Ce-a invatat fi-miu in vacanta de vara...

.





Scuzati engleza de balta...
Vacanta de vara fuse luuunga.







.

Un raspuns pentru necajiti

"Sunt cincizeci şi şapte de ani de când port rasa şi, pe cât îmi pare, nu am dorit a-mi neglija mântuirea, ci totdeauna cu mare teamă şi lacrimi am rugat pe Dumnezeu să se milostivească de mine, să-mi ierte toate păcatele şi să nu mă lepede de la aşternutul picioarelor Sale.

Am încercat, cred, după puterile mele, să nu nedreptăţesc nici o persoană de pe Pământ; mai mult chiar, să-mi dea Dumnezeu bărbăţia de a sluji cât mai multor oameni cu putinţă, fără să aştept de la ei nici o plată materialnică sau duhovnicească, ci aşteptând doar de la Dumnezeu darul iertării păcatelor mele.

Şi totuşi, în tot acest răstimp de mai mult de jumătate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau siguranţă, ci totdeauna am simţit în jurul meu ameninţări ori cel puţin stări potrivnice. În tot ceea ce încerc să fac, chiar şi în cel mai mic lucru, întâlnesc totdeauna piedici de netrecut. Aproape toate porţile lumii acesteia sunt mereu închise pentru mine. Am îmbătrânit şi nu am înţeles sensul acestor încercări.

Adică: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu faţă de mine, păcătosul, sau altceva se întâmplă? De nenumărate ori am rugat pe Dumnezeu să-mi descopere pentru ce merg lucrurile aşa, iar Dumnezeu îmi răspunde necontenit cu tăcere.

De aici veţi înţelege că nu sunt în măsură să vă dau explicaţii la dramatica încercare prin care treceţi. Dar vă avem totdeauna în rugăciunile noastre, cu durere şi dragoste.

Greu este nouă să învinovăţim pe Dumnezeu şi să ne îndreptăţim pe noi înşine, dar iarăşi, nu este uşor să facem nici invers, ca prietenii lui Iov, care doreau să se facă apărătorii dreptăţii lui Dumnezeu, uitând de înfricoşatele chinuri prin care a trecut Iov.

Astfel, tace Dumnezeu, tacem şi noi."

Arhimandritul Sofronie, 1984.

Tricotam

Sunt mandra de baiatul meu, si de mine..
Am luat la nimereala de la biblioteca, un film despre Knitting pentru copii, in care o bunicuta explica intr-un mod foarte haios cum sa tricotezi. Nici nu m-am obosit sa i-l arat, de fapt, l-a gasit singur si a fost curios sa-l vada.
Dupa un timp l-am gasit singur in camera incerca sa formeze ochiurile pe niste bete.. M-am mirat pentru ca nu avem in casa andrele.. Insa, s-a descurcat, a luat din gradina niste crengute si le-a ascutit la varf cu ascutitoarea si asa au iesit andrelele.. Se chinuia amarnic, nu-i iesea nimic.
Asa ca i-am luat niste andrele adevarate si un sul de lana.
Si se tot ruga de mine sa-i arat. Cred ca era nervos ca nu-i ies. I-am zis:
"Ce sa-ti arat? sunt un mare zero, mai mama, nu stiu sa tricotez!"
Pana m-am uitat la tante ce facea si brusc, mainile au inceput sa tricoteze singure. Chiar m-a deranjat putin metoda ei de a tricota, nu punea ata pe deget, cum facem noi, ci o dadea singura cu mana, un fel de scarpinici cu mana dreapta la urechea stanga. Asa ca mi-am suflecat manecile si am purces la treaba.
Aici e in prima faza:

Aici dupa o ora:))




















Sunt tare, stiu!
Si cat s-a chinuit saraca mama sa ma invete.. Uite ca nu degeaba...






...

Dulceturi

-Codrin! De ce ai dat in Olguta?
-Mami, she needed a proper kick, nu-i cuminte deloc!



Cornelia vine fuga sa-mi susure ceva la ureche..
(ii place sa-mi spuna mici secrete, de nimeni intelese):
- Mami, happy birthday!
Draga mami... o pup cu mare dragoste, ce daca nu-i ziua mea..
Inca un secret...
(dau urechea mai aproape, ce scumpica e, ce poate sa mai scoata acum?):
-Fundule!


Tati se apleaca sa culeaga o scama de pe covor. In spatele lui, Cornelia. N-are pe unde trece, asa ca incearca sa se strecoare cumva, delicat..
-Excuse me, fundu'!

(are o atractie pentru numele asta:D)














.....

La treaba!!!

Am facut O SINGURA zi, prima parte si apoi 3 zile am zacut.. N-am mai fost in stare nici abdomenele sa le mai repet..
E tae bo si daca o luati incet poate ajungeti si la ultima parte:)
E bun si pentru abdomen si ca sa mentin un tonus bun, sa nu atarne pielea, sanii, creierul...
In fine, cu asta o sa-mi incep diminetile.. Red Bull for a good teaching HS!

Later Edit...

Intre timp, am mai gasit un video, mi se pare mai potrivit- nu e muzica care sa ma scartaie la nerv, atmosfera linistita, feminina :), pare-se ca-l incerc pe asta mai degraba.
Asta dupa ce Billy m-a demontat pentru o saptamana - mi s-a reactivat vechea discopatie.. Batranetile maica, degeaba fug, vad ca m-ajung..

Curriculum pentru o viata.

Vine iar scoala, am niste emotii mari, mari, dar trebuie sa-mi iau avant si sa sar iar in apele tulburi ale HS.. Tulburi, pentru ca asa sunt in capul meu acum toate informatiile.

Impreuna cu N, adica mai mult el, am facut un fel de curriculum. De fapt, e alcatuit in linii generale, multe din puncte trebuie lucrate in timp, doar la cateva putem spune ca incercam sa facem ceva acum.

Stiu ca e tare greu sa "faci educatie", insa trebuie stabilite punctele de reper, si la anumite intervale tragem linie si vedem ce am reusit sa acoperim sau la ce suntem corigenti.


Chiar zilele trecute ma gandeam ca facem liste si intoarcem problema educatiei pe toate fetele, iar copiii vor putea iesi cu totul altfel, avem atatea exemple de caderi, din pacate. Insa nu putem lasa educatia lor, in special educatia morala(mai ales ca la scoala nu se face deloc, deloc, delooc, ies din scoala niste toparlani cu diplome) pe seama altora, incercam pe cat se poate sa ne facem lectia...

Nick spune sa insistam in principal pe caracter si greseli de comportament, pe activitati practice si pe indemanare.
Eu zic sa insist pe acumulare si stabilirea unor puncte de reper dupa care sa se ghideze mai incolo- si ma refer aici la notiuni de baza despre istorie, geografie, cateva elemente de structura a propozitiei, naratiunea sa fie f bine stapanita (C se balbaie si povesteste f prost, repeta si pierde sirul, amesteca cuvintele ro/engl), tabla inmultirii, adunarea/scaderea.


O sa incep cu o zi pe saptamana si limba romana, nu stie deloc sa citeasca si sa scrie in romaneste.. :(( (rusine mie, stiu)

In fine, in lumea HS este o oarecare confuzie din cauza numarului prea mare de programe existente. Toate incearca sa fie alternative mai bune fata de ce se face in scoala publica. Si noi am tot cautat variante si in sfarsit ne-am stabilit in mare la un plan general. Incercam sa fim flexibili, ne vom ajusta directia din mers, dar un plan general se simtea necesar.

Pregatire pentru viata - plan de educatie pentru 12 ani.

Caracter (de acum, pana la adolescenta)

• - drept, corect
• - sincer, cinstit
• - harnic
• - viteaz
• - bland, modest
• - misionar, luptator disciplinat, sa-si propuna proiecte si sa le execute
• - cu vointa (sa se abtina de la tentatii)

Deprinderi bune(7 ani)

• - rugaciuni
• - gim
• - igiena (spalat fata, urechi, gat, dinti, picioare)
• - sa faca singur la toaleta curat
• - ordonat, curat in camera lui
• - maniere la masa
• - vorbit clar, decent, politicos

Self-sufficiency (10-14 ani)

• - self-defense
• - sa obtina mancare (plantam seminte si urmarim cum cresc, pescuit, in natura)
• - sanatate - mancare sanatoasa, medical (sa-si trateze o rana superficiala)
• - sa gateasca, sa coase, spele haine
• - reparatii mici
• - o meserie
• - administrare finante, investitii (Rich Dad, Poor Dad ) :p
  

Intelect (incepem gradual de la 7 ani pana la liceu)

• - stiinta naturii (plante, animale, astre), geografie
• - istorie (pe baza Bibliei si a istoriei Bisericii)
• - mate, logica
• - high tech
• - fizica, chimie
• - arta (istorie, sensibilitate) muzica, pictura, literatura
• - comunicare - retorica, 1-2 limbi straine, citate, proverbe
• - filozofie, pt a combate teorii rele

Religie(incepem de acum)

• - catehism general
• - rugaciuni (pt. sine, pt. altii, pt. sanatate)
• - frecventarea Sf. Liturghii
• - istoria Bisericii
• - fapte bune
• - identificare si abtinere de la tentatii rele
• - actiuni intelectuale in sprijinul mentinerii civilizatiei crestine--(mai tarziu, cand va fi mai mare)

Diferenta de concept intre ce ne propunem noi si scoala publica e mare, zic eu. Metoda pedagogica va fi deasemenea cu totul alta.

Metode alternative de invatare(cum e HS facut acasa):
1. intr-o atmosfera de dragoste si caldura
2. in joaca, cantece, intreceri, teatru de papusi care invata-intreaba, jocuri video de strategie si invatare, filme gen Dora interactive
3. in natura, la fata locului, palpabil si vizibil
4. tutorele invatand cot la cot - cercetare, tehnica invatarii (cules informatii, organizat, necunoscute, investigatie, reprodus in eseu)
5. proiecte planificate si indeplinite (plan, executie, concluzii)
6. elevul devine profesor (ex. Olga ne invata despre vioara, Codrin despre tobe)
7. unit studies



CE FACEM ANUL ASTA

Cat despre manuale, am cautat si am gasit la Rod and Staff manualele despre Science si Music, istoria o vom citi ca pe o carte de povesti dupa metoda clasica, cartile de matematica le-am ales dupa ce am rasfoit mai multe culegeri de la Barnes&Noble si am gasit una potrivita. Mai avem si www.beestar.org unde in fiecare zi are un test de completat (destul de bun site-ul, cu asta ne-am mentinut toata vacanta ca sa nu uite scaderea si adunarea)
Spelling vom continua cu carticelele lui Wanda Sanseri, oricum am in plan cam 2 luni de revizuire a materiei si de discutat pe regulile de spelling din first grade, caci a uitat TOT in aceasta vacanta prea mare..
Istoria Romaniei mi-o trimite mama si in acea zi in care vom face lb romana vom citi si din cartile de istorie a voievozilor.

Cu Olguta o sa incep dupa caietele de caligrafie din Romania, si o sa introduc lista cuvintelor formate din 2-3-4 litere, asa numitele Sight Words. Stiu de la gradinita greceasca a lui Codrin ca asta e baza de lucru in kindergarten.
Biblioteca de 2 ori pe saptamana si daca ne ajuta Dumnezeu si mai avem bani, poate ii inscriem la niste activitati de dupa-amiaza ca sa nu capieze in casa.. Cam atat.

Preocuparea pentru aproapele

Un lucru pe care il gasesc tulburator in Ortodoxie, este preocuparea pentru aproapele, lucru pe care, surprinzator si trist, l-am gasit aici, in America, mult mai bine infaptuit decat in Romania. Nu stiu daca aceasta trasatura apartine in special parintelui James, sau poate e o caracteristica sectariei din America, sau chiar in sanul Bisericii de aici este impus acest cod, dar in fiecare Duminica la sfarsitul slujbei se fac anunturi care tin comunitatea mai aproape, facand-o sa fie ca un organsim in care inima bate si pentru mana, si pentru picioare, si pentru cap, pentru toate organele la fel.

Asa incat mi se pare normal

- sa fim instiintati cand se mai boteaza un copil (sau adult, in rare cazuri)

- sa ni se cante La multi ani in limba sarba/engleza atunci cand avem o aniversare

- sa se faca un update la starea celor care sunt bolnavi din parohie

- sa ni se ceara sa ne rugam pentru cei bolnavi (uneori, cand sunt cazuri grave, chiar ne suna parintele sa ne ceara sa ne rugam)

- sa participam toti la curatenia bisericii,

- sa ni se comunice programul parintelui si faptul ca are necazuri (de ex. Fr. James si-a pierdut jobul si ii este f dificil sa ajunga in timpul saptamanii la slujbe)

Dupa 1 an petrecut in aceasta comunitate de ortodocsi americani, cred ca stiu mai multe despre viata lor si a Bisericii decat stiam in NY la biserica romaneasca, sau in Romania, la oricare din bisericile la care am mers.

Despre nasterea ... bebelusilor

Pornind de la o discutie despre cum sa prezint copiilor venirea pe lume a unui bebe, m-am gandit sa caut pe net niste desene animate.. Iaca ce am gasit:

Mic filmulet despre cum se nasc iepurasii..

Orthodox arm (1985)

Din vremuri de demult, o formatie de muzica putin neobisnuita, care n-a trait mult, doar cat sa tulbure apele unor existente sterse. Dintr-o muzica aspra, au ramas doar niste versuri frante, cu care ne mai mangaiem uneori amintirile, aproape pierdute..

''Medieval thunder
Baltic reaction
Arctic nobleness
Medieval light. "

''And in these days,

every new fact is
meant to harm
The medieval icon. ''

''The nature smells good
the people smell bad,
But it's the people who decide
what is good or bad. ''

''Decision is yours
no further excuse.
However you are gonna die
no matter what you choose. ''

"Viciously attacked

Our blood will flow

It's seems that no one can stop

The international show.

Perfidious nonsense

Exciting the brain

It's time to save our souls

From the terrible chain

Everything is wrong

But the mobs feel good.

I feel viciously attacked

And misunderstood."

''Liars, beware!
storm across the sea.
Blessing storm of goodness

is what you cannot see.''

''Now, let us be aware

Of the medieval things.
And their charm and beauty,
As soft as angels' wings. ''

''Everything will perish
this is very clear,
But many people don't believe it
And they have no fear. ''

"Everyone will die,

it's easy to see.

What's the use of struggling every day

The Heaven must be!"

Si am gasit si modalitatea de a pune muzica pe youtube:

"Orthodox Arm" este formatia punk pe care Nicusor a infiintat-o in New York, cu cativa prieteni romani. Nu a avut succes, timp de 9 ani au lucrat impreuna, tragand nebuneste la o caruta care se incapatana sa ramana impleticita in noroiurile main stream-ului covarsitor. Dupa 9 ani, unul din membri a renuntat si totul s-a spart. Fiecare a luat alt drum si muzica lor a fost lasata uitarii. Nick s-a aruncat nebuneste in programare, dupa 7 ani a iesit www.earpower.com si dupa inca 10 ani ne-am cunoscut si ne-am casatorit. A inceput alta odisee.

AICI

Si

 AICI

Sfanta Imparateasa Olga - 24 Iulie

Quiz

Cine stie sa raspunda la urmatoarele intrebari, e poftit la scena deschisa:



-De ce iepurii nu merg la biserica?



- De ce semintele nu se transforma in copaci mari, atunci cand ajung in burta lui C?



-Pe unde scot gainile/prepelitele, oualele lor dragalase?



-De ce soarele nu doarme?(ca el pleaca la bunica de fapt, noaptea)- Are inima soarele asta?



-De ce stelele sunt albastre? (nu verzi, cum stiu unii:D)





Astept sugestii.
------------------

Olga Greceanu

M-a impresionat mereu numele ei, de atunci de cand i l-am descoperit pe placuta de la intrarea in Biserica Sapientei. Alaturi de alti pictori deosebiti si ea contribuise putin la refacerea acelei mici bijuterii, ascunsa atat de bine intre blocurile vechi, cu iz comunist, de pe Strada Sapientei colt cu Vigilentei. Cand traia parintele Voicescu acolo era refugiul meu, bisericuta care mi-a adus deopotriva bucurie si torment sufletesc.

Azi am gasit un articol despre ea si m-am bucurat s-o cunosc mai bine.

Modele spirituale romanesti- O mare si uitata doamna a culturii romanesti- Olga Greceanu

O familie.

Ea l-a ales pe El.

Si-au facut o familie mica.

Mama statea cu fetita, tata invata baietelul sa mearga.

La masa, tata tinea predici cu mana-n sus. Toti il ascultau:D

Duceau copiii in parc.

Apoi se intorceau fericiti acasa: mama cu tata si copiii.

Faceau ce faceau si tot in bucatarie aterizau.

Povestea n-are un sfarsit, pentru ca ea continua..

De fapt, Olguta a vrut sa aiba si ea o carticica, si-a capsat desenele si le-a pus la pastrat:)

Purtarea de grija

La masa, in timp ce mancam si hahaiam fiecare cu cine putea, intr-un moment de liniste, asa.. din senin, Olguta pune intrebarea:

-Tati, atunci cand o sa fii tu batran...adica batran de tot, si n-o sa te mai poti duce la servici, cine o sa ne aduca noua mancare?

Eh, nu ma asteptam la atata purtare de grija din partea unei fetite de 5 ani jumate, oricat ar fi ea de descurcareata, perspicace si pe faza...
In fine, pe Codrin parea ca nu-l intereseaza astfel de amanunte... mundane, Cornelia e prea mica, mami ramasese cu mancarea in gat(chiar?) si tati isi radea in barba..
Ea o sa aiba grija de noi si-o sa ne dea bani de buzunar, in curand... in curand!

La multi ani, tati! :)

Nifon, calugarul.

" Amintirile ramasesera inlauntrul lui, indepartate. Putin pe mama si-o amintea, iar alta femeie nu cunostea, pe mama si pe Stapana Nascatoarea de Dumnezeu. Deseori, uitandu-se la icoana le incurca."

Nifon Kelliotul

Cand i-a murit tatal, Porfiris avea 12 ani. A vazut cum i-au adus de la camp corpul intepenit, invelit intr-o cuvertura. S-a adunat tot satul, au spus ca-l lovise catarul in rinichi.

Mama lui Porfiris avea 8 copii. A plans mortul zile si nopti, atat cat pot plange ochii unui om. A venit, apoi, parintele acasa sa vorbeasca cu mama despre copii. Au spus ca jumatate sa-i pastreze vaduva iar jumatate sa-si gaseasca painea in alta parte.

Parintele i-a trimis pe baietii mai mari in tinut, in slujba Episcopului. Poate, mai tarziu, vor merge si la scoala. Pe surioara lor cea mica, Lenita, o mica salbaticiune cu perisor negru, a luat-o la ea sora raposatului, in satul vecin. Pentru Porfiris au hotarat sa mearga cativa ani la Sfantul Munte, la fratele mamei, calugarul, si mai tarziu, daca vrea, sa se faca preot.

Asa a pornit Porfiris spre Muntele Athos. Mama i-a pregatit o bocceluta cu haine si i-a dat catva pesmeti pentru drum. L-a sarutat pe Porfiris si Porfiris plangea. Plangea si mama, pentru ca fiul acesta ii era cel mai drag. L-a dus apoi parintele la Arnea, nu prea departe. S-au intalnit pe drum cu un grup de pelerini si l-a dat lor in grija.

Drumul pana la Sfantul Munte trecea atunci pe uscat si era pietruit de la Ierisso pana la Lavra. Porfiris era naucit de tot ce vedea: padurile, marea si cind au ajuns la Athos a admirat manastirile cele mari si bisericile.

Dar unchiul sau, calugarul, nu se afla la nici o manastire, era dintre cei mai severi si traia ca sihastru. Cand, la un moment dat, Porfiris a ajuns la el, a vazut un lacas cu doua caturi zidit chiar pe marginea stancii. In fata prapastie, pe-o latura tot prapastie, numai in spate era o carare.

Parintele l-a asezat in fata sa, l-a privit direct in ochi si a spus ca seamana cu tata-sau. L-a privit si copilul pe Parinte care-i semana mamei; era inalt, cu fata supta si avea o barba mare. In sihastrie mai traia si un diacon, ucenicul Parintelui. I-au asternut lui Porfiris sa doarma: un pres sa se culce si doua cuverturi sa se inveleasca. A venit noaptea si copilului i s-a facut frica, de-atata pustietate in locul acela si atata intuneric. A prins sa planga incetisor pana a adormit.

Asa a intrat Porfiris in viata calugarilor. I-au dat sa poarte o rasa micuta si o scufie. A ramas netuns si, cand i-au aparut primele fire pe fata, a lasat sa-i creasca barba. A invatat sa faca toate treburile si le facea cu draga inima: aprindea focul, gatea din putinul pe care-l aveau, aducea apa, aduna apa de ploaie. In lacasul Parintelui nu dormeau noaptea. Cand se intuneca, fiecare in chilia lui spunea rugaciunea lui Iisus, numarand boabele din siragul de matanii. Parintele l-a invatat pe copil sa spuna rugaciunea. Patru ore dupa apusul soarelui citeau din carte. Sfarseau odata cu primii zori. Se odihneau apoi cateva ore. Ziua ciopleau cruciulite de lemn si ingrijeau cei doi metri de gradina, in care puneau bob si cei doi migdali, care cresteau langa ea. Gateau bob, naut si de sarbatori cate un peste pe care-l prindeau din mare. Anii treceau si Porfiris nu arata niciodata oboseala sau impotrivire.

- Vino incoace, Porfiris!
- Binecuvantati, Parinte.
- Fugi incolo Porfiris!
- Binecuvantati, Parinte.

Chipul i s-a uscat si a devenit grav ca si cum n-ar fi fost chipul unui copil. Amintirile ramasesera inlauntrul lui, indepartate. Putin pe mama si-o amintea, iar alta femeie nu cunostea, pe mama si pe Stapana Nascatoarea de Dumnezeu. Deseori, uitandu-se la icoana le incurca. Om de lume nu ajunsese niciodata in schit si nici taietor de lemne. Singurii pe care ii vedea erau calugarii din asezamantul de dincolo, cand le ducea cruciulite si lua alimente.

Asa s-a facut Porfiris de 20 de ani si Parintele a spus ca e vremea sa primeasca darul cel mare si ingeresc al calugariei. L-au facut calugar si a imbracat Marele Vesmant. I-au schimbat numele si i-au spus Nifon. Porfiris a ramas numai in amintiri, la un loc cu figura mamei si cu trupul tatalui invelit intr-o patura. Altceva nu s-a mai schimbat in viata lui, in afara de faptul ca purta insemnele Marelui Vesmant, I(Iisus) H(Hristos) IN(invinge) si la mijloc o cruce deasupra craniului lui Adam, ASAD (cu acest semn de alungat demonii).

Pe marginea stancii, zilele si noptile curgeau precum apa ploilor. Puterile Parintelui slabeau si cu greu isi mai tragea picioarele iar vocea nu mai avea putere. Atunci s-a facut ca a sosit la schit primul om din lume, un arhimandrit, protosinghel, care purta rasa calcata cu fierul si mansete albe. L-au primit cu smochine si rachiu si a ramas cu ei si la privighere. Dimineata l-a luat de-o parte pe Nifon, l-a intrebat de ani cati avea si ce carte stia.

- Sa-l iau la oras? l-a intrebat pe Parinte. O sa mearga la scoala sa iasa cleric.
- Ce spune el, a raspuns Parintele. Iar Nifon a spus nu, fara sa stie el insusi prea bine de ce, a spus doar nu.
N-au trecut zile multe si intr-o noapte Parintele a lasat privegherea neterminata. S-a intins pe asernut si cand soarele s-a inaltat chipul ii era alb precum barba. Nu mai misca. A venit preotul de la schit, l-au infasurat si l-au cusut in rasa si l-au depus la radacina unui migdal, langa gradinita. Nifon a adunat flori salbatice si i-a impodobit crucea. I-a facut si o candela pentru mormant din paharul batranului care acum prisosea.

Parintele cel nou era ursuz, avea reumatism si se mania, asa ca nu s-a impacat cu Nifon. Nifon nu mai era copil, dar niciodata nu intorsese vorba Parintelui. Dupa ce trecusera deja 10 ani a venit al doilea vizitator la sihastrie. Era fratele lui Nifon care devenise preot in oras. Nifon i-a sarutat mana si acela l-a sarutat pe frunte. Era casatorit, avea si trei copii. I-a povestit de mama care murise de 5 ani. I-a povestit si de surioara cea mica, de Vango, care murise intr-o epidemie. Lenita era maritata in sat, iar celalalt frate iesise medic si traia la oras; mai erau si cei doi frati mai mici care terminau gimnaziul. Nifon a luat o hartie si a impartit-o in doua. Intr-o parte a scris viii si in cealalta mortii. Primul l-a pus pe Parintele, apoi pe tata, pe mama si pe micuta Evanghelia. Dar si mortii erau in amintirea sa atat de indepartati incat deseori nu-i putea desparti in gand.

Dupa acestea Nifon a luat binecuvantare de la staret sa plece la Karoulia. Murise un nevoitor rus si Nifon i-a luat chilioara. Era zidita pe o stanca de pe culme, exact la mijloc, in scobitura unei pesteri.

Acolo si-a petrecut Nifon ultimii ani. Cobora stanca prins de lant, calcand pe iesiturile aproape inexistente ale pietrelor, avand dedesubt marea. Chilia avea o usita intr-o parte, in fata avea o fereastra, o deschideai si sub ea se casca haul genunii. Iarna marea mugea ca o fiara ranita. De atunci n-a mai tinut socoteala anilor. Ajunsese alb, alb de tot si din ce in ce mai adus de spate. Noptile curgeau intr-o veghe continua iar zilele treceau ostenitoare. Acum cioplea mai putine cruci, manca pesmet mai putin iar bobul nu-l mai fierbea la foc, il inmuia numai ca sa se descojeasca. Aduna apa de ploaie din burlan intr-un vas mare de pamant si apa avea miros de aghiasma. Chipul batranului era linistit si se simtea fericit asa cum nu se simtise niciodata in viata lui. Duminica se catara pe stanca ca sa urce la Katounakia la liturghie, sa se impartaseasca. In celelalte zile citea singur din Scripturi, ca totdeauna. Spunea si rugaciunea fara oprire. Vapoarele treceau departe in larg, dar nu stia sa-si inchipuie lumea si oamenii, facea doar semnul crucii asupra vapoarelor care treceau, sa ajunga cu bine.

Mai avea hartia cu viii si mortii prinsa deasupra icoanelor. Numai ca acum nu mai putea sti cati din cei dragi traiesc si cati s-au dus deja. Pentru el toti erau vii si ii pomenea la cei vii. Chiar si pe tatal pe care-l vazuse infasurat in cuvertura, chiar si pe Parintele pe care-l ingropase cu mainile lui.

Nifon s-a dus in Duminica Pastelui. Urcase in Katounakia la Liturghie. Si-a lasat lumanarea cea mare aprinsa in strana, a mers la altar si s-a impartasit. S-a intors la strana; au spus ca l-au vazut surazand. Lumanarea ardea langa el. Calugarii l-au ridicat, l-au cusut in rasa si l-au coborat la Karoulia. Cativa metri de la chilie, intr-o scobitura a stancii, au sapat si l-au lasat acolo sa se odihneasca. L-au asezat ca si cum ar privi marea. Pe stanca rasarisera flori salbatice. In chilie au gasit si crucea pregatita. El insusi o facuse. «Nifon, calugar» scria. isi scrisese singur si numele pe pomelnicele pentru vii.

Christos Yannaras

Vara 1964.

De unde?

Episcopul sarbilor

Sarbatoare mare azi la bisericuta noastra- a fost hramul bisericii-Sf. Ioan Botezatorul si in acelasi timp, a venit si Episcopul Americii de Vest- Maxim.

De cand sunt aici m-am dezobisnuit de slugarnicia din Romania, hehe, suna dur, asa e, dar aici preotul nu e vazut ca o autoritate suprema in Biserica, nu se dau toti la o parte cand trece, nu i se pastreaza cea mai buna farfurie de mancare, nu are puterea de decizie in biserica ( pentru asta e un Church Board care voteaza, si de multe ori preotul se supune celorlalti)..
Iar ca proportie, in bisericuta noastra sarba sunt mai multi americani convertiti decat sarbi sau romani.

Dar, am avut mirarea sa vad ca in Ierarhia Sarba e acelasi spirit al supuseniei ca-n Romania: pupari de maini, in timpul Sf. Liturghii, Episcopul sta pe scaun in mijlocul bisericii, plecaciuni adanci la fiecare miscare si o atmosfera de incovoiere, nu neaparat din smerenie, cat din obligatie fata de rangul lui.
S-a produs o mica valva la un moment dat, caci Fr James nu potrivise bine niste lumanari cu care de obicei episcopul binecuvanta, si acesta l-a repezit.. Si aproape fara voie, m-am incovoiat, iar prin minte imi treceau tot felul de ganduri de mazilire..

Dar cand m-am uitat la ceilalti din biserica, i-am vazut foarte detasati, nici urma de frica in ochii lor, sau jena, sau dorinta excesiva de a se face acceptati - pur si simplu isi urmau cantarile, modul firesc de a participa la slujba, si atat.

Asta e libertatea, asta e lipsa unui sistem opresiv care iti cere totul si striveste orice incercare de a scula fruntea din pamant. Comunismul a lasat urme adanci si in Biserica, din pacate.
Da, smerenie, dragoste, atentie, recunostinta fata de Hristos... ma intreb cum era Sf. Ioan Maximovici.. Cred ca modelul Episcopului:)

Dupa ce s-a terminat slujba, atmosfera s-a destins, copiii au cantat pentru bishop.. Episcopul Maxim si-a dat jos carapacea scortoasa si a pozat zambaret:)

Iar aici, cantecelul celor doi romanasi :)

Mai multe poze de la Hram, pe site-ul bisericii- click AICI.







.....

Vanatoarea dragonilor - Dragonul Rosu

Acest text este preluat de pe alt blog, e scris de Heidi, mama a 9 copii. Desi nu e ortodoxa are o viziune crestina a lucrurilor si o traire adanca a faptelor. Recent, in februarie, al 9-lea copil al ei s-a nascut ingeras. Mai mult decat cartile pe care le-am citit, m-a impresionat descrierea ei de aici:



"Dumnezeu ne-a creat sa fim persoane emotionale -cu sentimente. Simtim iubire, ura, bucurie, disperare, fericire, tristete, furie, frica, frustrare, pace. Toate acestea sunt parte din natura noastra umana.

Dar Dumnezeu ne-a lasat sa traim dupa credinta, nu dupa sentimentele umane. Noi trebuie sa fim stapani, nu sclavi atunci cand e vorba despre emotii.

Imi aduc aminte ca am ascultat o predica, atunci cand eram in adancul unei depresii, care spunea ca deznadejdea e un pacat. Si am fost foarte furioasa-

"-Cum as putea, Doamne, sa-mi schimb felul in care simt??"

Dar adevarul lui Dumnezeu ne spune contrariul.

Putem sa schimbam sentimentele noastre si trebuie.

Putem sa tinem captive aceste sentimente si e obligatoriu s-o facem.

Daca nu facem acest lucru, ele vor creste si noi vom deveni cu adevarat sclavi, facand din ce in ce mai greu eliberarea noastra.

In viata mea, Dezamagirea a devenit Plans de mila, apoi Disperare si in cele din urma am ajuns la Depresie. Era mic(dragonul) atunci cand a aparut. As putea spune ca nici n-am stiut cand a aparut. E usor sa te uiti la acele ganduri si sentimente, luate separat, fara nicio legatura evidenta, si sa le consideri normale, cum ar fi Depresia care se instaleaza deodata si inghite cu totul viata si persoana noastra. Dar samanta a fost plantata cu mult inainte si noi am lasat-o sa creasca- ba chiar am udat-o si am ingrijit-o de-a lungul timpului. Ca un dragon, micul ou s-a transformat intr-o soparlita, care apoi si-a infasurat coada in jurul gatului nostru, si a crescut ajungand la maturitate cand ne-a preluat cu totul amenintand sa ne inghita.

Orice emotie poate castiga controlul asupra noastra daca este lasata si ingrijita sa creasca.

Dezamagirea devine Depresie.

Preocuparea pentru un lucru devine Frica si Anxietate.

Durerea devine Amaraciune.

Iritarea devine Furie si Ura.

Nervozitatea devine Paranoia.

Lumea noastra se umple incet, incet cu persoane sclave ale propriilor emotii . Putem s-o numim boala mentala si sa ne intitulam victime, uitand ca noi am cules micul ou, l-am ingrijit, i-am tinut de cald, l-am hranit pana a ajuns la un dragon stapan pe noi.
Este desigur mult mai usor sa omoram dragonul cand este mic, chiar daca e in coaja oului. Dar de multe ori, nu-l recunoastem.

Traim intr-o lume care vede aceste lucruri atat de normale incat nu observam ce se intampla. Deci, ce se intampla cand dragonul este deja adult si in control? Este prea tarziu? Suntem osanditi la o viata de sclavie si medicamente? Nu cred.

Poate sa ne ia mai mult timp si e mult mai dificil, bineinteles, dar cu Dumnezeu toate sunt posibile. El L-a trimis pe David impotriva lui Goliath cu o prastie si cu o credinta puternica. Acestea sunt chiar si acum armele cu care noi putem omori dragonul - prastia si piatra rugaciunii- si credinta in Dumnezeu care ne iubeste si care ne stie slabiciunile.

Primul dragon cu care ne luptam e dragonul rosu- dragonul maniei si al furiei. Ca mame, putem sa gasim acest dragon prezent in vietile noastre mai mult decat in alte momente. Atat de des ne dorim ca in memoria copiilor nostri sa nu aparem ca mame suparate - si totusi ne simtitm fara putere in a schimba ceva. Ne aflam in acea definitie de "mame nesanatoase"- gandind ca vom obtine rezultate diferite, desi procedam la fel.

Pentru mine, recunosc ca mica samanta care a fost depusa cu mult timp in ganduri si asteptari egoiste, acum s-a transformat in idoli.

Am crescut intr-o casa unde mania nu era obisnuita. Mama devenea iritata foarte rar, dar cand ajungea la un punct maxim, incepea sa tipe. [..] Intre noi, copiii, furia era starpita din fasa, de fiecare data cand existau momente de tensiune. Imi aduc aminte ca am ramas peste noapte la casa unei prietene si la masa, fratele ei, a inceput sa se certe cu mama lor pe un ton ridicat. Asta m-a facut sa izbucnesc in plans, desi ei m-au asigurat ca nu se certau, ba dimpotriva, era un fel de joc, de tachinare... Ce ciudata a fost pentru mine aceasta experienta:)

Apoi am avut copiii, si asta a dus la experimentarea maniei si a furiei foarte des LOL. Cearta lor, micile ciorovaieli, purtarile neadecvate, faptul ca trebuia sa le repet odata si inca odata, si inca o data :) sa faca ceva- asta m-a impins peste limita rabdarii, si m-am simtit asa cum nu am mai fost vreodata. M-a speriat. [..]

Imi amintesc ca intr-o dimineata m-am trezit pana la gat in aceasta furie, manie, indignare si atunci L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute, sa imi arate ce sa fac cu mania care ma sugruma. Imediat, am primit un telefon, era cea mai buna prietena a mea, un fel mentor al meu. Nu e uimitor Dumnezeu?:). In timpul convorbirii, si apoi ani dupa aceea, Dumnezeu m-a invatat 3 lucruri care fac diferenta. Credeti-ma, inca o dau in bara de multe ori, dar nu mai ajung la faza in care incep sa-mi fac juraminte stupide in cap, Slava Domnului!

In primul rand, prietena mea a inceput sa se roage pentru mine, apoi mi-a facut rost de un set de casete numite The Godly Home . Aceste casete, la fel ca si alte carti bune, cea mai recenta se numeste Raising Godly Tomatoes m-au ajutat sa fiu mai consecventa in educarea copiilor si in functia mea de mama:)

Am ajuns sa-mi fac obiceiul de a ignora comportamentele proaste pana cand iritarea crestea, crestea si in cele din urma explodam. Dar, faptul de a spune un lucru o singura data, cu notiunea de regula, care se aplica ca mod de disciplinare in cazul neascultarii, a ajutat imens. Chiar dupa ce am invatat aceasta lectie, m-am surprins cazand in aceeasi patima a lenii si a complacerii. Dar merita efortul care trebuie facut.

Al doilea lucru, Dumnezeu m-a invatat sa imi iubesc copiii cu dragostea Lui, nu cu dragostea mea. Am invatat asta cu ceva timp in urma in casatoria mea, dar pentru mine, cu copiii -pentru care simteam ca trebuie sa am o masura de control- era mai greu de controlat aceasta dragoste. Ca mame, avem multa dragoste care vine in mod natural pentru copiii nostri, dar sunt si aici momente cand putem gasi ca ei sunt chiar neplacuti-suna ingrozitor-si chiar *este*.

Dumnezeu m-a invatat ca nu exista dragoste adevarata in mine pentru copiii mei. Dragostea naturala e atat de plina de ganduri egoiste si motivatii incat nu-i de mirare ca incepem sa ne pierdem cate putin aceasta iubire, atunci cand lucrurile incep sa devina mai dificile. Nu-i de mirare ca ne putem uita la comportamentul copiilor nostri si sa ne gandim ca ei fac asta pentru a ne enerva sau pentru a ma face sa arat rea. Atat de mult din preocuparea mea pentru lucruri lumesti se regaseste in comportamentul lor:( Atunci cand se poarta rau, o voce in capul meu imi spune cat de nefolositoare, nechibzuita si proasta am fost:(

-------------------------------------------------------------------------------
Totul se leaga acum cu depresia si ideea de a ma complacea in suferinta, pe care le-am avut toata viata.
Dar Dumnezeu m-a invatat in acelasi timp, cat de mult ma iubeste- da, chiar pe mine care faceam totul atat de rau! Cand am experimentat cu adevarat iubirea Lui, abia atunci am fost in stare sa opresc incet, incet, aceasta auto-distrugere care ma macina. Si m-am vazut in oglinda ochilor Lui- unica si frumoasa.
Si dupa toate astea am putut recunoaste:
"Doamne, 'nu pot' iubi aceasta persoana. E imposibil. Dar Tu ma poti invata sa o iubesc."
...
Pentru ca Dumnezeu m-a invatat cat de mult ma iubeste, mi-a aratat lucrarea lui in mine.
Pentru ca El mi-a umplut inima cu iubirea pentru El.

Cand am recunoscut ca sunt incapabila sa-mi iubesc copiii asa cum trebuie si m-am dat la o parte, atunci am simtit ca dragostea lui Dumnezeu lucreaza in copiii mei, prin mine. Si nu a fost doar un singur moment. Au fost momente dupa momente, cand a trebuit sa fac aceasta alegere. Si cand fac asta, toata mania si furia acumulate se topesc, iar eu stau si admir lucrarea lui Dumnezeu.

In al treilea rand, M-a mai invatat ca de la El pornesc toate in viata mea- bune, rele, enervante, dezagreabile, orice.. Daca ma uit la neascultarea copiilor mei si ma supar pe ei pentru ce au facut, eu de fapt ma uit la o cauza secundara.
(cartea The Christian's Secret to a Happy Life scrisa de Hannah Whitall Smith http://www.ccel.org/s/smith_hw/secret/secret_c.htm explica mai mult acest concept).
Dumnezeu, de fapt, permite aceasta situatie in viata mea pentru ca eu sa cresc inauntrul meu, sa ma schimb, sa ma apropii mai tare de El.

Am invatat ca trebuie sa ii multumesc lui Dumnezeu nu numai in timpurile de restriste, atunci cand sunt incercata, dar trebuie sa multumesc si pentru aceste timpuri. Asta e mult mai usor cand am parte de greutati in viata, si mult mai greu daca persoanele pe care se presupune ca eu le educ si le pregatesc pentru viata, imi provoaca mie rautati si ma chinuie.

Tot ce trebuie sa fac, e sa spun "Multumesc Doamne" si sa dau acel ou al dragonului rosu(care mai tarziu s-ar putea transforma in manie/furie) lui Dumnezeu.
Acest lucru imi da libertatea sa lucrez calm si iubitoare cu pacatele copilului meu.

Cu cat a crescut dragonul mai mare, cu atat de multe ori trebuie sa trecem prin aceste etape de mai sus, inainte de a-l lega si a-l distruge.

Rugaciunea care te salveaza spune: "ceea ce la oameni e cu neputinta, la Dumnezeu toate sunt cu putinta" si apoi "Multumesc Doamne" pentru ca ai permis toata aceasta frustrare in viata mea, astfel incat sa ma aduci pe mine si pe copii mei mai aproape de Tine.
Si mai este si credinta ca Dumnezeu poate, si ne transforma pe noi, dinauntru in afara, pe masura ce noi ne scufundam mai mult in El.
E o lupta ce nu trebuie pierduta niciodata si la care nu trebuie sa renuntam!

Asa cum Matt Kaufmann scrie intr-un articol "Cand ne conduce mania" din revista Focus:
"Mania trebuie experimentata in perioade scurte, apoi indepartata sau impartita in ganduri pozitive. Aceia care o lasa pe termen lung sa-si faca cuib in sufletele lor, sunt predispusi sa se regaseasca sub dominatia celui rau. Si daca asta se intampla, atunci cauza originara nici nu va mai conta macar..."


"

Fetita cu par blond

Implineste azi 3 ani:)

Cu Codrin

Cu soprana Olguta,

E fericita langa fratii ei, ii iubeste pe amandoi la fel de mult.
A invatat multe cuvinte de anul trecut, e mai "lingvista" decat acum 1 an, dar dupa cum singur Codrin a remarcat "Poate sa repete dupa noi, dar nu foloseste cuvintele":(

Pusa in situatii critice insa, le foloseste. Spre exempu cand i s-a inchis usa in nas de catre fratii ei a stiut sa bata frumos si sa zica "Open the door, (O)guta"
E afectuoasa, ascultatoare, are nervi si protesteaza daca nu ii convine ceva. Ii place sa aseze lucrurile la locul lor, atunci cand le observa.
Il iubeste pe parintele James, fuge la el de fiecare data cand are ocazia.
Se joaca cu toti copiii de la biserica si se integreaza frumos intre ei.
Ii plac papusile si le pupa cu Superman, dupa care le marita pe un colt de scaun.
Mananca singura, insa nu-i plac fructele si rosiile.
E inca dependenta si daca mergem undeva in vizita nu se desprinde de mama cangur, sta agatata de fustele mele pana se obisnuieste cu mediul.

Noaptea, ma cauta cu picioarele, cu mainile, cu Maca.
Duminica a calcat pe o bucatica de tamaie aprinsa si acum e la stadiul de molusca prin casa.
I-am facut un tort de post si ne-am bucurat de ea:)
Ea este Binecuvantarea.

Spectacol de vara

Ieri a fost prima reprezentatie. Olguta n-a avut niciun trac. Doar maica-sa...
Am fost impresionata de faptul ca una din organizatoare a venit si mi-a spus ca Olguta poate sa-si pastreze cruciulita, pentru ca au gandit costumele cu o banda colorata la gat-nu stiu daca special pentru mine sau nu.
Miss Corcodusa se face ca nu ma vede..
Poate parea un mic detaliu, dar nu e.

Pana i-a venit randul Olgutei, au fost 11 numere care mai de care mai colorate- cu reprezentante de la 3 ani la 50. Ce nu mi-a placut a fost ca de la 11 ani incolo, mai toate dansatoarele aveau o puternica tenta sexuala, miscari lascive, de chemare la inmultire:D... la femeile de 45-50 mi s-a parut chiar jenant.

Mi-a placut insa ca aceste femei au considerat sa se apuce de balet la o varsta considerata moarta.. Aici nimic nu e aiurea, in sala toti au fost incantati de reprezentatia lor, in Ro cred ca ar fi ras de ele sau ar fi iesit fluierate:).. Bravo lor, eu ma simt expirata, nu m-as apuca de asa ceva nici c-un premiu.

Filmulet n-am facut, ca era interzis, asteptam CD-ul vestit.