Plimbare prin desert

Am plecat pe la pranz, cu gandul sa vedem o reprezentatie a singurei tipe ce creste vulturi din Nevada. Indicatiile erau scurte si vagi.. Am mers mult sub soarele apasator, pana ne-am dat seama ca n-o sa gasim Ranch-ul ei si nici reprezentatia mareata n-o s-o mai vedem:((

Copiii stateau frustrati in spatele masinii si bombaneau fiecare in limba lui. Asa ca ne-am decis sa mai merge putin, poate gasim ceva... Si am gasit un lac:

Era cel mai albastru lac pe care l-am vazut vreodata. Un albastru de Manastirea Voronet, curat, usor metalic, inchis la culoare. Am aflat ca era Pyramid Lake. O inscriptie ne-a lamurit asupra istoriei lui...

Si incredibil, pana si intr-o placa amarata au reusit sa bage putina istorie stramba. Trebuie sa stie toata lumea ca acest lac exista in Perioada Glaciara(??), in schimb atestari evidente ale lui sunt numai din 1800.. LOL.. Cam mare perioada de necunoastere.. Foarte amuzant.

Numele lacului vine de la insula care se afla in mijloc, in forma de piramida. Ne-am coborat si noi langa el, si i-am admirat limpezimea, se vedea prin el, pana hat, departe..

Ne-am intors pe autostrada.
Pana si orasul asta mic, pare acum o gradina zoologica.

O gurita

si un dintisor lipsa:):

Noi activitati

Am gasit aproape de noi, un co-op, un fel de organizatie de mamici care fac HS acasa si care se intalnesc intr-un loc inchiriat, pentru socializarea copiilor. Aici facem cateva cursuri, predate de unele din mamici, mai infipte si pe pozitii:)

Codrin e la limba germana si la "Dangerous boys". Ce presupune asta? Am vazut si eu ieri, baieti de la 6-7 ani pana la 14 se aduna si discuta despre lucruri baietoase: arcuri, cutite, cum se face focul fara chibrituri, cum sa faci un nod marinaresc, etc.. Ieri au exersat nodul.. Pacat ca nu a mai ramas mult din anul asta scolar, doar 4 saptamani.

Olguta e la balet (un fel de tralala) si la "Lumea minunata a cartilor" - li se citesc scurte povestioare si se joaca, parca suplineste destul de bine pre k-ul :D

Am fost mirata sa vad cat de multe mamici sunt:). Si tot atat de multi copii, de la mici pana la cei mari si plini de fitze. Unul din ei era cu plete si se plimba pe sub copaci cu o chitara spanzurata de umar, zdranganind aceeasi melodie, mereu si mereu.
Tinerete, ce departe esti...


Azi, Codrin iar a vrut sa-si faca supa lui cea preferata (oare de ce ma enerveaza cand se baga peste mine la oale?) dar am reusit sa-l deturnez si a facut niste muffin-uri.
Poate am eu buba la cap de nu-mi plac baietii bucatari...
Ah, stiu, ma enerveaza pentru ca de fiecare data cand il pun sa faca la pian, imi spune ca mai bine face o ciorba:))

Aici sunt briosele lui, au iesit bine si bune de tot:)

Dar reusim, nu stiu cum, sa facem si pian, iar acum Olguta e in criza muzicala si exerseaza de bunavoie piesele ei minuscule:).

Codrin a inteles, in sfarsit, ceasul. Mare victorie mare si acum ne spune ora la minute. Ma bucur caci sor-mea imi spusese ca in clasa a 2 a sau chiar a 3a inteleg si fac la scoala exercitii cu ceasul.

Continuam cu scoala, mai rar, dar incepem sa ne impiciorogam mai bine.

:)

Gradinita:)

In parc

De Paste

Cand am ajuns la slujba , destul de tarziu, lumea deja primise lumina si biserica avea un aer de sarbatoare.
Parintele James tocmai iesea din altar cu fata luminoasa, cantand in toate limbile pe care le stia- Hristos a inviat!
Am fost atat de socata de diferenta dintre ziua de Vineri si cea de Sambata noaptea ca mi-au trebuit cateva minute sa ma dumiresc- asa imi trebuie, daca am intarziat!

Pentru a nu-stiu-cata oara m-am intrebat daca asa voi pati si cand va veni mometul mortii. Dintotdeauna am fost buna la viteza, nicidecum cal de cursa lunga, si mai mereu dau chix la sfarsit. Doamne, te rog, pazeste-ma de slabiciunea din ceasul mortii, da-mi putere si opreste innegurarea mintii.

A fost o slujba frumoasa, desi ma lupt sa patrund limba engleza din Biserica, ma surprinde uneori cu simplitatea muzicii si cu asemanarile de acasa: Lord have mercy!
Copiii, din burta de la mama, pana la adolescenta, erau toti acolo. Unii culcati pe sub bancute, cu sacii de dormit, altii prin biserica.

Incet, am inceput sa-mi intru in ritm de sarbatoare, Hristos a inviat!, s-a dat liber la mancare, putem avea toate bunatatile de pe lume, sa ne bucuram, sa radem cu parintele James care e atat de fericit asta seara...
Ma uitam la cei 3 preoti care iesisera cu Sfintele Daruri, bucurandu-ma si indepartand incet lacatul ce tinea mintea in frau, gandurile incepusera s-o ia razna... nu mai aveam rabdare sa simt slujba, sa astept gustarea bucatelor. Voiam in momentul ala, tot! Chiar voiam sa ma inec cu toate bunatatile dupa care jinduiam.
Si-atunci a cazut.
Greu, cu vesmintele albe, cu barba blonda si fata linistita. Mai intai l-am vazut cum ii tremura mana ce tinea cadelnita, apoi s-a sprijinit de usa altarului si n-a mai rezistat.
A fost un mic moment de spaima - era alb la fata, parea aproape mort, corpul moale, tremura incet din maini si picioare cu gura deschisa. Slujba s-a oprit putin si l-au dus in Altar pe un scaun.

Paza gandurilor- atunci cand te simti mai perfect, sau mai impiciorogat in credinta, cand ai toate motivele sa fii bucuros, fericit, degustand bucatele pamantesti, atunci esti o prada mai usoara. Si nu exista cale de intoarcere, nici judecatori indulgenti, caci toti isi vor cere partea.





Doamne miluieste, intr-adevar!

"The fainting Father"- dupa cum l-a numit mucalit Parintele James a doua zi- a fost ok dupa cateva minute. A primit impartasania si un juice dulce care l-au pus iar pe picioare.
Era un parinte venit de la Sf. Gherman din Alaska, putin obisnuit cu caldura de aici, nemancat si probabil toate astea au fost prea mult pentru el. A plecat pe picioarele lui, zambaret.

Cozonaci si pasca, la cerere:)

Pasca nu e arsa, doar oul de deasupra s-a bronzat nitel.

Pasca pentru biserica.

Cozonacii-unici.

Atata a mai ramas la pozat...

Tortul lui Codrin, facut de mine- l-am maritat deci nu pot spune daca a fost bun..

Irina, ti-astept bucatele

:D

Codrin, la 7 ani

Petrecere mare la biserica.
Hristos a inviat!


Cu Tristan bampirul:).

In biserica.

Si aici... pam-pam-paaaam... tichia de margaritar a chelului!

Si tortul, facut de Popadjia in forma de piatra, in care a fost infipta sabia regelui Arthur:)

Copilasi, haideti la mama sa va dea tort! :))

Fara suflet

Incerc sa scriu ceva inteligent pe blog si Olguta vorbeste incontinuu langa mine...
Intreaba, raspunde singura, iar intreaba...
Obosita, ii cer sa inceteze, sau macar sa se duca sa vorbeasca cu altcineva, cat timp compun eu..
-"Si cu cine sa vorbesc??"
-"Nu stiu... poate cu oglinda?" zic eu draguta, cu ochii in computer.. :D
-"Nu pooot.. Mami, tu nu stii ca oglinda n-are suflet?"

Asa ca orice as scrie, e surclasat de fii-mea..
Ma dau batuta!

33

Am avut un tort Vegan - de post.
Olguta, in marinimia ei, a gustat putin si apoi a decis:
"-Asta i-l las lui mamaia!" (mamaia de la New York)





Lipicioasele.

Mai inainte de asta m-am conversat cu mama pe mess, mi-a facut un tort in forma de soare, si-au asezat masuta in fata camerei video si la 12 noaptea au ciocnit un pahar de vin pentru noi:)

Tata era putin plictisit, dar a stat ascultator si a asteptat sa ne vedem:). Fata de copilaria mea, cand era atat de sever si distant, acum e o bomboana. Prima oara m-a pupat de ziua mea la 18 ani, si am bocit o ora- mi-a lipsit foarte mult.

Mi-a promis ca la anul sarbatorim impreuna, altfel scoate telefonul, internetul si se muta la cucu, sa nu mai pot lua legatura cu ei.

Parintele Filotheu

Femeile ortodoxe

Pentru o zi, am plecat la un drum de 3 ore, ca sa ajung in Jackson, California- unde in anul 1894 s-a construit prima biserica sarbeasca.
An de an, in pragul sarbatorii Pastelui, mai precis pe langa sarbatoarea Sf. Maria Egipteanca, se strang acolo femeile ortodoxe de pe coasta de Vest a Americii. Mi s-a parut o idee frumoasa si de fapt, am fost curioasa sa vad cum arata femeile ortodoxe americance.
Sunt cu basma in cap si fustanele lungi sau coafate si bine ingrijite?
Sunt smerite si afectuoase sau clevetitoare si rautacioase? :)
Nici asa, nici asa. Pur si simplu niste femei dragute, aranjate, zambitoare, calde, empatice, care traiesc ortodoxia ca la noi acasa. Poate putin mai relaxate decat cele pe care le stiu eu, mai curajoase si mai pe propriile picioare.. Ortodoxia e la fel peste tot, din fericire. Din pacate, oamenii o strica, isi pun uneori amprenta hidoasa pe relatia cu ceilalti.

Ziua a inceput cu Sfanta Liturghie la Biserica Sf. Sava unde a participat si Episcopul Maxim.




(acum mi-am dat seama cu ce biserica imi seamana: cu Sf. Ilie Gorgani din Bucuresti:))
Am plecat apoi la o conferinta despre rolul femeii in Ortodoxie. Din pacate am pierdut mai mult de jumatate, alergand dupa copii pe afara (m-am dus singura cu O si C).
Chiar cand ajunsesem la pragul de rezistenta si lacrimile ma napadeau de obida ca n-am putut sa ascult si eu ce vorbeau, somnul a lovit-o naprasnic pe Cornelia si am putut sa intru si sa stau cu ele agatate de mine si sa ma incarc putin.
Dupa conferinta am plecat la masa, si acolo multe din ele au venit sa vada fetele si sa discute cu mine.. Eram singura din Romania. Mai era o fata din Georgia. Celelalte din Serbia si America.

La sfarsitul zilei au facut un mic workshop unde niste tante sarboaice ne-au aratat cum sa facem din coca diverse minunatii: spice de porumb, pasarele mici, petale de trandafirasi, cruci impletite si alte lucrusoare dragute. Pe prietena Olgutei au invatat-o sa coasa:)


Am plecat acasa pe seara, in timpul vecerniei, toropita de caldura.

*******************************************************
Mama ma asteapta acasa ca sa-mi iau un job la banca.
Sa dau copiii la scoala. Sa ma eliberez putin.
Ar vrea sa incep sa depun bani pentru pensie.
Sa ma preocup putin pentru viitorul meu pamantesc.
Stiu ca nu e deloc incantata sa stau cu copiii acasa, iar gandul ca suntem asa de atasati de biserica o strange de gat.

Ce discrepanta intre mama si fiica, intre cerintele lumii si calea Bisericii. Uneori mi se pare ca sunt handicapata si ca traiesc pe marginea unei galeti, incercand tot timpul o echilibristica penibila.

Zmeul

Am inaltat si eu pentru prima oara un zmeu.
Foarte frumos, m-am jucat cu vantul..
Marturisesc ca la un moment dat eu tipam de incantare iar copiii stateau pe langa mine cerandu-mi staruitor sa ii las si pe ei sa se joace...ups..
Codrin are meritul ca a prins vantul, iar eu am fentat curentii de aer si zmeul sa-l tin deasupra, sus, unde era imparatia lor:)

I demand!

Aventura in parc continua.
Intalnirea cu Tristan a fost providentiala: e un baiat cuminte, merge si la biserica (nu e ortodox totusi) si se potriveste bine cu Codrin.. Dumnezeu are grija de toate. Daca ar fi fost si homeschooled ar fi fost perfect.
Se joaca cu bicicletele, se catara pe piatra, facem joculete pe iarba, ne mai jucam cu catelul lui, Skip... Fetele stau numai pe langa tatal lui Tristan si se joaca cu catelul, care e un nebunachi.

La un moment dat, baietii se dadeau in leagan si se amuzau care e mai sus. Tristan inventeaza un joc nou, incepe el primul:
"-I demand every teacher to disappear! "
Leaganul coboara si Codrin incearca sa formuleze si el o cerere, dar e luat prin surprindere.
Pana sa zica ceva, Tristan continua:
"-I demand every people should have 1 milion dollars!"
De data asta e randul lui Codrin si el zbiara de pe leaganul sau:
"-I demand everybody to be Christian!"

Mi-a pleznit inima de bucurie si ochii de lacrimi. Baiatul meu e un copil liber!

Lumina

(stiu ca e o iluzie optica, l-am setat pe indoor si iaca ce-a iesit...)

A,

O idee de corespondenta

foarte interesanta..
Am gasit pe siteul unei mamici ortodoxe ideea de gasi un partener cu care copiii sa corespondeze. Noi si asa, suntem minoritari rau in America (ortodocsii),asa incat ideea de a discuta cu alti copii ca ai mei, m-a adus la exuberanta.
Am sa pun mai tarziu un interviu luat acestei mamici despre cum a ajuns aceasta idee sa ia proportii.
Aici sunt mai multe detalii despre acest joc :)

Cine mai doreste sa corespondeze cu un baietel din America de 7 ani sau o fetita tot de acolo de 5 ani, hehe, va astept:)







A,

Go get the ball

O intreaba un domn in parc pe Olga, cum il cheama pe cainele ei... Ea zice:
-"His name is.... Gogettheball " LOL

Cornelia pe tron, nu vrea sa faca pipi. Incerc sa-i distrag atentia si ii spun:
-"Hi, unde a fugit pipi, cauta-l, unde e?"
Scremete, nu vreau... pauza... tzrrrrr, Cornelia fericita:
-" I found it!!!"

Ceasul si cucul.

Am gresit, avem CUC. O pasarica mica, care s-a ascuns undeva in spatele casei. Dimineata ma scoala incetisor facandu-ma sa ma intreb unde sunt oare: acasa la mine sau tot in Reno? LOL

Tot azi m-a intrebat Olguta cum s-a facut ceasul. Ma gandeam ca nu stiu, dar apoi m-am razgandit. Am luat-o de la inceputuri.

Cum oamenii de cand se stiu, se orienteaza dupa soare, au cautat sa il reprezinte cumva si asa au desenat un soare mic-ceasul, si apoi au insemnat cu liniute unde este el pe cer la fiecare moment al zilei. Asa ca, la ora 9 dimineata, el e ridicat o palma pe cer, la ora 12 e hat in sus, perpendicular pe pamant, apoi la ora 3 dupa masa incepe sa se lase in jos, sa se pregateasca de nani ca la ora 6 sa dispara..

Avem un glob pamantesc maare si ei stiu ca atunci cand apune la noi soarele, se duce la bunica sa lumineze. Ce bine! am rezolvat treaba si cu ceasul pe timpul noptii.

Am facut vinete coapte azi si am scos copiii in parc. A fost o vreme de vara, cu un soare naucitor.
Copiii au fost fericiti, chiar si-au facut prieteni noi: Codrin a gasit un baietel pe nume Tristan, de o varsta cu el, Olguta s-a lipit de tatal lui Tristan pe care l-a tocat la cap pana am plecat acasa, iar Cornelia, vesnic indragostita de Maca ei, s-a dat in leagan cu ea.

Mirosul de vinete coapte ma innebuneste, cucul canta inca undeva, sub o umbra, soarele isi urmeaza cursul, nu mai inteleg nimic... casa mea unde mai e???

Apus

Marturia

Asa ma bucur sa citesc despre parintele Filotei:). Si eu l-am cunoscut la Manastirea Radu Voda. A plecat de acolo prin 2003 si s-a mutat pe langa Curtea de Arges unde incetisor a inceput constructia unui schit. Au fost initial 2 calugari si mama unuia dintre ei, care ii ajuta la bucatarie. Acum sunt cam 4-5 calugari si nenumarate femei batrane din sat au venit sus sa traiasca langa parintele. Recomand tuturor sa mearga sa vada schitul si pe parintele. Acum cativa ani au primit niste particele de la Sf. Nectarie pe care le au acolo la loc de cinste.
Aici e parintele Filotei:

Iar blogul lui, care din pacate nu e actualizat e aici http://www.schitulbradetu.blogspot.com/

De unde am preluat articolul

"As vrea sa dau si eu o marturie pentru minunile Sfantului Nectarie Taumaturgul:
Mama a fost diagnosticata cu cancer mamar in aprilie si operata in august 2001. Dumnezeu, insa, in marea Lui dragoste a vrut sa-i mai dea timp pentru mantuire.
Multa lume ii spune ca a avut noroc ca a fost operata si tratata de cei mai buni medici oncologi. Nu, nu a avut noroc, Dumnezeu a vrut sa-i si arate de ce i-a dat aceasta suferinta: pentru mantuirea ei si, poate si a mea.
Nu, sa nu credeti ca ne-am dat seama de la inceput de asta. Prima reactie a omului care afla ca are cancer este “Doamne, de ce eu, de ce sa mi se intample mie asta, de ce nu ma iubesti?” De aici si pana la constientizarea iubirii este un drum lung, pe care tot Dumnezeu prin Sfintii Sai ni-l arata. Ne conduce pe acest drum cu pasi mici, sa nu ne smiteasca, noi doar rabdare trebuie sa avem. Si iata cum am percurs eu si mama mea acest drum.
[Continuare:]
Mama a fost crescuta la tara de parinti deosebit de credinciosi, dar ajungand in Bucuresti in vremurile comuniste nu a mai mers duminica la biserica (mergea doar la sarbatorile mari) nu mai tinea posturile, decat din cand in cand miercurea si vinerea, se ruga mai putin (dar se ruga). Si atunci Dumnezeu i-a trimis acest avertisment, sa o trezeasca, sa o indrepte pe calea cea buna spre mantuirea sufletului.
Primul pas spre constientizarea iubirii lui Dumnezeu a fost intilnirea cu un duhovnic. Am aflat prin cunostinte ca in Bucuresti, la Manastirea Radu Voda sunt calugari cu multa dragoste fata de Dumnezeu. Acolo l-am cunoscut pe ieromonahul Filotei si din acel moment viata noastra s-a schimbat. A primit-o ca fiica duhovniceasca pe mama cu multa dragoste si, cu multa rabdare, a indrumat-o pe calea sperantei de mantuire.
Al doilea pas a fost o alta dovada de iubire a lui Dumnezeu care ne-a trimis un Sfant sa ne ocroteasca, pe Sfantul Nectarie de la Eghina. Particele din moastele lui au fost aduse la Manastirea Radu Voda exact in acea perioada, adica in 2002. Dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta minune. Si ne-am rugat mult la moastele Sfantului, sub indrumarea parintelui Filoltei. De atunci am capatat o mare evlavie pentru acest minunat Sfant care ne ocroteste cu multa dragoste.
Apoi Ieromonahul Filotei a plecat de la manastirea Radu Voda si a inceput construirea unui schit in jud. Arges, schitul Bradetu, cu hramul … Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul si Sfantul Ioan Botezatorul. Mergem la schit cu multa dragoste la Hramuri sau ori de cate ori simtim nevoia.
De atunci mama a mai avut 2 operatii: una de hernie, acum trei ani si alta, acum doi ani, de cancer la colon. Nu era metastaza ci un alt cancer. Dumnezeu isi arata din nou iubirea.
Inainte de ultima operatie, aceea de colon, medicul ne-a pus sa semnam ca suntem de acord cu operatia si ca stim ce riscuri sunt. Acum mama avea 71 de ani. Nu era usor sa treaca printr-o operatie care putea dura intre 5 si 7 ore. Dar a rezistat. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca iar a vrut sa-i mai dea timp, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, ale Sfantului Nectarie si ale tuturor Sfintilor carora ne-am rugat. Si as adauga eu, si sper sa nu se supere pe mine ca spun asta, pentru rugaciunile Ieromonahului Filotei.
Operatia a fost facuta la cateva zile dupa ziua Sfantului Dimitrie Basarabov la ale carui moste m-am rugat. De ziua Sfantului Dimitrie Basarabov parintele Filotei a venit la spital. A fost pentru mama o mare mangaiere si incurajare. Au stat de vorba, i-a citit o rugaciune si apoi a plecat dar mi-a spus ca in ziua operatiei sa-l sun cand intra in sala. L-am sunat si a stat la rugaciune pana cind l-am sunat din nou sa-i spun ca operatia s-a terminat si ca mama e bine. 7 ore.
Parinetele Filotei ii spune mereu: “mama Maria, ce s-a intimplat cu dumneata este o minune - este o minune ca te-ai vindecat de cancer, este o minune ca ai rezistat la atatea operatii si te-ai refacut atat de repede la 70 de ani. Sa multumesti lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfantului Nectarie si tuturor Sfintilor care s-au rugat Lui pentru tine”. Mama citeste in fiecare zi Acatistul Sfantului Nectarie si Paraclisul Maicii Domnului si le multumeste pentru purtarea de grija. La spital a avut cu ea chiar si in sala de operatie o iconita a Sfantului Nectarie si una a Maicii Domnului.
Un lucru este cert: boala mamei mele ne-a schimbat viata atat ei cat si mie si ne-a intors cu fata catre Dumnezeu, ne-a facut sa constientizam iubirea Lui si sa-I raspundem cu aceeasi iubire. Am vazut cum lucreaza Dumnezeu prin Sfantii sai.
Acum cateva zile mama facut o tomografie si alte analize si am aflat cu bucurie ca nu mai are nici un semn de boala si pentru asta dam slava lui Dumnezeu si multumim Maicii Domnului, Sfantului Nectarie, ocrotitorul nostru si tuturor Sfintilor pentru rugaciunile lor.
Doamne ajuta ca aceasta marturie sa foloseasca si altor crestini aflati in suferinte sau intristari. "