duminică, 31 ianuarie 2010
duminică, 24 ianuarie 2010
joi, 14 ianuarie 2010
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Diverse, la sfarsit de post.
Ultimele zile de post sunt cele mai grele.. Mai ales daca e si un asa zis Revelion in el, si toata lumea de acasa(Ro) petrece si mananca carnati si salata bouef.
Well, sper sa primesc o rasplata pentru asta:))
In cele din urma, am instiintat bunicii de venirea altui nepot si s-a lasat cu traume psihice de ambele parti. Doua perspective de viata paralele, doua sisteme de gandire opuse.
De partea cealalta, mamaia(mama lui N) trece prin momente de cosmar cu o operatie la 84 de ani si niste batraneti grele si singuratice.. Si totusi se pare ca nu invatam bine lectia..
Mai degraba conteaza sa fie bine, pantecul plin si placerile vietii sa umple constiintele adormite..
La multi ani! in aceasta mlastina a amaraciunii si a luptei inegale ..
...
Well, sper sa primesc o rasplata pentru asta:))
In cele din urma, am instiintat bunicii de venirea altui nepot si s-a lasat cu traume psihice de ambele parti. Doua perspective de viata paralele, doua sisteme de gandire opuse.
De partea cealalta, mamaia(mama lui N) trece prin momente de cosmar cu o operatie la 84 de ani si niste batraneti grele si singuratice.. Si totusi se pare ca nu invatam bine lectia..
Mai degraba conteaza sa fie bine, pantecul plin si placerile vietii sa umple constiintele adormite..
La multi ani! in aceasta mlastina a amaraciunii si a luptei inegale ..
...
miercuri, 23 decembrie 2009
luni, 21 decembrie 2009
duminică, 13 decembrie 2009
Christmas show
Ieri am avut prima reprezentatie, pe o vreme cainoasa care mi-a dat niste senzatii tari (sarmanul copil). A trebuit sa mergem pe autostrada, la o viteza mare, pe o ninsoare amestecata cu flescaiala, ceata, portiuni de gheata pe jos.. minunat..
Din cauza asta n-am avut nici prea multi invitati, toti fiind prea speriati sa vina..
Si totusi, spectacolul a iesit bine, desi Miss Irene - conducatoarea programului Musical Youth Club avea mari emotii. Atat i-a dascalit pe saracii copii ca pana si eu visam piesele alea:))
Erau 10 homeschooleri, diferite varste, din care cel mai mare are 13 ani..
Aici e cantecul de inceput:
Din cauza asta n-am avut nici prea multi invitati, toti fiind prea speriati sa vina..
Si totusi, spectacolul a iesit bine, desi Miss Irene - conducatoarea programului Musical Youth Club avea mari emotii. Atat i-a dascalit pe saracii copii ca pana si eu visam piesele alea:))
Erau 10 homeschooleri, diferite varste, din care cel mai mare are 13 ani..
Aici e cantecul de inceput:
Mie mi-au ramas la inima "Mary, did you know?" si cantecul cu fluierase.
Foarte frumoasa atmosfera, desi copilasii astia sunt sectanti parca sunt mult mai bine crescuti decat copiii ortodocsi de la biserica sarba, nu stiu ce face diferenta dar parca sunt mai traitori.
Azi, aveau in program 4 azile de batrani la care sa mearga sa cante si vremea la fel de mizerabila. Cu greu am lasat pe N cu Olguta sa mearga si au fost impresionati: saracii batrani asteptau cu 2 ore inainte sa vina copiii, se instalasera in sala plini de emotie.. Cum sa nu-i bucuri?
E greu sa faci fapte bune, asta e clar.
Foarte frumoasa atmosfera, desi copilasii astia sunt sectanti parca sunt mult mai bine crescuti decat copiii ortodocsi de la biserica sarba, nu stiu ce face diferenta dar parca sunt mai traitori.
Azi, aveau in program 4 azile de batrani la care sa mearga sa cante si vremea la fel de mizerabila. Cu greu am lasat pe N cu Olguta sa mearga si au fost impresionati: saracii batrani asteptau cu 2 ore inainte sa vina copiii, se instalasera in sala plini de emotie.. Cum sa nu-i bucuri?
E greu sa faci fapte bune, asta e clar.
duminică, 6 decembrie 2009
Si-am petrecut
..foarte bine, tortul bun bun bun, oamenii draguti, a dat si prima ninsoare, heh, ce mi-as mai dori acum?..
Sunt incantata ca anul asta si-a adus aminte de noi multa lume, ciudat, vad ca inca nimeni nu ne uita... :D
Sunt incantata ca anul asta si-a adus aminte de noi multa lume, ciudat, vad ca inca nimeni nu ne uita... :D
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Tort de post
Il incerc pentru Olguta:)
TORT DE POST
Pentru blat(am folosit un pahar de 200 ml):
- un pahar suc de portocale + un pahar lapte de banana (o banana mica mixata cu jumatate de pahar de apa); am pus banana pentru ca ajuta la legarea aluatului
- un pahar ulei;
- 3 pahare faina;
- un pahar de zahar (aici puteti pune mai mult daca il doriti mai dulce)
- un plic praf de copt:
- o lingurita bicarbonat de sodiu;
- coaja rasa de la 2 portocale
Se amesteca separat ingredientele uscate si cele lichide, apoi cele lichide (e bine sa fie amestecate cu mixerul pentru a face bule) se toarna peste cele uscate. Dupa amestecare rezulta un aluat putin mai gros decat cel de che care se pune la copt in tava rotunda, 45 minute la foc mic. Inainte de a fi scos se face proba cu scobitoarea; nu se lasa prea mult in tava pentru ca se umezeste. Sfat: e bine ca blatul sa fie facut din timp, cu una-doua zile inainte, astfel are timp sa se usuce bine. Al meu nu a iesit foarte inalt, dar am reusit sa-l tai in trei.
Crema:
- 750 ml suc de portocale
- 250 ml smantana de soia (poate lipsi si atunci se une 1 litru de suc de portocale)
- 2 plicuri pudding cu cacao sau 6-7 linguri amidon si una - doua de cacao (eu am avut plicuri de pudding si am vrut sa scap de ele)
- 150 g ciocolata amaruie (eu am folosit o ciocolata Dark Orange si 1/2 obisnuita)
- 6-8 linguri de zahar (depinde de cat de dulce este sucul de portocale)
Sucul de portocale si smantana se pun la foc impreuna cu zaharul, puddingul se dizolva in cateva linguri de suc si se apauga peste amestecul de pe foc. Cand crema se ingroasa se pun si tabletele de ciocolata rupte in bucatele; se amesteca pana la topirea ciocolatei. Crema se lasa la racit.
Se umple blatul cu aceasta crema si se decoreaza cu felii de portocale.
TORT DE POST
Pentru blat(am folosit un pahar de 200 ml):
- un pahar suc de portocale + un pahar lapte de banana (o banana mica mixata cu jumatate de pahar de apa); am pus banana pentru ca ajuta la legarea aluatului
- un pahar ulei;
- 3 pahare faina;
- un pahar de zahar (aici puteti pune mai mult daca il doriti mai dulce)
- un plic praf de copt:
- o lingurita bicarbonat de sodiu;
- coaja rasa de la 2 portocale
Se amesteca separat ingredientele uscate si cele lichide, apoi cele lichide (e bine sa fie amestecate cu mixerul pentru a face bule) se toarna peste cele uscate. Dupa amestecare rezulta un aluat putin mai gros decat cel de che care se pune la copt in tava rotunda, 45 minute la foc mic. Inainte de a fi scos se face proba cu scobitoarea; nu se lasa prea mult in tava pentru ca se umezeste. Sfat: e bine ca blatul sa fie facut din timp, cu una-doua zile inainte, astfel are timp sa se usuce bine. Al meu nu a iesit foarte inalt, dar am reusit sa-l tai in trei.
Crema:
- 750 ml suc de portocale
- 250 ml smantana de soia (poate lipsi si atunci se une 1 litru de suc de portocale)
- 2 plicuri pudding cu cacao sau 6-7 linguri amidon si una - doua de cacao (eu am avut plicuri de pudding si am vrut sa scap de ele)
- 150 g ciocolata amaruie (eu am folosit o ciocolata Dark Orange si 1/2 obisnuita)
- 6-8 linguri de zahar (depinde de cat de dulce este sucul de portocale)
Sucul de portocale si smantana se pun la foc impreuna cu zaharul, puddingul se dizolva in cateva linguri de suc si se apauga peste amestecul de pe foc. Cand crema se ingroasa se pun si tabletele de ciocolata rupte in bucatele; se amesteca pana la topirea ciocolatei. Crema se lasa la racit.
Se umple blatul cu aceasta crema si se decoreaza cu felii de portocale.
joi, 3 decembrie 2009
Compunerea..
Prima compunere a lui Codrinel.
De ce e deosebita? E facuta de buna voie:), in romaneste si cu subiectul ales de el...
Inca am lupte el, pentru ca nu vrea sa invete sa scrie/sa citeasca in romaneste si asta ma mahneste tare. Tot timpul aud "I hate limba romana", "Romana'i yucky" desi mie mi se pare muuult mai usor sa-l invat romaneste.. In fine, azi m-a dat peste cap cu compunerea lui..
Si ca sa ma mai laud un pic, cu talentele mele de data asta :D, am facut un minunat cozonac de post, care numai de post nu arata, este incredibil de pufos si dupa o zi, fara lapte si oua.. Hm, asta chiar il surclaseaza pe cel obisnuit pe care-l fac De Craciun..
E bun dimineata la copii, ca tare ma streseaza ca n-am ce sa le dau de mancare de post..
De ce e deosebita? E facuta de buna voie:), in romaneste si cu subiectul ales de el...
Inca am lupte el, pentru ca nu vrea sa invete sa scrie/sa citeasca in romaneste si asta ma mahneste tare. Tot timpul aud "I hate limba romana", "Romana'i yucky" desi mie mi se pare muuult mai usor sa-l invat romaneste.. In fine, azi m-a dat peste cap cu compunerea lui..
Si ca sa ma mai laud un pic, cu talentele mele de data asta :D, am facut un minunat cozonac de post, care numai de post nu arata, este incredibil de pufos si dupa o zi, fara lapte si oua.. Hm, asta chiar il surclaseaza pe cel obisnuit pe care-l fac De Craciun..
E bun dimineata la copii, ca tare ma streseaza ca n-am ce sa le dau de mancare de post..
luni, 30 noiembrie 2009
Cantecele
Pregatirea pentru spectacolul de Craciun. Avem la Music Youth Club un repertoriu de cateva cantece si le toot pregatim; aici sunt cateva variante..
Cam cu asta ne ocupam timpul acum:)
Cam cu asta ne ocupam timpul acum:)
duminică, 29 noiembrie 2009
Saptezecisiunudeani
"Ţelul final nu este viaţa. Ci Învierea.
Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos."
Dumnezeu sa te odihneasca!
TLC.
...
Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos."
Dumnezeu sa te odihneasca!
TLC.
...
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Din nou HS, la alte mamici
Un articol bun, despre motivatii, viata intr-o familie cu copii HS. Mai bine decat as putea spune eu.
N-am timp sa-l traduc, cine vrea sa-l citeasca:
http://fromthisminute.blogspot.com/2009/08/great-big-year-of-learning.html
N-am timp sa-l traduc, cine vrea sa-l citeasca:
http://fromthisminute.blogspot.com/2009/08/great-big-year-of-learning.html
vineri, 13 noiembrie 2009
...
Cum am mai spus, Olguta e campioana la vorbit.. mult..
Incerc s-o adorm pe Lia si ea vorbeste, vorbeste..
Ii spun rastita si cu ochii-n barba de somn:
-Bine, taci din gura!
Dar ea, cautand printr-un maldar de rufe zice mieroasa:
-Taci din gura? Asa vorbesti tu cu copiii tai iubiti?
Pfuu... mi-a fost asa draga.:)), mi le serveste cu propriile cuvinte..
Incerc s-o adorm pe Lia si ea vorbeste, vorbeste..
Ii spun rastita si cu ochii-n barba de somn:
-Bine, taci din gura!
Dar ea, cautand printr-un maldar de rufe zice mieroasa:
-Taci din gura? Asa vorbesti tu cu copiii tai iubiti?
Pfuu... mi-a fost asa draga.:)), mi le serveste cu propriile cuvinte..
marți, 3 noiembrie 2009
Poezia
Zilele trecute o fetita de varsta lui Codrin, 7 ani jumate, i-a facut o declaratie firava..
Eu am fost impresionata.
Baietoiul- rece ca gheata..
Vine Elisabeth de la Musical Youth Club si il abordeaza pe C:
-Hi! How are you?
Codrin, putin enervat:
-Fine!
Ea nu se lasa:
-How old are you? (un zambet firav pe fata)
-Seven and a half.. (cu ochii dupa ceilalti baieti care aveau libertatea sa se alerge)
Tananamm...(un zambet si mai larg, putin misterios)
-Ah.. we are the same , but YET... so different!!
Ihi, bine, ma duc sa ma joc cu ceilalti..
Am ramas eu cu poeta.. trista..
Greu sa mai agati un baiat in ziua de azi cu poezia... din pacate.
..
Eu am fost impresionata.
Baietoiul- rece ca gheata..
Vine Elisabeth de la Musical Youth Club si il abordeaza pe C:
-Hi! How are you?
Codrin, putin enervat:
-Fine!
Ea nu se lasa:
-How old are you? (un zambet firav pe fata)
-Seven and a half.. (cu ochii dupa ceilalti baieti care aveau libertatea sa se alerge)
Tananamm...(un zambet si mai larg, putin misterios)
-Ah.. we are the same , but YET... so different!!
Ihi, bine, ma duc sa ma joc cu ceilalti..
Am ramas eu cu poeta.. trista..
Greu sa mai agati un baiat in ziua de azi cu poezia... din pacate.
..
luni, 2 noiembrie 2009
Calea fireasca.
In ultima vreme cel putin doua persoane, femei trecute de 50-60 de ani, mi-au spus cu putina reticenta ca nu ar fi putut face HS cu copiii lor. Si asta ma face sa ma simt putin ciudat, un fel de alien, pentru ca nimic din ceea ce tine de HS nu mi se pare extraordinar.
Si nici eu nu sunt o femeie speciala care sa aiba calitati deosebite.
De un an de zile de cand il fac mi-am dat seama ca homeschoolingul nu e greu.
Nu cere eforturi supraomenesti.
Nu trebuie sa ai o rabdare ingereasca.
Pregatirea mea e destul de buna ca sa fac fata cel putin la clasele I-IV. Si cred ca orice parinte cu putina educatie si constiinta e la fel de pregatit ca mine.
De cand il fac, viata noastra de familie e mai frumoasa. Copiii nu se simt prizonieri in casa, pentru ca au o viata si in afara ei, au prieteni si au inteles, intr-un fel, ca e mai bine asa.
Mi-aduc aminte cat l-am purtat pe Codrin pe la gradinite..
Intai la cea publica din New York, in fiecare dimineata era o lupta sa-l lamurim sa mearga. Nick il ducea cu masina si mereu venea trist, copilul intra in scoala cu teama, il vedea cum se schimba la fata, cum isi reprima groaza de a fi lasat singur acolo, 6 ore. Profesoara lui era o doamna grasa si inexpresiva, care purta copiii de mana si ni-i aducea mecanic la usa sa-i luam- nici eu n-as fi putut s-o indragesc. A pus capac violenta unui coleg spaniol, care l-a trantit cu capul de perete. El era prea timid sa riposteze si nici nu putea sa gestioneze relatia cu ceilalti baieti mai grosolani.
L-am mutat la gradinita ortodoxa greceasca, particulara. Ne lua 2 ore sa-l ducem/aducem de acolo. O groaza de timp pe care-l furam de la fete. Ele veneau cu mine in masina, pentru ca n-aveam cum sa le las singure. Pe Cornelia o luam intotdeauna de la somnul de pranz, pe care i l-am facut praf, un an de zile.
Nici aici nu i-a placut, venea de la scoala si isi trantea ghiozdanul pe jos, daca incercam sa-l dragalesc sau sa-l intreb ce a facut la scoala nu-mi raspundea, ma respingea, se simtea frustrat. Ii vorbea urat Olgutei si nu se mai intelegeau deloc, nici vorba de joaca intre ei.
Nici eu si nici Nick nu suntem adeptii dusului la scoala cu orice pret, educatia se poate face si fara sange si umilirea copilului si, mai ales, nu putem sa trecem peste suferinta lui.
Ne-a dat niste semnale ca ceva nu-i convine si il deranjeaza.
Era cea mai buna decizie pe care o puteam lua, in America zilelor noastre. Altfel, ne pierdeam copilul, probabil ca se instraina, devenea frustrat, neinteles de parinti, scos din mediul familial si purtat de colo colo pe la scoli in care nu se putea integra.
Am avut deci intentia sa-l dam la scoala, am facut doua incercari si amandoua s-au soldat cu esec, asa ca am decis sa incepem HS.
Ceea ce fac eu e ceva natural, se incadreaza la grija pentru un copil. Asa cum nu te nasti mama, ci devii nascand un copil, tot asa si cu homeschooling. Nu m-am nascut profesoara, dar invat acest lucru pe parcurs, cu copiii mei.
Am hotarat sa incercam educatia acasa, am ales manualele, am inceput firav cu engleza si matematica, si pe parcurs am citit si m-am inspirat de la alte mame care faceau acelasi lucru cu copiii lor.
Apoi am prins curaj, m-am inscris in diverse organizatii, am gasit o TONA de informatie si carti pretioase din care numai sa fii legat la ochi si nu inveti ceva din ele.
Am adaugat cunoasterea mediului, geografie, putina istorie si asa am ajuns la clasa a II a.
Nu stiu cum fac acest lucru, dar imi dau silinta sa fie o atmosfera placuta, sa nu oblig copiii sa memoreze prea multe, sa fac totul logic, explicand, glumind. Mai adaug si diverse crafturi cand vad ca s-au plictisit de buchisela literelor si de foile cu adunari si inmultiri.
Principalul e ca inca au o copilarie frumoasa, se joaca foarte mult si se invata intre ei.
Cornelia observa multe la cei mari, Olguta da semne ca incepe sa aiba incredere in ea, a inceput adunarile si le face fluierand, citeste cuvintele de 3-4 litere si incearca sa ia caligrafia de o coada de undeva. Si mai au timp si de muzica-asta fiind un alt motiv care apartine in exclusivitate lui Nick, el a vrut sa le dea o educatie muzicala care in scoala de 6 ore din America nu incapea.
Sunt multumita de ei.
Si eu n-am facut mare lucru, pentru ca sunt asa de usor de purtat pe calea asta, doar sa le deschizi curiozitatea prin diverse povestiri si sunt gata sa te asculte.
Eu nu fac mai mult de 2-3 ore cu ei si e destul. Pentru ca e vorba de relatia 1:1, pot sa-mi dau seama daca a inteles ceva, pot sa vad ca e atent la ce ii explic, imi poate pune intrebari de orice fel, il ajut sa indrepte ce e gresit in rationamentul lui, daca il vad plictisit ma opresc si continuam alta data, sau incep cu altceva, orarul nostru nu e batut in cuie si jonglam cu materiile dupa cum vrem.
De fapt, asta e si unit studies, relationarea cat mai multor subiecte: istorie, geografie, literatura, arta.. Putem trece de la o materie la alta fara sa simta barierele.
Scoala poate fi facuta si de parinti.
Cu toti suntem preocupati de binele copiilor, ne ingrijoram la primul semn de boala, multe din noi am rasfoit internetul in lung si-n lat pe diverse teme legate de viata lor, decizii privind vaccinarea, probleme legate de limbaj, de comportament, incat e aproape imposibil sa nu gasesti materiale pentru HS, daca alegi aceasta optiune.
Asa ca dragi mamici, nu ma mai intrebati cum e sa faci HS. Gustati si veti vedea.
E frumos si daca imbratisezi aceasta idee pe de-a-ntregul, nu ai cum sa dai gres.
Dumnezeu ne-a incredintat copiii si ca sa-i educam asa, sunt sigura de asta.
Si nici eu nu sunt o femeie speciala care sa aiba calitati deosebite.
De un an de zile de cand il fac mi-am dat seama ca homeschoolingul nu e greu.
Nu cere eforturi supraomenesti.
Nu trebuie sa ai o rabdare ingereasca.
Pregatirea mea e destul de buna ca sa fac fata cel putin la clasele I-IV. Si cred ca orice parinte cu putina educatie si constiinta e la fel de pregatit ca mine.
De cand il fac, viata noastra de familie e mai frumoasa. Copiii nu se simt prizonieri in casa, pentru ca au o viata si in afara ei, au prieteni si au inteles, intr-un fel, ca e mai bine asa.
Mi-aduc aminte cat l-am purtat pe Codrin pe la gradinite..
Intai la cea publica din New York, in fiecare dimineata era o lupta sa-l lamurim sa mearga. Nick il ducea cu masina si mereu venea trist, copilul intra in scoala cu teama, il vedea cum se schimba la fata, cum isi reprima groaza de a fi lasat singur acolo, 6 ore. Profesoara lui era o doamna grasa si inexpresiva, care purta copiii de mana si ni-i aducea mecanic la usa sa-i luam- nici eu n-as fi putut s-o indragesc. A pus capac violenta unui coleg spaniol, care l-a trantit cu capul de perete. El era prea timid sa riposteze si nici nu putea sa gestioneze relatia cu ceilalti baieti mai grosolani.
L-am mutat la gradinita ortodoxa greceasca, particulara. Ne lua 2 ore sa-l ducem/aducem de acolo. O groaza de timp pe care-l furam de la fete. Ele veneau cu mine in masina, pentru ca n-aveam cum sa le las singure. Pe Cornelia o luam intotdeauna de la somnul de pranz, pe care i l-am facut praf, un an de zile.
Nici aici nu i-a placut, venea de la scoala si isi trantea ghiozdanul pe jos, daca incercam sa-l dragalesc sau sa-l intreb ce a facut la scoala nu-mi raspundea, ma respingea, se simtea frustrat. Ii vorbea urat Olgutei si nu se mai intelegeau deloc, nici vorba de joaca intre ei.
Nici eu si nici Nick nu suntem adeptii dusului la scoala cu orice pret, educatia se poate face si fara sange si umilirea copilului si, mai ales, nu putem sa trecem peste suferinta lui.
Ne-a dat niste semnale ca ceva nu-i convine si il deranjeaza.
Era cea mai buna decizie pe care o puteam lua, in America zilelor noastre. Altfel, ne pierdeam copilul, probabil ca se instraina, devenea frustrat, neinteles de parinti, scos din mediul familial si purtat de colo colo pe la scoli in care nu se putea integra.
Am avut deci intentia sa-l dam la scoala, am facut doua incercari si amandoua s-au soldat cu esec, asa ca am decis sa incepem HS.
Ceea ce fac eu e ceva natural, se incadreaza la grija pentru un copil. Asa cum nu te nasti mama, ci devii nascand un copil, tot asa si cu homeschooling. Nu m-am nascut profesoara, dar invat acest lucru pe parcurs, cu copiii mei.
Am hotarat sa incercam educatia acasa, am ales manualele, am inceput firav cu engleza si matematica, si pe parcurs am citit si m-am inspirat de la alte mame care faceau acelasi lucru cu copiii lor.
Apoi am prins curaj, m-am inscris in diverse organizatii, am gasit o TONA de informatie si carti pretioase din care numai sa fii legat la ochi si nu inveti ceva din ele.
Am adaugat cunoasterea mediului, geografie, putina istorie si asa am ajuns la clasa a II a.
Nu stiu cum fac acest lucru, dar imi dau silinta sa fie o atmosfera placuta, sa nu oblig copiii sa memoreze prea multe, sa fac totul logic, explicand, glumind. Mai adaug si diverse crafturi cand vad ca s-au plictisit de buchisela literelor si de foile cu adunari si inmultiri.
Principalul e ca inca au o copilarie frumoasa, se joaca foarte mult si se invata intre ei.
Cornelia observa multe la cei mari, Olguta da semne ca incepe sa aiba incredere in ea, a inceput adunarile si le face fluierand, citeste cuvintele de 3-4 litere si incearca sa ia caligrafia de o coada de undeva. Si mai au timp si de muzica-asta fiind un alt motiv care apartine in exclusivitate lui Nick, el a vrut sa le dea o educatie muzicala care in scoala de 6 ore din America nu incapea.
Sunt multumita de ei.
Si eu n-am facut mare lucru, pentru ca sunt asa de usor de purtat pe calea asta, doar sa le deschizi curiozitatea prin diverse povestiri si sunt gata sa te asculte.
Eu nu fac mai mult de 2-3 ore cu ei si e destul. Pentru ca e vorba de relatia 1:1, pot sa-mi dau seama daca a inteles ceva, pot sa vad ca e atent la ce ii explic, imi poate pune intrebari de orice fel, il ajut sa indrepte ce e gresit in rationamentul lui, daca il vad plictisit ma opresc si continuam alta data, sau incep cu altceva, orarul nostru nu e batut in cuie si jonglam cu materiile dupa cum vrem.
De fapt, asta e si unit studies, relationarea cat mai multor subiecte: istorie, geografie, literatura, arta.. Putem trece de la o materie la alta fara sa simta barierele.
Scoala poate fi facuta si de parinti.
Cu toti suntem preocupati de binele copiilor, ne ingrijoram la primul semn de boala, multe din noi am rasfoit internetul in lung si-n lat pe diverse teme legate de viata lor, decizii privind vaccinarea, probleme legate de limbaj, de comportament, incat e aproape imposibil sa nu gasesti materiale pentru HS, daca alegi aceasta optiune.
Asa ca dragi mamici, nu ma mai intrebati cum e sa faci HS. Gustati si veti vedea.
E frumos si daca imbratisezi aceasta idee pe de-a-ntregul, nu ai cum sa dai gres.
Dumnezeu ne-a incredintat copiii si ca sa-i educam asa, sunt sigura de asta.
duminică, 1 noiembrie 2009
Nicholas- Botezul la maturitate.
Nu prea sunt sanse sa vezi asa ceva de multe ori in viata, mai ales in Romania.
Asadar, Nicholas - american convertit la ortodoxie.
Asadar, Nicholas - american convertit la ortodoxie.
marți, 27 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)