marți, 28 februarie 2012
Inceput de post.
Duminica seara am avut Vecernia Iertarii.. Imi place tare mult slujba asta - la lumina lumanarilor, biserica plina, cantari inganate si soapte atente.
Ne avertizase de dimineata Fr Anthony ca "daca ati stii cate matanii vom face la Vecernia Iertarii, n-ati mai veni".. hehe.. Ne-am dus cu drag si inima plina, ghiftuiti si cu gandul la branza din frigider care isi astepta randul.. in seara aia, nu mai tarziu!
La noi la biserica vin cam 150 de familii, din care jumatate au copii, cel putin 2, de regula intre 3 si 6.
Si sunt de groaza americanii astia.. chiar enervanti, daca sunt pusi langa romanii de acasa..
Sunt mai habotnici decat noi, prezenti la fiecare slujba, nimeni nu intra in biserica DUPA inceperea slujbei, parcarea e plina ochi.. iar ei stau nemiscati timp de 2 ore jumate cat e Liturghia.
Noi, lenesii, ne urnim greu Duminica, ajungem dupa inceputul slujbei si ne strecuram vinovati pe usa, incercand sa ne facem invizibili.
Asa ca Duminica seara cand am ajuns la slujba, intarziasem si noi 5 min, dar deja nu mai aveam unde parca masina si cand am intrat in biserica .. era plina ochi.
Regula a fost ca trebuia sa facem matanie la TOTI cei din biserica, unii altora, insirati pe un sir rasucit, si incalcit, cu multe noduri.. Am facut la matanii de nu mai stiam cum ma cheama, batrani, tineri, copii, baietii din Altar (cca 17) si Fr. Anthony..
Abia a doua zi mi-am dat seama de ce-s intepenita, am o febra musculara de milioane..
Si ma gandeam dupa ce am terminat, oarecum victoriosi, ca matania e un remediu ex-ce-lent pentru tot felul de ganduri lacome, boli, mandrie, nimic din astea nu-si mai gaseau loc in capul meu- un singur cuvant se rasfata in creierul meu obosit- nani! somn, odihna..
Dau un regat pentru un pat!
God forgives and I forgive.
Forgive me, a sinner.
Pray for me, sister in Christ.
.
miercuri, 22 februarie 2012
Jesse Tree
De multi ani ma tot invart pe langa ideea de a face un astfel de craft, potrivit perioadei postului si mereu ma impiedicam de.. neputinta si nerabdarea mea de a urmari indicatiile...
Anul asta, Ruth (profesoara de engleza care face homeschooling de la noi de la biserica) a venit cu ideea sa ne strangem intr-un grup si sa facem cate 6-7 ornamente fiecare, asa incat sa ajungem la 50 cu totul..
Am terminat cu ornamentele si partea finala de asamblare a ramas la latitudinea fiecaruia..
Eu am ales sa fac chiar copacul, unii au facut o carare care duca la Icoana Invierii... Copacul meu arata asa:
Acum, avem pentru fiecare ornament cate un pasaj din Noul Testament, pe care-l vom citi in fiecare seara.
Americanii sunt mult mai ordonati ca noi, ei trebuie sa aiba liste si sa stie exact ce fac, cat sa se intinda, daca le ajunge plapuma- asta cred ca e chiar o materie la scoala in care planifica bugetul si isi fac strategii pe anul in curs (man! ce limbaj).. Ceea ce e f bine, zic eu, in contradictie cu stilul nostru de lalaiala si "stai sa mai vedem", "poate nu acum, in viitor" etc..
Din acest motiv cred ca e bun Jesse Tree, pentru ca ne face mai constienti despre ce se petrece in fiecare zi, ne aduce aminte despre Noul Testament si Patimile Domnului, ne aduce mai aproape de ce se intampla cu adevarat in perioada asta..
Acum, sper sa-l pot urmari in fiecare zi si sa cooptez copiii la activitatea asta:)
vineri, 27 ianuarie 2012
Character Qualities to Teach our Children
Ephesians 2:10,Ecclesiastes 9:10
miercuri, 17 august 2011
Cuvinte despre cresterea copiilor
Suntem parinti rai,nepasatori. Si femeile nu folosesc vremea sarcinii pentru a incepe educatia nu numai duhovniceasca, ci pur si simplu morala. Iar dupa aceea ne miram cum se face ca avem asemenea copii. Or, purtarea acestora , tendintele lor sunt, pe langa toate celelalte, si urmare a educatiei primite de la noi. Pentru ca nu facand morala se educa copiii. Daca in familie este pace si intelegere, liniste si dragoste, copilul deja capata o experienta duhovniceasca normala. Daca in casa sunt neintelegeri, certuri, rivalitate intre parinti, pe scurt, orice manifestare a neiubirii, copilul capata rani sufletesti care apoi vor trebui tratate toata viata, si vindecarea lor sta sub semnul intrebarii. In felul acesta, cu nechibzuinta, ne putem mutila propriii copii. (Protoiereul Vladislav Svesnikov)
Majoritatea greselilor din educatia religioasa privesc cel de-al treilea aspect al vietii religioase, si anume sfera “expresiilor”. Parintii si dascalii se grabesc sa le imprime o serie de deprinderi exterioare, fara sa le lege cu lumea launtrica a copilului si, mai mult, adesea ignorand de-a dreptul aceasta lume. Sa luam, de pilda, rugaciunea. La o varsta frageda, copiii sunt gata sa repete dupa cei mari cuvintele rugaciunii, sa-si faca cruce, sa sarute iconitele. In urma acestor actiuni exterioare, in sufletul de copil, care este curat si neincetosat duhovniceste, apar cu usurinta miscarile launtrice corespunzatoare. Trebuie insa sa deschidem pentru rugaciune si sufletul copilului, nu doar gura. Cel mai bun mijloc de a imprima in sufletul copilului ceea ce corespunde cuvintelor rugaciunii, sensului semnului crucii, este de a nu asista pur si simplu la rugaciunea copilului, ci a te ruga tu insuti impreuna cu copilul, punand in aceasta rugaciune toata puterea, tot focul sufletului tau. Rugaciunea parintilor se intipareste atat de adanc in sufletul de copil, incat devine pentru el un vector real al experientei duhovnicesti. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)
Cand parintii incearca sa-si induplece copiii sa se indeletniceasca cu stiintele, le spun mereu: “Cutare om de neam prost, desavarsindu-se in retorica, a primit o dregatorie foarte inalta, a dobandit bogatie mare, si-a luat nevasta bogata, si-a facut o casa grozava, a devenit vestit si temut”, pe cand de cele ceresti nimeni nu aminteste macar o data… cantandu-le cantecul acesta chiar de la inceput copiilor vostri, nu-i invatati altceva decat temelia tuturor patimilor, facand sa se salasluiasca in ei doua patimi, cele mai puternice dintre toate: iubirea de castig si slava desarta, care este si mai pacatoasa…. trupul nu poate trai prea mult daca se hraneste cu hrana vatamatoare: nici sufletul, primind asemenea indemnuri, nu se poate gandi vreodata la ceva barbatesc si maret cu adevarat. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Foarte multi parinti, care isi iubesc mult copiii, ii strica intr-un fel, fara sa inteleaga, din pacate, ce mult se vatama acestia atunci cand mama, de pilda, dintr-o iubire trupeasca exagerata, ii zice copilului, imbratisandu-l si sarutandu-l: ce copil bun am, cel mai bun copil din lume!” si asa mai departe. De la o varsta foarte frageda (cand inca nici nu poate sa constientizeze aceasta), copilul dobandeste, fara voia sa, o parere inalta despre sine- si, bineinteles, inceteaza sa mai simta nevoia puterii bune a lui Dumnezeu si nu se pricepe sa-I ceara ajutorul. Asa se formeaza in sufletul lui ingamfarea, si foarte multi o iau cu ei in mormant, fiindca nu se pot desparti de ea. (Staretul Paisie Aghioritul)
Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)
luni, 20 decembrie 2010
vineri, 3 decembrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
sâmbătă, 11 septembrie 2010
duminică, 18 iulie 2010
Demnitatea
Sa luam aminte la acest lucru si sa saltam capul din pamant.
Suntem fii ai lui Dumnezeu, si prin impartasanie ne facem raspunzatori de asemenea titlu important, deci sa fim indrazneti si sa ne aparam.. credinta, demnitatea, libertatea.
miercuri, 7 iulie 2010
joi, 1 iulie 2010
Câţi în Hristos v-aţi botezat,
Dimitri (fiul lui) si Popadija (sotia preotului) au fost nasii..
Alte obiceiuri decat la noi, ei fiind americani, imprumutau si de la rusi si de la sarbi cate ceva. Copilul a trebui sa poarte o camasa alba cu o cruce pe spate, dupa Botez. A primit o cruce mica pe care trebuie s-o poarte la gat.
Nasii nu tin copilul pe timpul botezului, l-am tinut noi, ei fiind de-o parte si de alta a noastra.
Nectarie a fost cuminte, a plans de abia a treia oara cand l-a scos dar s-a potolit repede cand si-a dat seama ca nu mai e rost de alta balaceala asa abrupta ....:)
Câţi în Hristos v-aţi botezat,
în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia.
PS: O mica mare lamurire asupra camasutei:D.. Desi sunt un antitalent grozav la croitorie, acea camasuta EU am facut-o!!! Hehe, mi-au murit laudatorii. Am bibilit la ea 2 zile, si mi-a facut foooarte mare placere, as mai fi pus la ea cate ceva daca Nick nu mi-ar fi adus aminte ca avem un baietel, nu o fetita:)
Dar trebuie sa precizez ca mama mi-a explicat cum sa tai materialul, prin YM pe video:)..
...
...
...
duminică, 20 iunie 2010
Vasul netrebnic
O bătrână nevoiaşă dintr-un sat uitat, de munte,
Care vieţuia în pace în căsuţa de sub punte,
Îşi căra, cu trudă, apa, ce-i era de trebuinţă,
De departe, dintr-o vale, cu o biată cobiliţă.
Ea avea pe bătătură două vase bătrâioare,
Şi cu ele, bunicuţa, atârnându-le-n spinare,
Aducea, pe potecuţă, apă, zilnic, fericită,
Şi nu se plângea vreodată că e tare ostenită.
Dintre cele două vase, unul nu era perfect,
Căci avea o crăpătură, un vădit şi clar defect.
Şi, umplut fiind cu apă, când venea pe potecuţă,
Jumătate din aceasta, se scurgea prin poieniţă.
Pentru-a sa meteahnă, dânsul, se simţea
neînsemnat
Şi era întotdeauna trist şi decepţionat,
Fiindcă treaba-ncredinţată, când era cărat în
spate,
De bătrâna lui stăpână, o-mplinea pe jumătate.
Celălalt vas al bătrânei, nu era deloc defect,
Nu avea nicio fisură, şi avea un bun aspect.
Pentru asta vasul nostru era tare îngâmfat,
Socotindu-se destoinic şi râdea de cel crăpat.
Ani şi ani a dus bătrâna apă de izvor, în spate,
Către casa ei din munte…, doar un vas şi
jumătate.
Într-o zi, fiind pe cale, vasul şubred şi
crăpat,
Obsedat de-a lui meteahnă, zise tare ruşinat:
Să mă ierţi, te rog, stăpână că-ţi produc atât
necaz,
Iar tu maică, fiind bună, nu îmi baţi al meu
obraz,
Căci de ani, întotdeauna, apa ce-o aduci din
vale,
Eu am risipit-o, zilnic, prin al meu defect, pe
cale.
Dumneata, stăpână bună, nu mi-ai zis că sunt
netrebnic,
Ci-mi acorzi aceeaşi cinste ca şi fratelui meu
vrednic.
M-aşteptam demult stăpână să m-arunci peste
vâlcele,
Să ajung hârb în gunoaie, să fiu oale şi ulcele.
Zâmbitoare, bătrânica, zise vasului crăpat:
Ia priveşte partea-n care, eu, pe tine te-am
purtat!
Nu observi că este plină de flori vii şi
colorate?
Ceea ce nu vezi pe cale, de priveşti cealaltă
parte.
Eu, ştiind a ta meteahnă, că eşti şubred şi
crăpat,
O grămadă de seminţe de garoafe-am semănat;
Şi zambile, şi lalele, şi crini albi şi
micşunele…
Şi-mi împodobesc căsuţa cu aceste floricele!
Ba mai mult, o altă parte din flori, eu, o vând
la piaţă
Şi cu preţul de pe ele mă hrănesc şi sunt în
viaţă.
Asta pentru că, pe cale, când ne-ntoarcem de la
apă,
Zilnic, tu le uzi pe ele, ca o mamă filantroapă.
De n-aveai această hibă, dacă nu erai aşa,
Nu ar mai fi fost atâta frumuseţe-n casa mea.
de la FV
joi, 17 iunie 2010
miercuri, 2 iunie 2010
Mr. Musculo
duminică, 23 mai 2010
Serbarea
(Codrin si Olga sunt capete de rand.. primul rand)
Regele: din piesa " Esther"
Regele si o servitoare din palat :)
(fiecare are 3 sau 4 copii pe care ii educa acasa)
Olguta la pian cu "Swan Lake"
Codrin la pian
luni, 3 mai 2010
Nectarie Dan
S-a nascut pe 2 Mai, cu 3.500 kg, nu prea mare, asistenta mi-a spus ca aveam 10 pounds de lichid.. pfuu.. Travaliu luuuung, cat sa nu uit prea curand, de sambata seara de la 9 pana duminica dimineata la 12, cand s-a nascut.
Fr. James tocmai facea rugaciunea de nastere usoara, in biserica cu ceilalti.
Acum sunt cam stoarsa de puteri, revenim cand.. ne punem pe picioare:)
Primele impresii:
Codrin, uitandu-se amenintator la fete:
-He's a boy!
Olguta, dragalindu-l pe bebe:
-Ce dinti mici are!!! (??)
Cornelia, facandu-se ca nu-l baga in seama:
-It's not a boy, it's a girl!
:D
vineri, 30 aprilie 2010
Jurnal de bebelus
40 de saptamani
Se pare ca am un corp lenes, sau poate doar ma menajeaza ca sa nu mai am o explozie ca la Cornelia.. cine stie?
Azi a trebuit iar sa gasesc pe cineva sa stea cu copiii, cu greu am gasit, si am plecat cu masina la drum.. Nu-mi e frica sa conduc, doar n-o sa nasc asa repede.. Abia m-am tarat din parcare pana sus in building, pe drum 2 persoane m-au intrebat cand am due date..
-Ieri.
M-au compatimit, sincer. Asistentele si ele se uitau amuzate la mine, mi-au spus "esti numai bebe", de la spate sunt subtire si in fata e trenuletul. Controlul ma innebuneste, as prefera sa nasc fara nicio verificare, cred ca la spital o sa fac pe isterica si refuz orice masuratoare a colului.
Am plecat de acolo cu o durere de spate ingrozitoare, aveam senzatia ca ma desfac in doua, fundul imi plesneste de durere, a fost o adevarata incercare sa ma sui in mini van.. Si totusi am zis sa merg putin si pe la Whole Foods, hehe, "Shop, shop, till you drop"- despre mama e vorba ca bebe nicio sansa sa-mi cada prin magazin.
La iesirea din magazin m-a ajutat o fata care m-a intrebat amabila daca am gemeni..
Acasa, au inceput contractiile, erau la 20 de min, m-am gandit ca gata, s-a pus pe roti tramvaiul, incet incet poate om ajunge la spital.. Am mancat ceva, am baut putina apa si asta a fost tot, adio contractii..
Fetele de la biserica au fost dragute, s-au oferit sa ma ajute, sa-mi gateasca cate o masa pe zi, dupa ce nasc. M-au impresionat- dupa ce i-au refuzat mamei viza si Ioana m-a amanat, am avut senzatia ca mi se prabuseste cerul in cap.. Si totusi Maica Domnului are cumva grija de mine.
La barza chioara face Dumnezeu cuib, am primit aproape toate lucrusoarele de bebe de la Tamara, mi-au facut Baby Shower, am gasit pe cineva sa stea cu copiii cat merg la spital, as fi nerecunoscatoare sa ma mai plang..
Am simtit purtarea de grija a lui Dumnezeu, nadejdea numai sa mi-o pastrez :))
Sunt putin dezamagita, totusi, de Ioana, care mi-a promis ca vine din Martie.. n-a venit. Mi-a spus ca ma ajuta Maica Domnului- asa a fost- doar ca ma roade acolo, incetisor, sarpele neincrederii..
Multe au venit peste mine acuma, de ce oare?, le credeam iertate si date la spate. Nu. Se pare ca s-au furisat cumva, intr-un colt obscur, si ies exact cand nu m-astept.. Le credeam duse, dar uite ca ma tradeaza.
Ma culc, e tarziu, poate vine noaptea asta bebe.
Doamne ajuta.
36 saptamani
Am fost la doctor ieri, dilatatie3. In ritmul asta, s-ar putea sa nasc acasa, ca nu cred ca mai am timp sa fug la spital.. Totusi nu ma pot abtine sa nu gatesc ceva de Paste.
Am sa fac cozonac, drob si o ciorbita. As mai vrea un tort de mere, dar sa vad..
Bebe ma inteapa in col tot timpul.. Si am niste dureri de spate groaznice, parca ma desfac in doua.. Doctorita zice ca apasa cu capul pe osul sacral si de aia..
Stiu de la Codrin, ca si el fu intors cu capul in sus, nu in jos cum trebuie, ca nasterea a fost fff durereroasa din cauza asta.
Mi-a dat totusi o speranta, cica sa stau in patru labe sa ma balangan, hehe.. mie imi suna bine.. chiar ma relaxeaza, mi-e ca rad copiii de mine, totusi:)
Bebe cica iar e mare.. nu stiu cat, dar peste varsta sarcinii.. Om vedea.
33 de saptamani
Sambata dimineata cand m-am trezit totul a inceput sa o ia la vale- contractii peste contractii, stare de rau si moleseala. Ma simteam slabita, obosita, greoaie, burta imi atarna..
Marti am fost la control si m-au monitorizat.. Contractii si inceput de dilatatie- 1 cm, dar inima lui bebe era bine-Slava Domnului..
Destul de scary pronosticul, madam dr m-a enervat pentru ca ma facea putin vinovata de asta, imi spunea ca e prea devreme sa nasc copilul asta.. Mersi, parca eu nu stiu!
Nu mi-a dat nimic, cica doar rest in bed.. Pfiuu, in Ro cred ca imi dadeau niscai injectii sau pastilute.. Nici nu stiu cum e mai bine:((..
Totusi as fi avut nevoie de niste ajutoare, nu are cine sa-mi faca treaba pe acasa: fac mancare, pune masa, strange masa, mai supraveghez copiii sa nu isi bage betele in ochi prin curte.. help!!!
Nicu pare destul de linistit, treburile sunt incurcate, dar totusi avem ceva back up-uri, doar nu stam in desert:D
Sper sa fie copilul sanatos si sa mai stea cel putin 2 saptamani..
Uof.
joi, 22 aprilie 2010
Update
Oricum, am ajuns la 39 de saptamani, e bine pt el.. pentru mine mai putin, spatele meu e varza, am fost si la chiropractor dar sunt prea chicken sa fac ceva, ma doare taaare, cred ca apasa un nerv ceva... hic..