Sinodul BOSV: Hotarare cu privire la cipurile biometrice

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România cu privire la introducerea actelor de identitate biometrice
„Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu” (Ps. 18, 2)

Luând act cu deosebită îngrijorare de reacţiile publice de protest ale unor medii laice şi monahale, organizate împotriva introducerii sistemului de supraveghere biometrică în România, în cadrul Sinaxei ce a avut loc la sediul Mitropoliei Slătioara, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, întrunit astăzi 10/23 februarie 2009, ia atitudine împotriva introducerii documentelor de identitate biometrice, denunţându-le ca parte componentă a sistemului de supraveghere totalitară a persoanei, iniţiată de cercurile de interese oculte şi extinsă la nivel mondial.

Prin acordul tuturor membrilor Sfântului Sinod, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România dezaprobă şi osândeşte iniţiativa introducerii acestor documente prevăzute cu microcip de stocare, prelucrare şi transmitere de date cu caracter personal (imaginea facială, amprentele digitale, precum şi alte elemente de identificare) – date la care posesorul actului nu are acces.

Pentru argumentarea opoziţiei noastre, invocăm în primul rând motivele religioase, întrucât aceste documente, după cum s-a dovedit tehnologic, conţin în structura lor electronică numărul fiarei – 666: „Aicea este înţelepciunea, cel ce are minte, socotească numărul fiarei; că număr de om este, şi numărul ei, 666” (Apocalipsa 13, 18). În al doilea rând, Sfântul Sinod al Bisericii noastre dezaprobă introducerea documentelor biometrice pe temeiul considerentului că ele reprezintă un act anticonstituţional şi antidemocratic, ce ne privează de libertatea şi intimitatea personală.

Introducerea acestora nu reprezintă rezultatul deciziei unui referendum organizat la scară naţională, demersurile de introducere ale acestor documente presupunând o dezbatere publică, organizată după informarea corectă şi obiectivă a populaţiei, fără a se ajunge la situaţia din prezent, când aceste acte sunt acceptate de către oamenii lipsiţi de o informare reală şi temeinică, şi ţinuţi în mod deliberat în necunoştinţă de cauză.

Evoluţia alarmantă a acestor mijloace de supraveghere, ce atentează la libertatea şi intimitatea persoanei, ca şi reacţiile întârziate (sau chiar lipsa reacţiilor) la nivel oficial, ne fac să credem şi chiar ne întăresc temerile referitoare la acţiunile ce se întrevăd în viitorul apropiat, ce are drept ţintă finală introducerea microcipului în corpul uman, pe frunte ori pe mâna dreaptă. Tocmai pentru acest motiv, considerăm că acceptarea documentelor biometrice reprezintă un prim pas spre lepădarea peceţii Darului Sfântului Duh, primit la Botezul ortodox, şi înlocuirea lui cu semnul fiarei apocaliptice, pentru care s-a scris: „Şi face pe toţi cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să le dea lor semn (semn scris) peste mâna lor cea dreaptă, sau peste frunţile lor” (Apocalipsa 13, 16).

În numele lui Dumnezeu şi spre mântuirea tuturor celor ce cred într-Însul, chemăm pe toţi credincioşii, cu dragoste şi îngrijorare părintească, sfătuindu-i să nu primească niciun document biometric, invocând în primul rând motive religioase, întrucât scopul introducerii lor este de a înşela „pe cei ce locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 13, 14). Fără a le nega totuşi, vom exclude din argumentaţia noastră motivele referitoare la securitatea datelor personale înscrise în structura microcipului, deoarece invocarea acestor lipsuri şi riscuri ale tehnologiei informaţiei ar putea grăbi trecerea de la sistemul documentelor biometrice la introducerea microcipului în organismul uman, care va fi prezentat, în chip înşelător, drept un sistem perfect de securitate a persoanei.

În concluzie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România se declară fără echivoc şi întrutotul împotriva iniţiativei de introducere a documentelor biometrice. În calitate de instituţie divino-umană, ce are datoria de a păstori duhovniceşte pe cei ce ascultă glasul ei, şi nearătându-se nepăsătoare nici faţă de nevoile şi drepturile sociale şi civice ale poporului nostru, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu acordă binecuvântare credincioşilor din sânul său în vederea acceptării documentelor biometrice de identitate.

Pe această cale, facem apel către instituţiile şi mediile abilitate să întreprindă toate demersurile ce le stau în putinţă, pentru a asigura poporului român dreptul vieţuirii în deplinătatea frumuseţii chipului dumnezeiesc cu care a fost dăruit la naştere, dar şi a libertăţii şi intimităţii personale, conform normelor convieţuirii sociale. Totodată, însărcinăm pe preacuvioşii stareţi şi egumeni ai mănăstirilor şi schiturilor, precum şi pe preacucernicii protoierei şi preoţi de mir din parohiile noastre, să aducă la cunoştinţa păstoriţilor cele hotărâte de Sfântul Sinod.

„Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră” (II Petru 3, 17).

Preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit

VLASIE MOGÂRZAN

Sursa- GH. Vanau, un crestin pe calendarul vechi

Pagina oficiala a BOR-SV

Pitesti

Nu stiu de ce, in ultima vreme imi vin tot mai des in amintire cartile citite pe tema reeducarii de la Pitesti.
Acum, ca si atunci, cand le-am citit prima oara, ma infioara, ma strang de gat, dar ma si umplu de drag si de iubire pentru cei care au trecut prin aceste groaznice experiente..
Am gasit acest documentar care da viata cartilor. Povestesc parintele Calciu si parintele Roman Braga. Ilustrarile sunt foarte bune, fidele cu relatarile, nici nu stiam ca a fost o expozitie despre ele.
Un exercitiu bun, sa incerc sa accept grozaviile, pentru ca de fapt sunt mucenicii prin care s-au chinuit oamenii sa ajunga la Hristos. Nu mai stiu cine spunea ca in vremurile din urma, oamenii se vor mantui numai prin mucenicie..
Domnul sa ne intareasca si sa ne apere.

Prima parte




Partea a doua




Partea a treia




Ultima parte

Parintele Paisie

Inregistrari ale Parintelui Paisie: Elder Paisios - inregistrare in chilia parintelui-partea I Elder Paisios - inregistrare in chilia parintelui-partea II Elder Paisios - inregistrare in chilia parintelui-partea III Preluata de pe blogul Educatia ortodoxa

Teatru de papusi - Aventurile lui Pooh

Sambata si duminica am avut spectacol de papusi, acasa, dupa doua scaune si o patura. In prima zi, pe la pranz, in timp ce dormeam cu Cornelia in dormitorul din spate, aud niste chicoteli si zarva mare in living.. "Hm...ce poate fi asa amuzant?" se intreba Gheonoaia din pat. Cand m-am dus acolo, tati inaugurase teatrul de papusi si delecta publicul pueril cu tot felul de scenete.. Ursuletul Pooh a facut ravagii(LOL) Am aflat ca e un mincionos si un lenes, dar publicul il invata numa de bine:) Dupa ce s-a sculat, mezina a facut si ea niste incercari de a capta atentia. A fost un succes:) Aventurile lui Pooh Featuring: Olguta, Codrin si tati: ) Scuzatzi plansetele din fundal si lipsa de baterii a aparatului.

Diverse

La Sunday School copiii fac mici lucrusoare de arta: o iconita, litere din margelute, o cutiuta care simbolizeaza Sfanta Sfintelor, ce le prezinta Popadjia pe o foita de hartie. O atmosfera frumoasa, veselie, bucurie. Olguta e mai neindemanatica, copiii de acolo sunt mai maricei, ea fiind la limita de varsta, nu prea stie sa lipeasca, sa scrie, etc. Dar cautand sa ia ochii cumva, se apropie incetisor de preoteasa si ii sufla: -Popadjia, you know.. I can pray very fast! :) De unde ne-am dat seama de ce ne taraste de fiecare data in rugaciune si termina si prima. Bine si asa, decat deloc. Codrin ieri la lupte, vine entuziasmat si-mi marturiseste: -Mami, era un baiat care vorbea foarte urat, impleticit, cu multe sh-uri si mai si scuipa! -Vai mami, ce urat. Dar, avea cumva un aparat in gura? -Nuuu, deloc. Doar niste sarme pe dinti:)) (Sigur, avea dreptate, n-avea nici un aparat in gura, nu iesea nicio antena de acolo) Seara ne uram noapte buna pe diferite voci, una mai subtirica, alta groasa, una mai grabita, alta mai alintata. Olguta il vede pe tati intrand in camera si ii spune: -Noapte buna, tati-BOU!

Programul

O sa scriu aici programul nostru de invatat, una -ca sa il pot imbunatati, a doua- ca i l-am promis Irinei. Am stabilit regula ca dimineata avem scoala, asa ca dupa ce se da scularea, pe la 8.30-9, copiii au cam o jumatate de ora-1 h sa se spele, rugaciunea, sa manance, sa se mai harjoneasca si apoi incepem scoala. Nu avem ora fixa, dar stiu ca trebuie sa fie de 2 ore. De obicei incep cu Codrin, facem reading (din cartea, pe care am prezentat-o mai demult, writing (stil caligrafic), spelling (niste cartonase cu regulile de Spelling de Wanda Sanseri ). Ma bucur tare ca am reusit sa-l fac sa uite scrisul teapan pe care l-a deprins la gradinita si a inceput sa scrie caligrafic. A fost un efort considerabil pentru ca-i intrase in sange deja.. Continuam apoi cu istorie/geografie in care lamurim diverse intrebari. II place si i se pare foarte interesanta. In orice caz, nu intru prea mult in amanunte, incerc sa stabilesc diverse repere de unde vom relua mai incolo, cand va mai creste. Cu Olguta nu sunt prea insistenta, ne intereseaza sa stie literele, sa le recunoasca, sa le reproduca si o face binisor. Am un site de unde ii scot foi pe care le completeaza: cu litera lipsa, sau trebuie sa potriveasca imaginea cu numele scris pe fiecare parte a foii, sa faca diferite labirinturi cu numere de la 1-100 sau cu alfabetul, sa deseneze, ce-i place ei mai mult e sa gaseasca prima/ultima litera din imaginea prezentata si s-o incercuiasca (nu trebuie sa faca prea multe, de aia:))) La matematica a invatat sa faca adunari simpleee, dar siiiimple, nimic din ce e prea greu n-o stimuleaza.. of.. Recunoaste formele geometrice si ii plac. Daca ii explic ceva lui Codrin, am observat ca sta cu urechile ciulite si uneori chiar da raspunsuri bune, dar sa n-o pun la masa sa faca ceva ca ii piere initiativa:)) Ca dovada si poza din postul precedent, cel mai bine se scrie pe covor:) Scoala se sfarseste undeva pe la 11:30-12. Luam pranzul si urmeaza o pauza. In timpul asta, Cornelia se plimba de la unul la altul, imi mai cere cate ceva, mai vrea sa stea in bratele mele, mai face cateva puzzle-uri, mai rasfoieste cate o carte, e o fetita cuminte, nu ne deranjeaza prea tare scoala noastra si poate sa isi gaseasca singura ceva de facut.. Dupa masa, pe la 1-1:30 o culc si de obicei mai stau langa ea si eu, cam o jumatate de ora max 1 h. Citesc, poate si dorm :p, imi prinde bine de fapt. In timpul asta celor mari le dau voie la computer, pe diferite site-uri pentru scolari, etc.. Dupa ce ma scol ne apucam de a doua tura de lectii, facem matematica. Aici lucram dupa niste carti aduse din Ro, sau dupa o carte de la Kumon cu adunari sau despre invatarea timpului . La matematica pot sa spun ca se prezinta asa: - stie sa numere din 5 in 5, din 10 in 10 (i-au folosit la ceas si a inteles) - cunoaste notiunile de inainte si dupa un numar, numere pare/impare - familii de numere - poate ordona crescator/descrescator un sir de numere - descompune un numar in sute, zeci si unitati - poate face aprecieri de <, >, = - rezolva ecuatii simple cu o necunoscuta - intelege comutativitatea adunarii - verifica operatiile de adunare si scadere (de ex 4+5=9, adica 9-5=4) - poate scrie o cifra ca o suma de doua sau trei numere (de ex 9=3+3+3) Uneori mai introducem dimineata o vizita la biblioteca unde sunt diverse activitati pentru copii: de obicei se citesc carti de catre un angajat al bibliotecii si sunt o multime de mamici cu copilasi stand in cerc, care se joaca, participa la lectura, etc.. Am avut parte si de un Science lab in care Codrin a invatat cate ceva despre apa. Lor le place acolo ca e child friendly:) Dupa 4 PM avem de obicei activitatile: pian, lupte, vioara, plimbari prin parc (avem doua familii cu copii pe langa noi si mai iesim la joaca din cand in cand).. Seara mai fac putina muzica cu taticul: repeta piesele, auz, note, etc.. Cam atat in mare, nu am pus la punct foarte bine curricula si inca bajbai. Sper sa mai fac rost de carti din Romania si sa avansez la matematica. Cateodata mai facem si niste crafturi simple, de pictat si desenat s-au cam plictisit. I-am cumparat o roata de olarit dar inca lucram la ea si asteptam zile mai calde. Si aici, ultima creatie a lui Codrin: mama la computer in timp ce scrie mesaje:)

Scoala... la diverse varste, in diferite formatiuni:)

Intrebari

Pe masura ce mai avansam in materie imi aduc aminte foarte multe de la scoala, ia uite! deci nu erau cu toatele uitate, ci zaceau intr-un sertar nefolosit.. Imi face placere sa mi le amintesc, ma gandesc ca atunci cand le-am invatat nu am fost deloc constienta si n-am stiut sa le leg si sa descopar frumusetea lor.. Poate ca omul ar trebui sa faca scoala dar nu atat de condensata, la 21 de ani am terminat facultatea si nu stiam pe ce lume ma aflu.. Ar trebui sa existe niste ani de practica, asa cum faceau in trecut ucenicii pe la diferite mestesuguri, sa mergem in lume si sa adunam experienta.. Apoi, cand se mai aduna minte, sa continuam scoala. Dupa ce am citit inceputurile istoriei, Codrin mi-a spus ca nu-i place. L-am intrebat de ce si mi-a spus ca e prea sangeroasa, plina de oameni rai si lupte.. Si m-am gandit ca e adevarat, nu ne dam noi seama, dar istoria e plina de lupte, tradari si ambitii omenesti. Greu sa il inveti pe copil asa ceva. Mi-a placut ca a sesizat singur, eu cu mintea intepenita o gasesc frumoasa, plina de basme, de rasturnari de situatii, un fel de sah cu personaje umane. Apoi, pe masura ce inaintam in cunostinte, incepeau intrebarile, unde il situam pe Dumnezeu in aceasta poveste (a omenirii). Trebuie permanent sa ne raportam la Biblie, la Noe, la Iisus.. De fapt, asa am inceput istoria, cu o axa lunga pe care am pus un singur punct de referinta- anul 0, in care s-a nascut Hristos. Codrin era fascinat si a urmat o rafala de intrebari. Imi zice: -Mami, de unde stii atatea despre Dumnezeu? Mama ta te-a invatat? -Nu, nu bunica, am citit, am fost la biserica, de la diferiti preoti.. -Dar bunica nu te-a invatat despre Dumnezeu??? -Nu.. -Dar mama ta adevarata, unde e??? -Pai, bunica e mama mea adevarata, dar ea nu crede in Dumnezeu:((( Soc... pauza.. -Dar de ce nu crede in Dumnezeu? -Pai..(oare ce sa-i spun, Doamne ajuta-ma!), nu crede.. pentru ca... asa au invatat-o la scoala! (incredibil, ce raspuns bun, perfect, de fapt asa si e). Si de aia nu vrem noi sa mergeti la scoala, ca sa nu va invete acolo ca nu exista Dumnezeu! Noi trebuie sa fim uniti, la fel, sa traim in armonie, pentru ca altfel ne rupem, mama de fiica, tatal de fiu, si ramanem tristi, si fara parinti si fara Dumnezeu. Si discutia asta m-a dus cu gandul la experienta lui Nick, din clasa I a, cand invatatoarea lor le-a prezentat realizarile marelui partid, descoperirile stiintifice si mai ales, faptul ca uite! oamenii au ajuns pe Luna si n-au gasit pe Dumnezeu nicaieri in cer. Si ca urmare i-a ridicat pe fiecare in picioare si i-a intrebat: -Acum mai crezi ca exista Dumnezeu, dupa toate cate vi le-am spus? Saracii copii, s-au dezis in masa de Dumnezeu, o lepadare cruda facuta intr-un mod pervers de catre cea care trebuia sa-i invete numai lucruri bune timp de 4 ani (cei mai importanti ani, in care se aseaza bazele adolescentului)... Hm, poftim rampa de lansare in viata..

Lectii

M-am adunat cu greu si am inceput iar programul. Avem program zilnic si chiar m-a amuzat Codrin, Sambata s-a apucat el singur sa le faca scoala duduilor: le-a asezat scaunele in fata tablei si le-a predat numerele:), le-a dat termen sa termine treaba si le-a verificat.. Apoi si-a acordat singur un desen (le-a invitat si pe eleve, c-au fost disciplinate). Mi-am adus aminte de poeziile invatate in ciclul primar, una din ele fiind cea a lui T. Arghezi -"Zdreanta"- din care numai invataminte proaste poti sa tragi, alta cu "Gandacelul", care mie mi-a stors mii de lacrimi, si nu mai spun de povestile lui Creanga... Ca urmare am cautat o carte cu deprinderi bune pe care trebuie sa le stie copilul, si pe deasupra sa fie si crestina, si am gasit. Foarte frumos ilustrata, am gasit o multime de poezii, scurte, care pot fi invatate si pe care putem discuta despre diferite comportamente, facand legatura cu virtutile crestine.. Cel mai mult mi-a placut povestea lui "Te rog" care era un pitic ce locuia in gura copiilor. Si el din cand in cand trebuia sa mai respire, asa ca baietelul/fetita trebuia sa deschida gura si sa spuna"Te rog" ca piticul sa mai ia o gura de aer curat.. Semana intr-un fel cu povestea romaneasca a lui "Nu vreau" pe care-l tinea fetita incapatanata in brate. Nici nu stiu daca e poveste romaneasca sau e o traducere, aici am gasit o adaptare a "Turtitei fermecate" denumita "Gingerbread man", tot la fel, o placintica prea mandra pentru o turta amarata, care credea ca poate pacali pe oricine, dar care sfarseste pe mustetile unei vulpi:).. Aici e piticul "Please": Povestea piticului, se termina cu happyend, adica apuca si el sa rasufle in gurita unui baietel politicos. Mai sunt si cateva fabule ale lui Esop, deci e un fel de culegere cu tot ce e bun. Zilele trecute am citit putin despre Stone Age, o carte de istorie pentru copii, si am incercat sa scot cat am putut elemente ca civilizatia de milioane de ani, omul primitiv, neandartal, etc, care abundau efectiv in toata cartulia. N-am chef sa ametesc copilul cu informatii neadevarate, si asa m-a intrebat daca omul ala in putulica goala cu fata de maimuta rea e Adam.. Din toata cartea, pe Codrin l-au interesat mai mult obiectele de lupta, asa ca am purces de am facut o toporisca si un arc.. Toporisca am reusit s-o leg eu cumva, era cam groasa sfoara, dar la arc am refuzat sa-l ajut, pentru ca nu mai aveam ata in casa.. Asa ca baiatul s-a descurcat singur si dupa ce a disparut juma de ora, a consumat toata ata de dinti a lui taica-su. A iesit un arc cu miros de menta, foarte bun la ascutitul dintilor:)) Concluzia indreptatita a fost ca omul e in continua evolutie, iar copilul a primit un premiu de originalitate:)

Fetita muzicala

Fetite, muzica, apus.

La biserica

Sodoma si Gomora

Parintele nostru duhovnicesc a avut o vorba interesanta. Ne-a spus ca lumea asta e pe cale sa devina o mare Sodoma si Gomora, iar daca lumea vrea sa ne traga dupa ea, nu inseamna ca trebuie sa ne si lasam trasi. Am luat acest cuvant ca pe o avertizare cu privire la copii. E oare bine sa lasam copiii sa simta rasuflarea urat mirositoare a societatii? Sa-i obisnuim de mici cu faptul ca exista si oameni rai, sa-i lasam sa fie ispititi pentru a-i cali? De pe cand s-a nascut Codrin, am inceput sa fim preocupati de ideea scolii, si de pe atunci am imbratisat ideea homeschoolingului. Am cautat, am citit, ne-am interesat. Cand avea Codrin 2 ani, eram in Romania, am fost la Manastirea Petru Voda sa il vedem pe parintele Iustin Parvu. O prezenta foarte placuta, nici prea dur, nici prea moale, si foarte constient, iute, pus la curent cu toate, desi izolat in acea parte a Romaniei. L-am intrebat ce sa facem cu scoala, data fiind preocuparea lor de a distruge sufletul copiilor si ne-a raspuns clatinand din cap, ca stie despre asta. Solutia pe care ne-a dat-o a fost ciudata, intr-un fel, dar a fost punctul de plecare pentru ce facem acum: ne-a spus ca putem da copilul la o scoala cu grija aleasa, pana in clasa a III a, dar mai departe, sa ne lumineze Dumnezeu cum sa facem... De ce clasa a III a si nu a IV a, nu stiu. Dar ne-a bucurat ca am avut certitudinea ca nu suntem pe o cale gresita. In Romania cred ca HS e o idee care provoaca revolta la unii oameni: de ce refuzam educatia si cum putem fi noi siguri ca o sa ne iasa bine scoala facuta acasa?.. Legat de prima intrebare, educatie fac si cei care imbratiseaza HS, poate nu la asa nivel profesional, dar mai mult cu accent pe copil. Legat de educatia acasa, voiam sa spun ca inainte de Reforma din 1948, era legal invatatul acasa, normal, cine stia, voia s-o faca, iar de reusita ei, nu putem fi siguri dar ne rugam sa reusim.. Si dupa aceasta data (1948) comunistii au introdus invatamantul obligatoriu de stat. Citeam zilele trecute un interviu cu prof. dr. Paul Miclau, decan pe nu stiu unde (am dat de el intamplator) dar mi-a atras atentia ce spunea: "Dupa reforma invatamantului (cea din 1948), programul era foarte incarcat, iar pe vremea aceea incarcarea programului era facuta pentru ca studentul sa fie cat mai mult timp ocupat, sa nu aiba timp de reflectii, sa nu aiba timp sa se organizeze, sa nu se manifeste intr-un fel sau altul. Modelul stalinist se foloseste si astazi, din pacate." Iar asta o spune un om din interiorul sistemului. Modelul stalinist de acumulare cu polonicul a cat mai multor materii este folosit in scolile din Romania, si totusi scoala e privita cu piosenie si mare respect, e normal sa mergem la aceasta scoala si sa ne punem creierul la bataie, pentru ca asa face toata lumea. Ideea de a lasa copiii sa fie ispititi si apoi sa ne rugam la Dumnezeu sa iasa din necaz, e cat se poate de nociva. Mult mai bine e sa previi raul, decat sa-l vindeci. Ce se invata la scoala publica nu e ceva usor, simplu, normal, necesar, dimpotriva, e ceva planificat, materii atee care fara sa vrei si raman in capul copilului, idei la care nu mai pot renunta decat dupa multe, multe cautari, caderi, cicatrici raman si se pierd ani pretiosi pentru asta.. Unii nici nu ajung poate la cunoastere.. Mama mea de ex. numai prin mila lui Dumnezeu se poate intoarce, dupa atata scoala, e extrem de atasata de ce a invatat acum 30 de ani :(( Din pacate, asa e, lumea devine o mare Sodoma iar noi stam legati la ochi si ne tinem de niste concepte vechi, care, ghici ghicitoare?.. nici macar nu au fost stabilite de Biserica, ci de dusmanii ei..

Gugustiucul si povestea Iubirii

Am crezut ca le am pe toate aici. Iubitii mei imi sunt alaturi, ma alin cu dragostea lor, natura e frumoasa, zilele senine, am gasit biserica potrivita, oameni sensibili, dar mi-am dat seama ca-mi lipseste ceva. Ceva ce n-am mai auzit de mult. Ceva care ma linistea. N-am mai auzit gugustiucul. Zgomotele pasarilor certarete. Vantul care bate incetisor. Bancuta de la Sapientei pe care sedeam, ascunsa sub arcul de verdeata din gradina. Ascultati povestea Iubirii...

Botezul la varsta lui Hristos

Azi a fost un eveniment special la bisericuta noastra, s-au botezat doi tineri americani. I-am vazut la biserica de cand am ajuns prima oara, din August, deci cred ca de pe atunci au stat Duminica de Duminica in biserica si au facut catehizarea. Foarte draguti si sensibili amandoi, i-am vazut impresionati de toata aceasta ceremonie, cred ca au participat cu toata bucuria sufletului.. Aici sunt John si Jeoffrey, nascuti azi in Imparatia lui Hristos: Din pacare, am ratat scufundarea lor, am ajuns prea tarziu la biserica, dar Botezul a continuat cu Mirungerea si toate celelalte faze(nu le cunosc, dar parintele le-a taiat parul ca la copilasi, i-a miruit, le-a citit Evanghelia si in final, i-a impartasit). Desi la Platina cand am fost, nu eram obisnuita cu cantarea bisericeasca in alta limba, aici m-am obisnuit. Gratie unei doamne speciale, Nina, care are o voce frumoasa si stie notele, corul format din femei e un balsam pentru noi...(NU opera, NU Oastea Domnului, ci cantare limpede si curgatoare). Aici e cantecul de dinainte de impartasanie: Iar aici Crezul: Ne apropiem de Craciun, slujba o sa fie marti la ora 12 noaptea..

Scoala - primii ani.

E importanta scoala, dar trebuie gandita si structurata altfel. Trebuie facuta cu grija, cu dragoste si atentie, cu tact, sa-ti simti copilul ca raspunde, ca tremura de nerabdare sa afle povestea mai departe, ca te trage el de mana sa intre mai adanc in padurea plina de surprize. Cunoasterea e mai placuta daca se face cu pasi mici, daca descopera el ceva nou sau daca-i arati cu grija, o umbra ce se furiseaza dupa un copac. Am avut de curand alta discutie cu mama, care imi reprosa ca iau in maini ceva ce ar trebui sa las "specialistilor", celor care stiu cum sa ia un copil, care au facut ani de pedagogie si au diplome.. Si poate are dreptate intr-o masura, dar exista pericolul ca acesti oameni cu studii, sa fie prea acriti si obositi si sa nu mai doreasca sa lase copilului placerea de a descoperi si mai grav, sa nu doreasca sa faca invatatul placut. Cam asta e problema pedagogilor din Romania. Destul de grea boala si incurabila. Mi-a mai trimis o carte de pedagogie care mi s-a parut abominabila!! Oare m-am prostit eu, sau termenii astia suna precum o caramida intr-o galeata? " stiinta socioumana specializata in studierea profunda si atenta a educatiei" "disciplina care defineste si aprofundeaza conceptele de baza ale domeniului pedagogic" "ansamblul actiunilor pedagogice proiectate conform unor intentii organizate.." "criterii sociopedagogice riguroase.." "proiectare curriculara" Si apoi vin eu si mai cer de la pedagogi sa fie normali si draguti si jucausi cu copiii, dupa ce le-au stalcit mintea cu termenii astia... Ma tot gandeam cu Nick, ce ar trebui sa invete copilul cand e mic, pentru ca se stie, unele lucruri, daca nu le deprinzi de mic, mai tarziu nu le mai poti invata.. Asta pe langa alfabet, cifre, citit, socotit, pe care oricum le inveti odata si odata.. Spre exemplu, eu daca n-am invatat notele cand eram mica, acum nu mai sunt in stare sa fac nimic.. Zilele trecute a venit Olguta la mine cu caietelul ei de pian si mi-a aratat o nota spunandu-mi: "Uite mami, asta-i MI".. si ma gandeam ca pentru mine putea fi si RE sau SOL, sau orice alta nota, pentru ca habar n-am notele. Pe cand ea se joaca cu ele si i se pare firesc sa le stie. Deci un prim lucru care trebuie invatat de mic este muzica. Pe langa beneficiile pe care le aduce sufletului, muzica ordoneaza copilul, si ii da un bun start in viata. Urechea muzicala trebuie antrenata si asa cum invata alfabetul, trebuie sa stie si notele.. Mai tarziu le poate folosi, daca vrea. Apoi, ar mai fi deprinderile bune, adica ordinea, curatenia, rugaciunile de dimineata si de seara, la masa, putina gimnastica dimineata, daca e un copil caruia ii place asa ceva, apoi igiena personala (asta mi se pare importanta, pentru ca se transforma in adulti care apoi se intreba de ce fug oamenii de ei). Am cunoscut un prieten de-al sotului, care era extrem de ordonat. Avea un maldar de dosare, cu chitante, documente importante, stia tot tot tot. La bucatarie fiecare lucru avea un locsor, sincer.. am simtit ca palesc sub atata grija si curatenie, eu fiind mai imprastiata si mai delasatoare.. Spre ex. acum am chiuveta plina de vase si eu stau pe net... offf! Acest barbat fusese invatat de mama lui, obsedata de curatenie, sa fie asa, si ii folosise, acum asta era stilul lui de viata. Pentru ca ordinea si curatenia din casa, se reflecta si in cap, in ganduri, in obiective. Un alt lucru care se invata cu usurinta cand esti mic, este o limba straina.. Cand am ajuns aici, Codrin nu stia boaba de engleza, dupa ce l-am dat 2 ore la un pre-k, a inceput sa-si dea drumul.. Dupa 1 an il intrebam noi cum se zice la nu-stiu-ce cuvant romanesc.. Totul a venit natural, fara prea multe chinuri, a prins bine si accentul, ceea ce la noi e zero.. Adica se cunoaste ca suntem straini. Ar mai fi si inotul, pot da exemplu tot cu mine, care nu stiu sa inot, sunt ca un bolovan in apa, nu ma pot misca si ma duc la fund imediat.. Daaar... am diploma de absolventa a Facultatii de Management.. ceea ce in cazul ca m-as scufunda, m-ar ajuta la ceva, poate... Cam astea cred ca ar fi niste lucruri de baza, care ar putea ajuta copilul, i-ar da un mic avant in viata si apoi ar lua scoala cu mai multa usurinta. Deprinderile acestea ii dau incredere in el si ii formeaza niste obiceiuri, folosite mai apoi la invatat.. Din pacate, scoala pune accentul mai mult pe partea teoretica, si aproape deloc pe latura practica. Copilul este fortat sa tina pasul cu colegii, cu sistemul de note si partea practica este lasata pe mai tarziu.. cand deja nu mai poate fi invatata la fel de firesc ca in anii prescolari. Acum, daca am definit oarecum inceputurile, sa incepem educatia timpurie:)

An nou

Am gatit varza calita cu mamaliga. Dulce, n-avem. O fasole veche ne asteapta-n frigider. Nicusor zice sa sarbatorim anul nou prin munca :D (reminiscente de pe vremea scolii, haha) La multi ani tuturor, sa fim sanatosi, mai aproape de mantuire cu un an. Imi doresc tare mult ca mama sa se intoarca la credinta.. Si tata sa mai traiasca pana ajung eu acasa:((

Cum arata batranetea?

Mami se da cu crema si Olguta vrea si ea, peste tot.. -Nu iti dau, Olguta, ca asta e pentru oameni batrani, asa ca mine! Neincredere si un zambet mic: -Tu nu esti batrana... ca nu stai asa (se cocarjeaza nitel) -Nu stau, dar uite.. par alb! -Ba nu esti! Ca n-ai pisici. Oamenii batrani au pisici si sunt cocarjati... (dicit) Deci nu sunt... huh... Altele, de azi. Olguta face planuri: -Mami, cand o sa fi tu batrana, eu o sa-ti aduc apa, daca o sa-mi ceri, pentru ca eu sunt your soldier, iar tu esti Queen-ul meu:)) -Tati, as vrea sa cant la vioara, dar stiu ca n-ai bani sa-mi cumperi.. asa ca o sa i-o cer lui Mos Craciun:D Codrin vrea multe, muulte cadouri si mami putin iritata ii spune: -Dar de unde crezi ca are Mos Craciun atatia bani? Nu are, sunt atatia copii la care trebuie sa se duca... -Dar lui Mos Craciun nu-i trebuie bani.. ca el FACE jucariile!! (good point, pana la urma o sa ma incurc in propriile minciuni)

Sf. Nicolae la biserica

Cum noi suntem pe calendarul vechi, am sarbatorit Sf. Nicolae pe 19 Decembrie. Parintele James, un american convertit la Ortodoxie, fost bucatar in Florida, avansat la gradul de ajutor al calugarilor de la Platina:) si premiat cu preotia in Santa Rosa, California, in viata de zi cu zi e un simplu curier, cu o firma proprie, care lucreaza zi lumina la incarcatul/descarcatul cutiilor din aeroport si caratul lor prin cine stie ce cotloane ascunse ale Nevadei de Nord. Sotia lui- Popadjia(preoteasa, pe sarbeste) este ajutoarea lui fidela, atat la corul de la biserica, cat si la caratul/condusul masinii in activitatea lor.. O impreunalucrare destul de frumoasa... si atat de diferita fata de cea a preotilor din alte parti... :(. Serbarea Sfantului a fost facuta Duminica, pentru ca atunci au venit la biserica toti copii, cam 20:).. Si ziua asta a fost una din cele mai frumoase sarbatori de Sf. Nicolae. Pentru inceput, au cantat celor doi Nicolae la multi ani (in engleza si sarbeste): Apoi copiii s-au adunat in jurul parintelui si au ascultat povestea vietii Sf. Nicolae iar dupa aceea au primit cadouri micute, impachetate chiar de parintele James si Popadjia. Am pus cele doua filmulete cu povestea trunchiata a parintelui despre viata Sf. Nicolae : Iar aici sunt copiii primind cadourile de la Mos Nicolae: Olguta Codrin: Cornelia: I love this people :D

Romanian Lullaby

Of, a trecut si asta.. Olguta a avut serbarea la balet. Fetele au fost dragute si au spus ca vor sa faca un moment romanesc, asa ca mi-au sugerat sa aduc ceva colinde dragute de acasa.. N-am prea gasit pe net, pentru download, decat vreo 3, din care si-au ales pe Stefan Hrusca cu Linu-i lin. Pas de-l traduce.. Le-am spus pana la urma ca e un cantec de leagan pentru Pruncul ce va sa se nasca, si asa ca l-au intitulat Romanian Lullaby. Aici e trupa de balet:) Spectacolul a fost dragut, numai partea de dans a copilasilor mici.. din pacate tinerii sunt ingrozitor de urati, n-am putut sa-i urmaresc.. sau poate sunt eu defecta? Limbajul trupului era foarte deochiat.. desi cred ca si eu m-am invechit putin:D (ca vinul bun, bineinteles) Aici copilasii din trupa lui Miss Amanda, aveau pana in 4 ani cred. Si aici alti copilasi, tot la fel de haiosi (n-am putut sa-i filmez mai mult ca n-aveam memorie pentru restul de show) Aici iar Miss Amanda, cu trupa de "stelute" Si in sfarsit primadona:)