Cantec cu bubbles

Santa Rosa

Santa Rosa, California.
Jos, in campie, dupa ce am trecut prin dealurile insorite, pline de vita de vie ale Sonomei.








Se pare ca pe Coasta de Vest, Sf. Ioan Maximovici ocroteste si cheama la Ortodoxie pe multi. Un mic colt de rai, liman racoros pentru 4-5 familii de preoti mireni, o mica scoala ortodoxa linistita, multi copaci umbrosi- redwoods, vechi de sute de ani, cu crengi grele sub care e o constructie veche-casa preotilor.

Am plecat sa vedem Festivalul celtic si sa vorbim cu cei care indruma scoala ortodoxa. Si iar am fost induiosata de asemanarea cu Romania, cu Platina, oriunde ma duceam mirosea a tamaie, oameni plini de dragoste, vorbareti, dornici sa participe oricand la o mica agapa cu noi:)
Copiii s-au integrat imediat, au calarit un calut blond si au jucat dansuri celtice pana au cazut lati de oboseala.

Una din preotese se ocupa cu facutul lumanarilor. Aici am vazut prima oara cum se fac si ce greu e procesul. Se pune un fir pe un bat lung si se inmoaie mereu firul in ceara, pana prinde forma lumanarea- asta cam de 10-15 ori..

Peisaj superb, din nou.. Oare incep sa ma obisnuiesc cu el?:)) Nu...

Ce e straniu e ca acum 8 ani, tot in luna mai, doi honeymooners se plimbau prin aceste locuri, cu alti ochi, alte ganduri, alte sperante.
O parte din sperante s-au implinit, un mic loop si iata-ne inapoi cu un mic bagajel zgomotos in spate:)

Cararile Domnului, de nepatruns...

...............................

Foarte copii, foarte frumosi...

Doar o zi obisnuita, la biserica.

Plansurile:






Incepe joaca:

...................................................................................................

Sexul, la adolescenti!

Huh!! Am gasit pe un alt blog acest video si mi s-a parut extraodinar!!!
Nu pot sa-mi revin, m-am uitat la tot.
Pe tipa asta daca as fi intalnit-o pe strada as fi luat-o drept o bitch, si cand colo vorbeste despre abstinenta, pacat, legea lui Dumnezeu, rasplata pacatului = moartea, totul luat dintr-o perspectiva crestina...
Drept sa spun, si mie mi-a clarificat o multime de intrebari- inca nu sunt pregatita pentru a lamuri problema asta copiilor..
Poate le pun direct video-ul si gata LOL...





Partea a doua

Copiii incapatanati

Ei bine, nu am numai unul, acum am doi incapatanati. Varsta si.. poate si alte nemultumiri, il fac pe C sa fie incapatanat, razvratit si greu de multumit. In fiecare zi trebuie sa mai scot putina rabdare (nu stiu de unde) ca sa ma abtin sa nu izbucnesc.

Am primit un mare carton ROSU de la Nick si sunt banata sa-l mai pedepsesc pe C.. si nu o faceam mereu, doar cand nu mai puteam de nervi sau chiar o merita..

Dar, N a venit cu o noua teorie, cu care sunt de acord, ca mamele nu trebuie sa ridice mana la baietii lor. Noi mai avem o problema cu el: e putin moale, plangacios si sensibil, sa-i spunem asa, si peste asta o mama autoritara si care-l mai si altoieste, ii stirbeste mult din self esteem.

Asa ca am ajuns la un maraton al rabdarii, in care ma simt ca o leguma fleoscaita, ce se taraste in urma unui pluton de copii energici si pusi pe fapte mari.

Olguta a fost din start Domnisoara NU, acum urmeaza si fratele ei.

De curand, am citit pe grupul ortodox de mame HS ca nu e numai problema mea (ce bine!) ci o au multe din ele. Ca recomandare a venit aceasta carte:

"You Can't Make Me (But I Can Be Persuaded): Strategies for Bringing Out the Best in Your Strong-Willed Child "

Pe care am cumparat-o, in asteptarea unei revelatii, a unei solutii miraculoase. Interesant de citit review-urile de pe amazon.

Revin cu comentarii dupa ce am citit-o.

Plimbare prin desert

Am plecat pe la pranz, cu gandul sa vedem o reprezentatie a singurei tipe ce creste vulturi din Nevada. Indicatiile erau scurte si vagi.. Am mers mult sub soarele apasator, pana ne-am dat seama ca n-o sa gasim Ranch-ul ei si nici reprezentatia mareata n-o s-o mai vedem:((

Copiii stateau frustrati in spatele masinii si bombaneau fiecare in limba lui. Asa ca ne-am decis sa mai merge putin, poate gasim ceva... Si am gasit un lac:

Era cel mai albastru lac pe care l-am vazut vreodata. Un albastru de Manastirea Voronet, curat, usor metalic, inchis la culoare. Am aflat ca era Pyramid Lake. O inscriptie ne-a lamurit asupra istoriei lui...

Si incredibil, pana si intr-o placa amarata au reusit sa bage putina istorie stramba. Trebuie sa stie toata lumea ca acest lac exista in Perioada Glaciara(??), in schimb atestari evidente ale lui sunt numai din 1800.. LOL.. Cam mare perioada de necunoastere.. Foarte amuzant.

Numele lacului vine de la insula care se afla in mijloc, in forma de piramida. Ne-am coborat si noi langa el, si i-am admirat limpezimea, se vedea prin el, pana hat, departe..

Ne-am intors pe autostrada.
Pana si orasul asta mic, pare acum o gradina zoologica.

O gurita

si un dintisor lipsa:):

Noi activitati

Am gasit aproape de noi, un co-op, un fel de organizatie de mamici care fac HS acasa si care se intalnesc intr-un loc inchiriat, pentru socializarea copiilor. Aici facem cateva cursuri, predate de unele din mamici, mai infipte si pe pozitii:)

Codrin e la limba germana si la "Dangerous boys". Ce presupune asta? Am vazut si eu ieri, baieti de la 6-7 ani pana la 14 se aduna si discuta despre lucruri baietoase: arcuri, cutite, cum se face focul fara chibrituri, cum sa faci un nod marinaresc, etc.. Ieri au exersat nodul.. Pacat ca nu a mai ramas mult din anul asta scolar, doar 4 saptamani.

Olguta e la balet (un fel de tralala) si la "Lumea minunata a cartilor" - li se citesc scurte povestioare si se joaca, parca suplineste destul de bine pre k-ul :D

Am fost mirata sa vad cat de multe mamici sunt:). Si tot atat de multi copii, de la mici pana la cei mari si plini de fitze. Unul din ei era cu plete si se plimba pe sub copaci cu o chitara spanzurata de umar, zdranganind aceeasi melodie, mereu si mereu.
Tinerete, ce departe esti...


Azi, Codrin iar a vrut sa-si faca supa lui cea preferata (oare de ce ma enerveaza cand se baga peste mine la oale?) dar am reusit sa-l deturnez si a facut niste muffin-uri.
Poate am eu buba la cap de nu-mi plac baietii bucatari...
Ah, stiu, ma enerveaza pentru ca de fiecare data cand il pun sa faca la pian, imi spune ca mai bine face o ciorba:))

Aici sunt briosele lui, au iesit bine si bune de tot:)

Dar reusim, nu stiu cum, sa facem si pian, iar acum Olguta e in criza muzicala si exerseaza de bunavoie piesele ei minuscule:).

Codrin a inteles, in sfarsit, ceasul. Mare victorie mare si acum ne spune ora la minute. Ma bucur caci sor-mea imi spusese ca in clasa a 2 a sau chiar a 3a inteleg si fac la scoala exercitii cu ceasul.

Continuam cu scoala, mai rar, dar incepem sa ne impiciorogam mai bine.

:)

Gradinita:)

In parc

De Paste

Cand am ajuns la slujba , destul de tarziu, lumea deja primise lumina si biserica avea un aer de sarbatoare.
Parintele James tocmai iesea din altar cu fata luminoasa, cantand in toate limbile pe care le stia- Hristos a inviat!
Am fost atat de socata de diferenta dintre ziua de Vineri si cea de Sambata noaptea ca mi-au trebuit cateva minute sa ma dumiresc- asa imi trebuie, daca am intarziat!

Pentru a nu-stiu-cata oara m-am intrebat daca asa voi pati si cand va veni mometul mortii. Dintotdeauna am fost buna la viteza, nicidecum cal de cursa lunga, si mai mereu dau chix la sfarsit. Doamne, te rog, pazeste-ma de slabiciunea din ceasul mortii, da-mi putere si opreste innegurarea mintii.

A fost o slujba frumoasa, desi ma lupt sa patrund limba engleza din Biserica, ma surprinde uneori cu simplitatea muzicii si cu asemanarile de acasa: Lord have mercy!
Copiii, din burta de la mama, pana la adolescenta, erau toti acolo. Unii culcati pe sub bancute, cu sacii de dormit, altii prin biserica.

Incet, am inceput sa-mi intru in ritm de sarbatoare, Hristos a inviat!, s-a dat liber la mancare, putem avea toate bunatatile de pe lume, sa ne bucuram, sa radem cu parintele James care e atat de fericit asta seara...
Ma uitam la cei 3 preoti care iesisera cu Sfintele Daruri, bucurandu-ma si indepartand incet lacatul ce tinea mintea in frau, gandurile incepusera s-o ia razna... nu mai aveam rabdare sa simt slujba, sa astept gustarea bucatelor. Voiam in momentul ala, tot! Chiar voiam sa ma inec cu toate bunatatile dupa care jinduiam.
Si-atunci a cazut.
Greu, cu vesmintele albe, cu barba blonda si fata linistita. Mai intai l-am vazut cum ii tremura mana ce tinea cadelnita, apoi s-a sprijinit de usa altarului si n-a mai rezistat.
A fost un mic moment de spaima - era alb la fata, parea aproape mort, corpul moale, tremura incet din maini si picioare cu gura deschisa. Slujba s-a oprit putin si l-au dus in Altar pe un scaun.

Paza gandurilor- atunci cand te simti mai perfect, sau mai impiciorogat in credinta, cand ai toate motivele sa fii bucuros, fericit, degustand bucatele pamantesti, atunci esti o prada mai usoara. Si nu exista cale de intoarcere, nici judecatori indulgenti, caci toti isi vor cere partea.





Doamne miluieste, intr-adevar!

"The fainting Father"- dupa cum l-a numit mucalit Parintele James a doua zi- a fost ok dupa cateva minute. A primit impartasania si un juice dulce care l-au pus iar pe picioare.
Era un parinte venit de la Sf. Gherman din Alaska, putin obisnuit cu caldura de aici, nemancat si probabil toate astea au fost prea mult pentru el. A plecat pe picioarele lui, zambaret.

Cozonaci si pasca, la cerere:)

Pasca nu e arsa, doar oul de deasupra s-a bronzat nitel.

Pasca pentru biserica.

Cozonacii-unici.

Atata a mai ramas la pozat...

Tortul lui Codrin, facut de mine- l-am maritat deci nu pot spune daca a fost bun..

Irina, ti-astept bucatele

:D