Botez Stefana

Cati in Hristos v-ati botezat...


In Hristos v-ati si imbracat.. Botezul Stefanei la biserica romaneasca.. A fost tare cald si bebe mic si speriat. Ma uitam la ea si cred ca a fost ingrozita cand a scos-o din apa, micuta nu stia ce se intampla, cauta sa respire inghitind apa.. Poate pentru cei care nu sunt obisnuiti cu acest procedeu, e ceva barbar aplicat copilului:), dar in acelasi timp ma gandeam ca nimic bun si frumos nu iese fara putina durere, pana si fierul trebuie lamurit in foc ca sa-i dea o forma.



Mi-a placut de ea ca era foarte prezenta, am si uitat cat de mici sunt bebelusii:)).. Ce bine ca mamele au mintea scurta...haha:))

Cornelia a adormit la sfarsit.. a fost frumos, au vazut si copii un botez, nu mai tineau minte de botezul surorii lor..

Lullaby

Ieri a cantat Codrin prima oara in fata multimii:).. Sunt mandra de el, e atat de pretios.. Mie mi-ar fi fost groaza, dar el a fost usor timid si totusi.. a cantat bine..



Au fost multi copii, unii mai buni, alti mai slabi.. Nimeni nu a ras, fiecare a fost aplaudat cu empatie. Mi-a placut atmosfera, nimeni nu era serios, era totul ca un dans al mieilor, blandete si intelegere, iar copiii-- atat de mici si scumpi.. Mi-am adus aminte de atmosfera de la noi de la scoala, unde profesorii erau de o rigiditate coplesitoare, iti trebuia inima tare sa canti in fata publicului.. Oare de ce atata lipsa de dragoste?:(
Al doilea show a fost cu Miss Janette, o tipa invechita-n rock'n roll, foaarte draguta de altfel, care i-a acompaniat la chitara bass:D..

Ziua Corneliei

Ieri a implinit 2 ani micuta mea... Nici n-am avut timp sa scriu aici. Imi pare rau ca nu sunt in Romania, aici nu avem cu cine sarbatori, asa ca am stat acasa.. I-am cumparat un tort si l-am impartit duminica la biserica, la copii..
Sunt oarecum trista, pentru ca nu vorbeste... asta cumulatat cu o insomnie care se intinde de multe luni (se scoala noaptea pe la ora 3 sau 4 si sta cam 2 ore treaza) ma face sa ma gandesc la cele mai sumbre diagnostice... Ma simt si legata de maini si picioare. Slaba mea credinta ma face mereu sa ma indoiesc, nu stau linistita si imi fac griji.
Cateva cuvinte de fapt tot spune: apa, suc, da-mi, du-te, face ca animalele cand i le arat, recunoaste porcul, pisica, oaia, vaca, catelul, culorile rosu, verde si galben, stie sa se ceara sus, cand vrea ridicata. Aproape am terminat trainningul cu olita, spune cand face dar nu trebuie sa fie preocupata de altceva-de joaca sau de televizor. Regretul meu cel mare e ca i-am pus prea de timpuriu desene animate si acum e adicta la ele, mai ales la Dora...
In rest, e o adevarata binecuvantare, o dulceata de fetita, pupacioasa si haioasa. Poate pentru ca e cea mai mica, o compar mereu cu Olguta care a fost de departe ceva nemaipomenit..:) A vorbit de foarte devreme, perspicace si mereu cu raspunsuri pe buze...
Sper sa fie doar ceva temporar, am inceput sa ma ocup mai mult de ea, stam cu cartea in fata si denumim animale, stari, culori...
Ce se intampla cu lumea asta? Din ce in ce mai multi copii cu autism, boli ascunse in capsorul mic, carora nu le poti da de capat, sarcini incetate in evolutie, cancer peste tot.. sunt coplesita..
Da-ne Doamne sanatate!
Sfinte ierarhe Nicolae dezleaga-i limbuta Corneliei si ajut-o sa fie sanatoasa, Amin!

OLGUTA

Niciodata nu mi-am inchipuit ca voi avea fetite, ma vedeam doar mama de baieti. Olguta mi-a fost data ca sa ma smereasca, sa ma invete rabdarea, sa ma inmoaie. E incapatanata, orgolioasa, sensibila, iubitoare, desteapta, perspicace. Face parte din acei oameni peste capul carora s-a turnat din belsug cu daruri, dar si cu defecte mari... Viata ei o sa fie permanent o lupta intre bine si rau... Toate salasluite intr-un suflet de fetita ..:((( Cat era mica, de fapt, din primele zile, isi cerea dreptul la viata cu atata indaratnicie, cu atat revolta, ca ma uimea.. Tatal ei, cand a vazut-o, din prima clipa s-a si speriat, a zis: "de unde fetita asta atat de agresiva?" Haha... este exact opusul lui, care e atat de bland si de linistit ... efectiv sunt doi poli opusi.. Pe masura ce a crescut, ni s-au confirmat banuielile, DA-e diferita de noi! Ea o sa ne duca de mana cand vom fi batrani si inceti, cand nu vom mai putea lua decizii, cu mintea plecata sorcova.. Ea o sa aiba grija de Codrin, o sa-l apere de profitori si de femei agresive. Ea o sa fie un model pentru Cornelia, care deja o imita. Ea e deja pe picioarele ei, se descurca in discutii, face aprecieri, e prima observata dintr-o ceata de fetite, are magnetismul ei:).. Noi suntem stersi... Ma rog doar sa ajungem la acel moment in care batalia va fi castigata, cu o Olguta buna si sensibila, capabila sa-si stapaneasca nervisorii, care sa aiba sentiment religios bine impiciorogat, de unde nu se va putea scoate cu una cu doua--- macar sa foloseasca la ceva incapatanarea ei:) http://earpower.com/_bebe/olguta/

Desertaciune

Daca ruga ta nu trece
De-naltimea ta mai sus
In zadar ti-e osteneala
Gol intorci cum gol te-ai dus.

Daca fapta ta nu trece
Cu ceva al tau cuvint
Viata ta-i desertaciune
Si alergare dupa vint

La multi ani, Codrin!

Trebuie sa scriu putin de ziua lui...
Pe mama lui am cunoscut-o la un mars, de pe vremea studentiei. Nu prea ne placeam la inceput.. deh, imparteam aceeasi dragoste pentru un marlan....:)) Mai apoi ne-am cunoscut mai bine, si am devenit ca doua surori.
Odata vorbeam de nume de copii si mi-a spus ca daca o sa aiba vreodata un copil, un baiat, o sa-l cheme Codrin:) Mi s-a parut... urat, putin grosolan, nici nu auzisem de asa ceva.. doar de Codrut..
Si iaca, asa a fost... Mai ciudat e ca si eu mi-am botezat copilul la fel, nu pentru ca asa planuisem ci pentru ca asa a hotarat baciul...
Scurt si definitiv, dupa ce ne chinuisem cateva luni sa ne hotaram, a luat decizia.
Asadar, ei ii datorez copyrightul...:))
Acum, ii urez sa creasca mare si frumos... si sper sa faca o echipa buna cu Cornelia... :DD

Boli

Am copiii bolnavi.. Roseata in gat, febra mare... Greu sa fii copil bolnav, si parca si mai greu sa fii parinte cu copiii bolnavi:(
Am fost la doctor si asistenta l-a luat pe Codrin la examinat, a vazut ca are febra si m-a intrebat daca i-am luat-o... i-am spus ca nu, dar dupa cum fierbe are cam 39grd C..
A parut sceptica- (ce stii tu, nici macar nu esti doctor).. A luat termometru digital si i-a luat temp... 103.4F--- adica 39,6 C , mda, ma asteptam, tu?:D
Apoi a venit Dr. Dajdea-foarte simpatic mie de altfel:), a pus mana pe el si a dat verdictul, fara sa stie ca asistenta ii luase temp..: O... e febril, cam 102,9 F..
So, concluzia e: de mama si de doctor sa nu te indoiesti :))

Zile de vara

Un mic birt din cartierul verde -Greenpoint, NY
Sambata dimineata, in fiecare saptamana, mergem in Greenpoint sa luam lapte proaspat, paine neagra si multe alte minunatii naturale de la fermierii Flower Power veniti din Upstate NY... Ce bucurie pe copii, ce lume altfel, ce incantare pentru mine sa vad polonezi, copii blonzi, nemti, chiar si niste chinezi Yoko-nisti :) imbracati ca pe vremuri, sa le respir aerul diferit- am nimerit in mijlocul anilor '70, o derogare de la lumea oribila de azi, de la TV, de la manele, de la esecul civilizatiei...

De obicei ne facem cumparaturile si apoi ne mai plimbam putin pe sub copacii umbrosi. Pentru copii verdeata e o bucurie.

Pentru mine e o dulce amaruie senzatie, mi-e dor de Romania, visez cu ochii deschisi la stradutele de pe langa casa, mi-aduc aminte de tufele de trandafiri salbatici, de floarea atat de frumos mirositoare-mana Maicii Domnului, ma scufund in amintiri, sufletul nu mai stie ce sa faca... As vrea sa ma intorc acolo, as vrea sa mai stau si aici, intre oamenii acestia liberi, frumosi. Dar parca viata nu trebuie sa fie atat de frumoasa, nu stiu ce ma trage inapoi in Romania... stramosii poate? Mirosurile copilariei, fosnetele copacilor, pasarile? Oare ce?

Batranetea

E urata. Cu miros de placa dentara, cu neputinte fiziologice, de fapt.. cu neputinte de tot felul...
Dar cel mai rau, ingreuneaza amintirile, apar visele despre toti cei care au plecat deja, si permanent e o lupta cu amenintarea mortii... Cuvanul nici nu trebuie pronuntat.. trebuie ascuns, prefacut, preschimbat..
Cei dragi trebuiesc chinuiti, pentru ca la ei nu a venit inca amenintarea, au devenit urati si ei, prosti, diformi, plini de interese..
Atat de urata s-a facut batranetea asta... Vreau sa vad un batran frumos...

Povestea nasterii lui Codrin

S-a petrecut pe 19 Aprilie 2002.
Eram neagra de suparare ca nu mai nasc si eu odata. Numai ganduri negre imi treceau prin cap. Ca sa nu mai zic ca mi se insurubase in minte ideea ca nu o sa nasc la data propusa(15 Aprilie) ci mai devreme, pe 25 Martie... Asa imi spusese mama, ca ea a nascut mai repede si de pe 25 Martie...eu tooot asteptam ...
In sfarsit, pe 19 Aprilie pe la 2 dimineata, bineinteles ca ma plimbam prin casa cu o insomnie raioasa dupa mine si ma gandeam ca parca ma simt ciudat...o usoara senzatie de durere de ciclu... E si ce! M-am culcat si am reusit sa dorm pana la 5 dimineata...
Cand m-am sculat...certitudine..durere de ciclu. Ma gandeam "O fi sau mi s-o parea mie de atata asteptat ?).. Ma rog, durerile se intetes, dintr-o data parca erau la 3 min. distanta..suportabile .. Ii zic lui sotu: "Suna la doctor ca azi vine bebe" . El s-a speriat putin m-a intrebat daca sunt sigura. Foarte sigura!
Doctorita mi-a spus sa merg la spital, cand a aflat cat de dese sunt contractiile. Asta era spaima noastra, drumul pana la spital. Consulatiile le facusem in alta parte iar la spitalul asta mersesem doar de vreo 2 ori, plus ca faceam 1 ora pana acolo, plus ca trebuia sa mergem pe Long Island Expressway care era super aglomerata de fiecare data...
Concluzia era: daca faceam 1 ora eram chiar campioni la sofat Nu spun ca era o zi atat de calda ca mi se lipea instantaneu parul de cap. Ne-am urcat in masina... parca la toate intersectiile se punea cineva in calea noastra... Ma gandeam: "Da Doamne sa nu nasc in masina".. drumuri infundate, masini cacaite, tiruri care dadeau cu spatele... sotul meu era livid, ud leoarca... eu stateam cu picioarele-n parbriz si nu mai puteam.
In sfarsit, nu mai stiu cand, am ajuns la spital... am completat niste foi, tanara de acolo se uita amuzata la burta mea " Parca e o minge de basket"... n-am zis nimic... nu-mi ardea de conversatii...Cred ca bebe era tot ghemuit in partea de jos si intr-adevar burta arata hazlie.
M-a consultat o rezidenta, aveam dilatatie 5...uhhh ce bine.. Si nici nu fusese asa greu pana acum
Dupa aceea parca lucrurile au inceput sa stagneze... mi-au facut epidurala...asa intr-o doara o voiam, nu eram foarte sigura c-o vreau... Am intrebat-o pe anestezista daca pot sa merg. Ea era incantata..."da...daca-ti da voie doctorul" Doctorul a spus "Nu"...stai in pat.. binee..
Si stau si stau... contractii aveam, mai rare ce-i drept iar dilatatia intepenise. De la anestezie .. Ma gandeam "Data viitoare nu mai fac". O multime de perfuzii...sonda urinara.. alte perfuzii... Ce tot ma impodobesc astia, nu inteleg! In sfarsit vine doctorul, imi rupe membranele, surpriza... meconiu in lichidul amniotic! M-a apucat spaima, stiam ca e rau daca se naste copilul si aspira lichidul. M-au linistit si mi-au bagat alta perfuzie... direct la sursa care curata lichidul..drena afara meconiu si baga nu stiu ce
Cert e ca nu am avut probleme I-au pus si lui bebe lipit de capsor un fir, cred ca ii urmareau bataile inimii... In cele din urma vine si ora cand aveam dilatatie completa.. Nick era tot timpul cu mine, mai vorbea cu asistentele alea... imi mai uda buzele. Langa noi era un alt cabinet, o negresa tocmai nascuse un copi de 10 pounzi .. Maaama ce copil mare...

Pe la ora 3.30PM incep cu push-ul.. Nu ma pricepeam deloc s-o fac ...nu cooperam de rusine.. pana la urma doctorul imi spune" daca nu impingi ti-l scot cu forcepsu'" Atunci am inceput sa imping.. Durerile devenisera groaznice(redusesera cantitatea de drog, de la epidurala, ca sa pot simti contractiile sa imping), ii simtem capul impingand exact intr-un nerv rectal.. Nu stiu cum, dar parca avea tepi pe cap care ma impingeau exact intr-un centru nervos.
Nick imi tinea capul, timid, cand impingeam. L-am repezit. Nu mai intelegeam nimic, deja impingeam de o ora jumate si nimic. Camera se umpluse de rezidenti, asistente si nu mai stiu cine. Nu mai puteam. Strigate, amenintari. Bataile inimii copilului erau mai rare, era in suferinta, doctorul se inrosise de concentrare; ca sa ma linisteasca mi-a zis ca are cordonul ombilical in jurul gatului . Pana la urma, a venit un rezident fortos, s-a urcat cu mainile pe burta mea si hei-rup... a iesit capul. Stai un pic, inca o data... acum l-am simtit ..dragul meu... Era 5.05PM
Doctorul ii tipa sotului "Poza, poza"... cu mainile tremurande a facut o poza cu copilul legat de mamica lui prin cordonul ombilical. Plin se sange, urland ca din gura de sarpe...
Doamne, ce mare e! Unde a incaput? Pe unde a iesit? Mi l-au pus pe burta...l-am atins usor pe piciorus... era atat de cald si lipicios... l-am simtit de parca ieseau aburi din el .. L-au cantarit... stupoare de ambele parti: doctori, asistente si noi parintii... 9.9 pounzi...deci 4,300 Kg.

Ma uitam obosita la el.. nu mai puteam zice, face nimic... Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa plang cand o sa-l vad.. dar eram obosita...Nici un alt gand nu-mi trecea prin cap...La un moment dat cand impingeam am simtit ca lesin, mi-au pus o masca de oxigen... uff si eu care credeam ca s-a terminat .. Dar urma eliminarea placentei, cusutul.. Greu.. simteam cum ma inteapa acul...nu am mai rezistat... m-au adormit complet. M-am trezit pe la 7 seara...Nicu era langa mine. Nu aveam nici o dorinta, sa-l vad pe bebe... ma gandeam doar daca e bine ingrijit.. SI sa respir mi se parea greu. Nu stiu de ce a fost atat de chinuitor, de ce nu am rezistat. Eu stiam ca sunt rezistenta din fire... dar acum nu ma mai simteam asa
Am stat la reanimare pana a doua zi. Mi s-au facut doua transfuzii de sange.. Inima batea haotic... pana la urma doctorul m-a mutat intr-o camera obisnuita. Se lasa greu convins ca sunt mai bine

L-am vazut apoi pe Codrin si l-am pus imediat la san.
Stupoare.. parca asta facea si acolo, in burtica, sugea de cand lumea... mititelul
Dupa aceea a urmat adaptarea.. pentru mine era curios ca am un copil, pentru el era greu sa accepte ca nu mai e in burta:)..

Alte poze, aici :
http://earpower.com/_bebe/
http://earpower.com/_bebe/5luni/index.htm