Familii

Saptamana trecuta am inscris fetele la un curs de arta, predat de o fata de 16-17 ani la ea acasa. Voiam si o altfel de abordare a desenului, in care Olguta sa cunoasca fete care sunt deja pe drumul asta, sa le ia de exemplu, sa vada ca nu toate sunt ciudate. Cred ca ea are nevoie de exemple, caci se simte cumva diferita si are nevoie de recunoastere din afara. Lui Codrin nu-i pasa de asa ceva, e foarte je m'en fiche, gene buna, de la taica-su.

I-am cunoscut familia fetei, mama e foarte activa pe un grup de HS, tot face field trips, da informatii despre cursuri - e bine infipta in societatea asta a SD. Partea interesanta era ca face de mult timp HS iar copiii ei sunt deja adolescenti, incepand de la 22 de ani primul copil, pana la 14, ultimul. Iar eu, fiind interesata sa vad astfel de familii - pentru ca, sa faci HS cu un copil de elementara sau chiar de middle school, e usor, greu intervine de la liceu incolo- vreau sa imi formez o opinie ca sa stiu ce sa aleg.
Sunt cai de a ocoli liceul, pentru ca aici in USA, homeschoolerii au deja statut legal si pot participa la cursurile pe care si le aleg ei de la liceu, fara a fi legati in vreun fel de birocratie. Cei nascuti aici, stiu caile astea si de multe ori m-am gasit in situatia in care efectiv nu intelegeam anumiti termeni, nu stiu ce carare sa urmeze copilul ca sa ajunga la un college bun, sunt trick&tips pe care NU le stiu.

Mama lor, mi-a povestit pe larg cam ce a facut, ne-am impartasit experienta, pentru ca a fost interesant si pentru ea sa afle cate state am schimbat si cum era HS in fiecare din ele. Chiar m-a incurajat sa scriu o carte despre toata aventura noastra, ceea ce mi-a picat bine :)

Am ramas cu o senzatie placuta dupa ce am fost in casa lor, zi de zi, timp de o saptamana.
Lucrarile fetelor erau pe toti peretii, aveau materiale peste tot, pensule, culori, molduri diferite, iar pentru fata mijlocie construisera afara, in curte, un mic studio, unde putea sa se retraga oricand, ca sa picteze..

Ceilalti copii se perindau pe acolo din cand in cand, fiecare cu cate o treba, cea mica lucra de la 4 dimineata ca voluntar, intr-o brutarie, pasiunea ei fiind gatitul, ii placea foarte mult ce facea.
Baiatul mare era intr-un college, celelalte doua fete urmau artele.

Cat m-am dus pe acolo, lucrau care puteau sa publice o carte a unei verisoare, mama lor scria textul, fetele faceau ilustratia, era foarte placut sa le urmaresti.. Nici vorba de computer, video games, internet. Asta m-a intristat, pentru ca eu inca nu pot sa le gasesc o asemenea preocupare care sa surclaseze jocurile pe computer.

Ma lamuresc pe timp ce trece ca eu sunt raspunzatoare sa le furnizez materiale, idei, viziuni pe care sa le urmeze ca sa-si gaseasca singuri calea pe care vor s-o urmeze. E o treaba mai grea decat sa le predau mura-n gura niste notiuni uscate.

Pe de alta parte, acum cateva duminici am intalnit la biserica din Encinitas o familie de romani veniti in vacanta in SD. Bucurie mare ca mai intalnesc o familie de romani cu copii. De obicei, romanii nu vin la biserica, sunt foarte putini credinciosi, mai degraba se intalnesc la restaurant in post, sau sarbatorind 8 Martie si Halloween-ul..

Familia aceasta se mai asemana cu noi si prin faptul ca aveau si ei 4 copii, fete toate. Adusesera la biserica doar pe cele doua, mai mici.
Ne-am cuplat imediat, mai ales ca barbatii aveau si aceeasi meserie, amandoi facusera matematica in tara, tipul lucra la Google in San Francisco, Nick lucreaza la Motorola in San Diego :), quite the resemblance if I may say :D
Nu incetau sa se minuneze de Cornelia, ce matura pare :)
Dupa ce ne-am despartit, am simtit asa o tristete in mine.
Ei isi dadusera copilele la o scoala considerata buna, chiar intr-un cartier de fitze, Palo Alto, si totusi, fata cea mare nu mai voia sa mearga la biserica cu ei, nu mai voia sa vorbeasca romaneste cu bunicii, nu mai voia sa stie nimic de tara unde se nascuse. Am banuit ca ii era rusine, poate fusese bullied la scoala pentru accentul ei?..
Mi-a parut rau de familia asta, mama fetelor parea atinsa de refuzul fetei, dar el nu prea se manifesta.
Ma gandeam ce groaznic sa iti urmaresti propriul copil cum se duce, cum il pierzi, si sa nu faci nimic sa il opresti. Numai gandul asta si mi-a rupt inima.
Probabil si lor le era greu, nu au mai luat legatura cu noi dupa aceea :(

Ce diferenta intre cele doua familii, ce tragedii, si ce oameni!

Nu mai trag nicio concluzie, mi-e destul cu lumea asta.

Iar mesaje

De data asta intre Cornelia si tati, ne-am amuzat teribil cum a pus specificatia la rugaciune :)



 " Bravo Cornelusa, bun plan, nu uita rugaciunea.

Tati care te iubeste.

-----Original Message-----

From: Cornelia Bacio <cornelia.lia@aol.com>
To: sheep13 <sheep13@aol.com>
Sent: Mon, Jul 28, 2014 9:39 pm
Subject: Hi Daddy!

Hi daddy todays message is what i'll do on tusday and wednday    

ok tusday:

wake up, do prayer (if i'll remember), gimnastics, outside, eat breakfast, drink chai then preprere for the beach. 

Go to the beach swim ( look at animal jam and always icecream) then do the songs, and go get you, go to swim lessons, and sleep. 

wednsday:

wake up, wake up, do prayer (if i'll remember) outside, eat breakfast, drink chai and hang out. 

BYE GOTTA SLEEP!!!! good night

"

Si o perluta si de la Nectarie:

Stam la plaja si el tropaie pe loc, il intreb daca vrea la baie, el imi spune: 

- "Ma doare caca"

Mergem la baie pe plaja, nu poate sa faca (normal, nu-i place)

Pe drum, in masina, vorbeste in legea lui cu caca:

- "Stai acolo, mergem casa, baie... Niceee"

Noi il incurajam de pe margine, bravoo.. stai acolo, nu in pantaloni. 

\

La Multi ani, dragului nostru!

Am cantat de dimineata si ne-am imbarcat in masina pentru a merge la biserica. Toata ziua am sarbatorit cumva, prin cantece, amintiri, rasete, am urmarit si meciul final.
Oare cum de se poate ca dragostea inca sa vieze si nu numai atat, sa fie mai puternica si mai dulce? Nu am vazut asta la nimeni, cu atat mai putin la parintii mei acasa. Ce minunatie si cu familia asta a noastra!

Si felicitarea Liei:




















M-a impresionat ideea ei, probabil luata de la tortul aniversar, but still, o idee originala :)

Si aici tati cu muschetarii, Nectarie a insistat sa cumpere un balon cu Happy Birthday la care a salivat toata ziua. Bine ca Nicusor nu s-a jucat prea mult cu el si asa a putut sa profite Nectarie.

Matushka Olga of Alaska

Nu stiam ca exista. Ma bucura ca se indeletnicea cu lucrul de mana, inca un aliat care sa-mi fie prieten in rucodelie.

Aici viata ei:
 http://focusunsw.blogspot.com/2010/08/matushka-olga-michael-helper-in.html


Ma simt de doua ori mai bucuroasa azi, ca am gasit o romanca din Los Angeles care face un masterat in Istoria Artei si o sa expuna niste II la Muzeul Mingei din San Diego!.. Ah, sunt asa fericita cand intalnesc semne mici care imi mai dau viata, ma mai invigoreaza sufleteste putin.

Dopul

Stiu ca e scarbos, dar sunt mirata de ce am putut scoate din urechea lui Nectarie. Un dop de ceara cat unghia mea de mare!





Bleah. Nu pot sa cred ce incape in urechiusa unui copil de 4ani! El e foarte reticent in a se spala pe cap, cred ca anul asta i-am facut baie la cap de 5-6 ori, cate odata pe luna :D. Nu e de mirare ca urechea a suferit! Dar altfel cum sa fac, cand urla ca din gura de sarpe? Doar baie pe corp si atat, ce atata balaceala, si asa nu e bine sa spal parul prea des :P

No, poate de asta zbiera asa de tare cand facea tantrumuri, ca nu se auzea.. Hoping for an improvement!

Rochita Fiona

Dolls

My dolls sewing some other little doll








Fireworks in the distance

Umbra Olgutei

Olguta - 10 ani

Lia - 8 ani

Zilele trecute am sarbatorit-o pe Cornelia la plaja. A devenit un obicei, cand mai aniversam pe cineva, avem locul nostru unde mergem si ne asezam. De acasa, am incarcat in cos toate cele necesare si am plecat sa-l luam pe N de la servici. Plaja e la 30 de min de noi. Olguta m-a ajutat sa asez fata de masa si paharele, creste fata mea si incepe sa ma ajute, Slava Domnului, e greu sa ii inveti lucrurile frumoase, as vrea sa le vada tot timpul in familie, sa le recunoasca mai incolo.
Nectarie a facut un tantrum cand am plecat, pentru ca il imbracasem cu un maieu albastru, pana la urma, satula de urlete si lipsa limbajului, i-am spus "pune, mama, ce vrei tu pe tine!" Si a trebuit sa il ajut si sa se dezbrace. Urmarea a fost ca s-a asortat la pantaloni cu tricoul..
Vin zile gele si cu obsesia asta a lui. :)

Am fost in magazin cu ei zilele trecute, sa ii cumpar cadou Corneliei, si nu am scapat asa usor, am mai luat si lui Nectarie niste sandalute, de fapt papucei cu un fel de cordeluta in spate, sa ii tina mai bune pe picior. Insa pe el tare l-au mai enervat cordelutele alea, inca nu le gasise rostul, asa ca ieri am gasit sandalutele facute papuci. Țaranul tot țaran ramane, chiar daca s-a nascut in Nevada.

Fetele mele dragi. Ma bucur sa le vad ca seamana si se joaca intre ele. Cornelia nu si-a ales papusa de cadou pana nu a intrebat-o pe Olguta daca ii place si ei..

Aici, baietii mei, care mai de care mai frumos :) greu sa ii prind in cadru pe toti.

Odihna

O poza cam suie, dar asta e caracteristica lui Nicusor.




Ieri am fost la concert cu copilasii mei, si daca nu era accidentul cu degetul rupt, ar fi fost totul bine. Am vrut sa ajut baietii la carat instrumente si mi-a cazut un drug metalic pe degetul de la picior. Mi-am dat seama ca s-a rupt ceva, din fericire cred ca e doar unghia. Asa ca mi l-am bandajat, i.am pus doua atele si stau in pat.



E chiar un prilej bun sa iau o pauza.

La SD Fair, dupa concert, ne-am dat voie sa sarbatorim nitel si am plecat cu copiii sa ii dam in masinute. Au calarit niste caluti intr-un carusel, s-au invartit intr-o roata inalta, cum era cea de pe la noi din Oraselul Copiilor, dar mai sofisticata, nu asa ruginita si scartaietoare si apoi s-au lovit cu masinutele intr-un Bumper Cars Corner. Si s-au dus $50.

Maine pleaca si familia Gusty, vom ramane singuri pe aici. Poate astea sunt lectii de viata, incerc sa le iau asa, fara sa mai dramatizez. Tot e bine ca au avut un sleep over la noi acasa. Primul pentru copiii mei - ca asa e bine, sa am pe cineva in care am incredere.

Romanisme

M-am dus sa-l iau pe Nicusor de la job si de departe, vazand masina cum se apropia, mi-a facut semn de autostop. Am intrat in joc si am oprit cu o fata oparita, putin mai incolo de unde statea el..

- Haideti, urcati mai repede!

- Vai, multumesc, zice el suindu-se greoi, mergeti pana la Craiova?

- Nu. Pana la Popestii Leordeni, eu, acra.

- Eh, ce sa faci... Poate gasesc alta cursa pana la Craiova.

Pauza.

- Deci cat dati?

- Pai, cat cereti?

- Cat crezi mata, zic eu. Lasa, ca ne intelegm mai incolo ( :D)

- Eh, asa sa fie, de la mine mai putin, de la Dumnezeu mai mult.

Dupa care am inceput sa radem in hohote. Copiii ne urmareau din spate nedumeriti.

Cutiuta cu sfinte moaste

E a mea. Am primit sfintele moaste de la Pr Grecu, din Braila. De obicei stateau in coltul icoanelor, cu capacul pus, mi-era frica sa nu intre praful peste ele. Fr. Andrew mi le-a cerut, sa la puna la inchinare .de ziua Eroilor, pentru Inaltare. M-am bucurat sa i le imprumut, sa mai stea si ele in Altar. Dar dupa slujba mi- a spus ca nu e canonic pentru niste moaste, sa stea in casele credinciosilor, ele trebuie sa fie intr-o biserica. 

Nicusor se juca cu altii copii, intr-o zi calduroasa, pe un maidan din satul bunicilor. Langa o cale ferata ruginita, isi faceau tot felul de cazemate si jocuri baietesti. La un moment dat, s-a auzit venind un tren, miscandu-se greoi si pufaind batraneste. S-au bucurat copiii, au crezut ca e un fel de joaca, poate or sa-i plimbe si pe ei cu el, nu-i bai, ca or sa se dea jos in statia urmatoare si vin inapoi pe drumul prafuit. In loc de asta, niste gardieni au inceput cu sudalmi si lovituri de picioare sa coboare din tren niste bieti detinuti politici, batrani, obositi si cu privirea trista. Copiii au ramas stana de piatra, nu stiau ce sa faca, sa fuga acasa, sau sa urmareasca episodul de groaza in care nimerisera?

Un gardian tanar il imbranci fara mila pe unul din detinuti, care cazu pe jos. 
Nicusor se simti rau privind aceasta scena si striga ca un pustan de maidan ce era:
- "Uã, caraliilor!"

Na, la asa ceva unii oameni cu cap isi dau seama ca nu are rost sa se puna cu un copil, altul cu constiinta ar fi incetat agresiunea asupra batranului, dar caraliul respectiv s-a simtit subminat in autoritatea pamanteasca cu care fusese investit si a urmarit copilul cu furie, punandu-l jos si aplicandu-i ceva corecturi, doar asa facea si cu ãi mai batrani, de ce sa se impiedice de un copil?
Batrânul a incercat sa-l apere duios, si s-a creat o legatura intre copil si batran, (amandoi nedreptatiti de un neispravit), legatura care s-a dus departe, peste moartea batranului.
Probabil ca acel tren era unul care a ajuns la Aiud?
Sau in alta inchisoare care a fost sfarsitul pentru acei detinuti?
Nicu simte ca exista o legatura intre moastele pe care le-am primit si intamplarea aceea, poate fi adevarat, sau nu, numai Dumnezeu stie.
Si atunci cum sa renuntam la ele?

Asa ca am sunat cei doi oameni in care ma incred cel mai mult, Parintele Filotei si Danion.

Amandoi mi-au spus ca nu exista vreun canon care sa vorbeasca fix despre acest lucru, exista recomandari sa nu se tina in case moastele unui sfant INTREG, dar particele tineau pana si crestinii din primele veacuri.
Si ca pot foarte bine sa le pastrez, dar daca vreau sa impac situatia, sa impart cele doua bucatele, sa aiba si biserica una. M-au mangaiat cuvintele si tare m-am bucurat sa aud ca le voi avea iarasi acasa. Simt ca ele au un rol in toata tevatura noastra, in toate plimbarile si problemele noastre.
Dumnezeu nu ne lasa.

Si ca o paranteza, D mi-a mai spus de o minune intamplata chiar sub nasul lui. La Radu Voda exista o tigancusa, el zice ca o cunosc, dar nu-mi aduc aminte de ea, Luminita o cheama, care are 6 copii. Si barbatul ei a decis sa treaca la o secta, probabil fiind incluse si niste avantaje in pachetul promotional, asa ca i-a spus nevesti-sii sa mearga cu totii acolo ca e de bine.
Femeia si-a luat toti copiii si a plecat de acasa, decat sa treaca la secta, mai bine doarme sub pod, asa ca in trecere s-a oprit la Danion, ca sa ii sarute cutia lui cu sfintele moaste.

- "Domnu' Danion, doar atingeti putin cutia de dosarul asta (nu stiu ce trebuia sa faca cu el) si o sa fie bine!" Ii zicea tiganca lui Danion.

D i-a imprumutat cutia cu totul, cand a vazut ca are nevoie - asa e el, face gesturi largi si fara sa se gandeasca o clipa la eventuale urmari, caci putea sa dispara cutia, sa fie pierduta sau mai stiu eu?
Dar nu a disparut, s-a intors cu ea dupa cateva zile si ii zicea lui D:

- "Multumesc, mi-a prins bine sa o am langa mine, si ia uite", zise ea, "are mir pe ele, domnu Danion", dand cu degetul pe sfintele moaste si culegand mirul izvorat. Apoi si-l puse pe frunte.

Ha, credinta fara fapte nu inseamna nimica, avem sfinte moaste de ani de zile, si eu, si Danion, dar la niciunul dintre noi nu s-a intamplat o asa minune. Radeam amandoi de intamplare, uite cine ne-a batut la poponet, o tiganca amarata, care traieste credinta si face fapte izvoratoare de mir.

Asa ca ma duc sa imi aduc sfintele moaste acasa, nu le las.

Cursul de CPR

Sambata am fost la un curs de CPR la o statie de pompieri de pe langa co-op-ul nostru. Aici majoritatea mamelor, daca nu si mare procent din copii, stiu sa faca un masaj cardio pulmonar (CPR) in caz de nevoie. Instructorul era un medic din cadrul pompierilor, care lucrase 35 de ani in astfel de cazuri.
Destul de intens cursul, sa stau 7 ore cu fundul pe scaun sa ma uit la astfel de cazuri, tactici, scheme, ma apucase frica la un moment dat, gandindu-ma cate se pot intampla.

Cred ca priviti de lumea din afara bisericii (daca nu si din interiorul ei) suntem cam nebuni si iresponsabili sa stam fara asigurare medicala cu 4 copii mici. Numai Dumnezeu ne tine sanatosi si fara oase rupte, apendicite, entorse, pneumonii, gripe oribile si altele..

Dupa ce am intrat cat de cat in miezul explicatiilor ma gandeam ce tricky e si medicina asta: iti da senzatia ca fara ea nu poti sa supravietuiesti, ca cei care traiesc in afara ei sunt niste prosti, si numai cei specializati pot sa acorde eficient ajutorul celor bolnavi. Cazul recent care mi-a confirmat teoria asta e a lui N, care desi ortodox si practicant, tot are senzatia ca numai cei care trec prin Facultatea de Medicina pot deschide gura sa acorde un sfat, e ca si cum odata ajunsi acolo, oamenii se preschimba in niste mici dumnezei, care nu trebuie contrazisi si la care trebuie sa apelezi pentru orice constipatie si mica roseata care o vezi pe piele, pentru ca ei sunt "specialisti". Bleah.

Am pus aici notele pe care le-am scris in timpul cursului,poate mai ajuta pe cineva.

CPR / First Aid

Handsonlycpr.org

Oxigenul in aer e de 19-20%, restul sunt alte gaze.

Compression have to be 100/min
You do 30 compressions - pause- give breaths - again compression
Pune persoana pe un plan TARE -atentie la cap.
Compression have to be 2 inches deep -asta inseamna aprox 1/3 din piept - down.

Giving breaths

-o mana pe frunte
-o mana pe barbie
- strange nasul
- RIDICA CAPUL
- incepe respiratia gura la gura - 2 times
-pieptul trebuie sa se ridice.
- DACA NU se ridica pieptul, REPETA RESPIRATIA.
- din nou 2 respiratii bouche a bouche
- RESPIRATIA GURA LA GURA NU TREBUIE SA FIE MAI MULT DE 10 SECUNDE
- 10 sec.
- 10 sec.

Rescues breath-compression- rescues breath - compression..
For 2-3min

Pot vomita, inclina capul si reia compresiile.

La bebelusi, CPR se face cu 2 degete. 5 reprize a 30 de compresii.
NEAPARAT se face respiratia, pentru ca e FOARTE probabil ca sa se fi inecat cu ceva.


First Aid course

- Vitamin K stick for bleeding
- Epinephrine (adrenalina) Pen for allergies - bees, nuts, or other


Heart attack

- signs of an heart attack - sweating, an elephant sitting on your chest
- stay calm
- give the patient 2 Aspirins, if he didn't passed out.

Stroke

- signs: numbness of face, confusion, dizziness, headache, not able to move a side of the body
- note the time.
- give CPR if needed



Diabetes

- 75-150 normal blood sugar
- soaking wet, sweating, shaking, fruity odor - too high blood sugar


Scientist shuffle
Geography

In filmele prezentate la curs, vorbesc despre AED- care e un  Automated external defibrillator
Destul de scump, trece de  $800, dar e eficient.

Filmele s-au prezentat intercalat cu explicatiile instructorului, care ne-a lasat sa si demonstram pe manechine.. Destul de greu sa apesi 2 inch, mie mi-a fost greu sa fac corect ( se auzea un click atunci cand apasai cat trebuie), si cred ca obosesti foarte repede daca mai si trebuie sa faci CPR 2 min.

Zmeul

In sfarsit, l-am prins :)