si citieste impleticit, nu inainte de a se miorlai 10 minute ca e prea lunga cartea (!!) si nu poate sa citeasca atat. Ii zic sa imparta cu Olguta, care dupa 5 minute uitase ca refuzase si incepuse deja sa citeasca cu glas tare pagina a doua. Citea mai bine ca Lia, e adevarat! :D

Prajesc cartofii pentru musaca, ma suna d-na Prajescu. Moment in care Nectarie vine in casa de afara si incepe sa planga ca ii e foame. Are dreptate saracul, e aproape ora 1:30 si nu au mancat nimic de dimineata ( poate nici de atunci). Vorbesc la telefon si le pun sarmale in farfurie, Nectarie e si mai plangacios, vrea un snițel si cand a auzit ca e post, si-a dat drumul la sirena.. Eh, ii pun sarmalele, le tai, ii pun furculita in mana... dupa 10 minute il vad ca imi aduce farfuria luna, o linge in timp ce se apropie de mine. Il intreb daca i-au placut... daa, foarte tare, dar vrea acum si cartofii aia prajiti, care trebuie sa mearga la musaca... 

Pun musacaua la cuptor, in fine, ma uit la ceas,  e 2:15, imi vine sa lesin cand ma gandesc ca trebuie sa plec cu Codrin la clubul de engineering. Mai am juma de ora sa fac ceva pentru mine.. Dar ce sa fac prima oara, poate sa ma duc la baie putin, ca nici nu am avut timp de asta..

Las fetele acasa cu copilu (asa ii zicem :)), si plec cu Codrin. 
Intai la chiropractor si apoi la profesoara acasa, unde se aduna un grup de copii de la co-op. 
Ajung fuga inapoi acasa, si il iau pe Nectarie care are practice la soccer de la 4. 
Stau cu el pana la 5 si apoi plecam sa il luam pe Codrin. 
Fuga repede acasa cu cei doi, copiii mari trebuie sa faca ora de muzica, inainte sa vina tati.  In jumatate de ora termina piesele si eu plec sa il iau pe Nuc. E 6:15. 
Nici nu mai vreau sa conduc, il las pe el la volan.

Seara e a lui. Vorbeste cu ei, povesteste, Codrin e cel mai fidel ascultator, fetele deseneaza pe jos, pe unde pot. Nectarie mai vine din cand in cand la mine sa isi ia doza de iubire. Au facut dicteu pentru prima oara mai serios. Cu scris pe tabla notele si batut masura. De cand tot vrea sa intre mai adanc in muzica, dar nu e timp. Desi de la servici vine stors de vlaga, il vad cum se incarca in timp ce povesteste, mai asculta cate o piesa veche. Mai tarziu trebuie sa lucreze la computer, am gasit niste sunete medievale si trebuie sa le potriveasca la tobele noi ale Corneliei si la orga Olgutei. 

Acum e tarziu, Codrin sta de vorba cu Andrew la telefon, Nectarie are un puseu de interes muzical si zdrangane chitara conserva, Olga deseneaza pe scaunul ei, Cornelia face acatistul. Ma doare capul tare, cred ca nici nu o sa pot adormi in seara asta. Maine avem co-op-ul. Alta zi.

Construind





Case, incercare continua de a construi o casa, nu se lasa copilul asta. 

sâmbătă, 12 martie 2016

Cum am construit chitara jucausa

Am fost la HomeDepot si am cautat batul, am gasit unul aproximativ aceeasi grosime si putin mai lung. L-am si rugat pe baiatul de acolo sa-mi faca doua gauri in el, ca eu n-am drill acasa, asa ca am ajuns acasa cu jumatate din treaba facuta. 



Conserva am cumparat-o de la magazin, ceva fasole gatita. Am curatat-o si am spalat-o. E cam cat palma mea de lunga/





Am masurat intregul bat, era cam 82 cm si 1/2. Nu cred ca e f important, trebuie sa fie o lungime acceptabila pentru un baietel de 6 ani.


Eu si Nectarie am purces la fabricarea gaurilor. El m-a ajutat tare - mi-a tinut batul si m-a invatat ca trebuie sa dau gaurile cu ciocanul :P. AM gasit o surubelnita ascutita si le-am si facut. 



Am fixat apoi suruburile inauntru, am pus piulita la ambele si voila: