miercuri, 17 septembrie 2014
Prajitura
M-am apucat seara la ora 9 sa fac o prajitura cu piersici, maine avem co-op si ne prinde bine ceva dulce. Nicu sta pe canapea cu Nectarie.
Ma supar ca ii supara bâzâitul mixerului meu si rabufnesc:
-Baciu, in casa asta unii "munceste" si altii se "odihneste"!
Nectarie ramane consternat si cu o fata ingrijorata ii sufla lui taica-su:
- She called you "Baciu"?
:))
Apoi, lamurit cumva de Nicu, vine fericit si-mi zice: You-Baciu!
- Da, mami, si tu esti Baciu, Nectarie Baciu te cheama.
- Si eu sunt Baciu, zice Codrin de la computer.
- Da, pai a umplut tati casa de Baciu, de aia.
luni, 15 septembrie 2014
Orar Co-op
CODRIN
Beginning Speech
Science 2U
You Decide
Economics
OLGA
Beginning Speech
Science 2U
Considering God's Creation
IEW
CORNELIA
Apologia Land Animals
Science 2U
Tapestry of Grace
Spell to Write and Read
Beginning Speech
Science 2U
You Decide
Economics
OLGA
Beginning Speech
Science 2U
Considering God's Creation
IEW
CORNELIA
Apologia Land Animals
Science 2U
Tapestry of Grace
Spell to Write and Read
Etichete:
co-op,
Codrin,
Cornelia,
homeschooling,
Jurnal de San Diego,
Olguta,
scoala
luni, 8 septembrie 2014
Liceu si mai departe
Un mesaj de pe forumul homeschoolerilor din San Diego, l-am gasit interesant pentru ca in mare, aceasta e si abordarea noastra. Il copiez aici, ca sa fie sursa de inspiratie pe mai incolo:
"I don't "school" my teens (on my 5th and last one now). I transition them into self-taught methods so they can learn to manage their time and be ready for independence and decision making. So instead I give them ideas of what kids their age are normally learning and what they would need to know for college. In some ways we feel it is better to do less, because for college I don't want them to be stale and burned out like I and many of my friends were. Their college teachers and classmates notice how willing they are to jump in, discuss, etc. because of this (all went or are going to college, first one is finally graduated!).
"I don't "school" my teens (on my 5th and last one now). I transition them into self-taught methods so they can learn to manage their time and be ready for independence and decision making. So instead I give them ideas of what kids their age are normally learning and what they would need to know for college. In some ways we feel it is better to do less, because for college I don't want them to be stale and burned out like I and many of my friends were. Their college teachers and classmates notice how willing they are to jump in, discuss, etc. because of this (all went or are going to college, first one is finally graduated!).
They do not need high school for Community College, so we just have them start taking CC classes when ready, usually grade 10 or before, a few classes at a time. One semester meets 2 years of high school credits in a language. One year of college English meets all 4 years of high school. So it is not necessary to repeat these things twice.
My 17yo is enrolled in Japanese only. She completely manages her own time. At home she knows there are subjects she wants to prepare for in order to take a CC class and do well.
Example high school focus over 4 years:
How long per day: 8-14 hours or more if you count everything they do as learning (which I do)!
How long on each subject: 30 min-10 hours depending on the day
My 17yo is enrolled in Japanese only. She completely manages her own time. At home she knows there are subjects she wants to prepare for in order to take a CC class and do well.
Example high school focus over 4 years:
- Study math and take practice tests in order to get a decent grade on entrance/placement test to qualify for whatever college math class she wants to start with (most started with refresher level college review math class just to get their feet wet in an easy class).
- Basic ability to do cultural and survival math skills in her head or on paper (tips, credit, checking accounts, MPG, % and sale prices, tax, etc)
- Make sure spelling and grammar is proficient and be able to structure an essay, short story, and other types of writing. Practice these things until comfortable but not overkill. Just write to express and organize thoughts or convince others.
- Wants to be a writer, so read lots of books in various genres and watch lots of TV and movies that define certain genres, like superheroes and sci-fi and Anime (to analyze, not just entertainment). Write a ton, just write, don't finish, don't grade it. Watch a ton of online videos and study "How to be a Writer" books from Amazon, Barnes and Noble, etc (she chooses these and even puts them on her birthday lists!) Be familiar with some of the classic books and authors, but there are so many to choose from, so just a sampling.
- Wants to do Anime and illustrations, so do lots of art, talk to artists at conventions, study art guides, watch online videos, etc. and practice practice practice. take classes from anyone you admire, college or community, short or long term.
- computer skills - Excel, Word, PowerPoint, Graphics programs, etc.
- Dance, music, and theater for fun and exercise and social skills and memorization and public speaking, etc
- PE (group and individual sports) for basic rules and fun, exercise, social connection
- Online role playing for typing, character development, story telling, and social skills.
- Basic science and history knowledge through videos, worksheets, online, textbook, or whatever she chooses. Will take these in classroom format later, so needs just common knowledge and ability to communicate (people, events, places, timeline for history, cells, atoms, experiments, ecology, etc for science) plus a little extra exploration into things she is interested in at the time.
- Life skills including cooking, handcrafts, animal care, relationships, and chores.
- Work experience, various types of jobs.
My kids are always learning, but I would say they spend a few hours a day on core subjects and the rest of the day on elective choice (which might also be a core topic). That could mean 30 min of math, watch 2 hours of a movie or video, work an hour on a story that was inspired by that, and then go to rehearsal for 4 hours. Or it could mean draw all day today, read all day tomorrow. Or it could mean really dive into a history topic for a month and ignore everything else. Or focus on math skills a little at a time, watch a video about India, and cook something new and cool. The focus is on learning, not on external goals, with the exception of external goals that were chosen for a purpose such as "I choose to take this class in order to get into college even though I don't want to learn this subject."
That said, I can answer your question like this...
How many days a week:6-7How long per day: 8-14 hours or more if you count everything they do as learning (which I do)!
How long on each subject: 30 min-10 hours depending on the day
From: "dcwallace@cox.net [SanDiegoHomeducation]" <SanDiegoHomeducation@yahoogroups.com>
To: SanDiegoHomeducation@yahoogroups.com
Sent: Monday, September 8, 2014 9:14 AM
Subject: [SanDiegoHomeEd] High school subjects
Good morning, I would be very interested to hear how many days a week/how long on each topic you ladies school your teens in the below subjects, as I am beginning to think I have packed too much in for my teens... Sometimes I can lose prospective when I'm surrounded by a sea of books. LOL
LiteratureHistory
foreign language
Science
Thank you,
Cindy
miercuri, 3 septembrie 2014
La muzee
Am zis sa profitam de Free Tuesdays at the Museums si am plecat in Balboa Park. Partea frumoasa e ca daca acum un an mi se ridica parul in cap la gandul ca as fi putut sa conduc pe hwy pana in Balboa Park, (numai gandul si ma facea sa vomit de groaza), de data asta a fost un bliss. Nebanuite sunt caile Domnului.
(pauza de scris, Cornelia a venit sa ne spuna "noapte buna" si nu a observat ca N dormea si sforaia de se zguduia patul, asa ca l-a trezit cu un ghiont :((. Cateodata ma mahneste foarte tare lipsa ei de a se integra intr-un peisaj, ma gandesc daca nu e un semn, ceva..)
La muzee am gasit o bicicleta cu 8 locuri, pe care am avut nesansa sa o conduc.. Aproape ca mi-am dat suflul impingand la ea, copiii m-au ajutat si ei cum au putut, dar cred ca doar rotile din fata erau adevarate :D, alea din spate erau pentru joaca..
M-am luptat cu Codrin ca era tare nerabdator sa conduca el hardughia, si nu avea voie pana la 16 ani sa se urce in fata, era destul de mare bicicleta, si greu de controlat, noi - doua fumei, dintre care Terri gravida, si 6 copii in spate, ma temeam sa ii las lui atata raspundere pe mana.
In fine, am gasit un loc fara masini si drept si l-am lasat sa se bucure putin.
Dupa ce am returnat bicicleta, obosita si de abia tarandu-mi picioarele si viata, ne-am asezat la umbra si am mancat din sandwich-urile aduse de acasa. Apoi am plecat sa vedem Muzeul de Stiinta si de Istorie a Naturii.
La cel de-al doilea s-au amuzat copiii (Codrin mai ales) ca exact de la iesirea din elevator ne-a intampinat un meteorit vechi de cateva milioane de ani. Mai departe erau niste dinozauri dragalasi, in marime naturala,- asezonat totul cu o forfota si un zgomot de furnicar.
Nu am mai avut rabdare sa degustam nimic din fosilele multi milenare si ne-am repezit cu ultimele puteri in Muzeu de Stiinte, unde a fost mai interesant.
Sigur, cosmonautii erau fiorosi si se trageau si din maimuta.
Pe Nectarie l-au proptit bine in costum C si O (il tineau de la spate) saracul bebe era cam nedumerit - aici cu cateva secunde inainte sa inceapa urletele de frustrare.
Intre pietrele pesterii se odihnea un sarpe simpatic, de plastic bineinteles.
Am incercat si cateva jocuri cu curentul:
La sfarsitul zilei eram terminata, mai trebuia doar sa vina cineva sa ma culeaga cu farasul.
marți, 29 iulie 2014
Familii
Saptamana trecuta am inscris fetele la un curs de arta, predat de o fata de 16-17 ani la ea acasa. Voiam si o altfel de abordare a desenului, in care Olguta sa cunoasca fete care sunt deja pe drumul asta, sa le ia de exemplu, sa vada ca nu toate sunt ciudate. Cred ca ea are nevoie de exemple, caci se simte cumva diferita si are nevoie de recunoastere din afara. Lui Codrin nu-i pasa de asa ceva, e foarte je m'en fiche, gene buna, de la taica-su.
I-am cunoscut familia fetei, mama e foarte activa pe un grup de HS, tot face field trips, da informatii despre cursuri - e bine infipta in societatea asta a SD. Partea interesanta era ca face de mult timp HS iar copiii ei sunt deja adolescenti, incepand de la 22 de ani primul copil, pana la 14, ultimul. Iar eu, fiind interesata sa vad astfel de familii - pentru ca, sa faci HS cu un copil de elementara sau chiar de middle school, e usor, greu intervine de la liceu incolo- vreau sa imi formez o opinie ca sa stiu ce sa aleg.
Sunt cai de a ocoli liceul, pentru ca aici in USA, homeschoolerii au deja statut legal si pot participa la cursurile pe care si le aleg ei de la liceu, fara a fi legati in vreun fel de birocratie. Cei nascuti aici, stiu caile astea si de multe ori m-am gasit in situatia in care efectiv nu intelegeam anumiti termeni, nu stiu ce carare sa urmeze copilul ca sa ajunga la un college bun, sunt trick&tips pe care NU le stiu.
Mama lor, mi-a povestit pe larg cam ce a facut, ne-am impartasit experienta, pentru ca a fost interesant si pentru ea sa afle cate state am schimbat si cum era HS in fiecare din ele. Chiar m-a incurajat sa scriu o carte despre toata aventura noastra, ceea ce mi-a picat bine :)
Am ramas cu o senzatie placuta dupa ce am fost in casa lor, zi de zi, timp de o saptamana.
Lucrarile fetelor erau pe toti peretii, aveau materiale peste tot, pensule, culori, molduri diferite, iar pentru fata mijlocie construisera afara, in curte, un mic studio, unde putea sa se retraga oricand, ca sa picteze..
Ceilalti copii se perindau pe acolo din cand in cand, fiecare cu cate o treba, cea mica lucra de la 4 dimineata ca voluntar, intr-o brutarie, pasiunea ei fiind gatitul, ii placea foarte mult ce facea.
Baiatul mare era intr-un college, celelalte doua fete urmau artele.
Cat m-am dus pe acolo, lucrau care puteau sa publice o carte a unei verisoare, mama lor scria textul, fetele faceau ilustratia, era foarte placut sa le urmaresti.. Nici vorba de computer, video games, internet. Asta m-a intristat, pentru ca eu inca nu pot sa le gasesc o asemenea preocupare care sa surclaseze jocurile pe computer.
Ma lamuresc pe timp ce trece ca eu sunt raspunzatoare sa le furnizez materiale, idei, viziuni pe care sa le urmeze ca sa-si gaseasca singuri calea pe care vor s-o urmeze. E o treaba mai grea decat sa le predau mura-n gura niste notiuni uscate.
Pe de alta parte, acum cateva duminici am intalnit la biserica din Encinitas o familie de romani veniti in vacanta in SD. Bucurie mare ca mai intalnesc o familie de romani cu copii. De obicei, romanii nu vin la biserica, sunt foarte putini credinciosi, mai degraba se intalnesc la restaurant in post, sau sarbatorind 8 Martie si Halloween-ul..
Familia aceasta se mai asemana cu noi si prin faptul ca aveau si ei 4 copii, fete toate. Adusesera la biserica doar pe cele doua, mai mici.
Ne-am cuplat imediat, mai ales ca barbatii aveau si aceeasi meserie, amandoi facusera matematica in tara, tipul lucra la Google in San Francisco, Nick lucreaza la Motorola in San Diego :), quite the resemblance if I may say :D
Nu incetau sa se minuneze de Cornelia, ce matura pare :)
Dupa ce ne-am despartit, am simtit asa o tristete in mine.
Ei isi dadusera copilele la o scoala considerata buna, chiar intr-un cartier de fitze, Palo Alto, si totusi, fata cea mare nu mai voia sa mearga la biserica cu ei, nu mai voia sa vorbeasca romaneste cu bunicii, nu mai voia sa stie nimic de tara unde se nascuse. Am banuit ca ii era rusine, poate fusese bullied la scoala pentru accentul ei?..
Mi-a parut rau de familia asta, mama fetelor parea atinsa de refuzul fetei, dar el nu prea se manifesta.
Ma gandeam ce groaznic sa iti urmaresti propriul copil cum se duce, cum il pierzi, si sa nu faci nimic sa il opresti. Numai gandul asta si mi-a rupt inima.
Probabil si lor le era greu, nu au mai luat legatura cu noi dupa aceea :(
Ce diferenta intre cele doua familii, ce tragedii, si ce oameni!
Nu mai trag nicio concluzie, mi-e destul cu lumea asta.
I-am cunoscut familia fetei, mama e foarte activa pe un grup de HS, tot face field trips, da informatii despre cursuri - e bine infipta in societatea asta a SD. Partea interesanta era ca face de mult timp HS iar copiii ei sunt deja adolescenti, incepand de la 22 de ani primul copil, pana la 14, ultimul. Iar eu, fiind interesata sa vad astfel de familii - pentru ca, sa faci HS cu un copil de elementara sau chiar de middle school, e usor, greu intervine de la liceu incolo- vreau sa imi formez o opinie ca sa stiu ce sa aleg.
Sunt cai de a ocoli liceul, pentru ca aici in USA, homeschoolerii au deja statut legal si pot participa la cursurile pe care si le aleg ei de la liceu, fara a fi legati in vreun fel de birocratie. Cei nascuti aici, stiu caile astea si de multe ori m-am gasit in situatia in care efectiv nu intelegeam anumiti termeni, nu stiu ce carare sa urmeze copilul ca sa ajunga la un college bun, sunt trick&tips pe care NU le stiu.
Mama lor, mi-a povestit pe larg cam ce a facut, ne-am impartasit experienta, pentru ca a fost interesant si pentru ea sa afle cate state am schimbat si cum era HS in fiecare din ele. Chiar m-a incurajat sa scriu o carte despre toata aventura noastra, ceea ce mi-a picat bine :)
Am ramas cu o senzatie placuta dupa ce am fost in casa lor, zi de zi, timp de o saptamana.
Lucrarile fetelor erau pe toti peretii, aveau materiale peste tot, pensule, culori, molduri diferite, iar pentru fata mijlocie construisera afara, in curte, un mic studio, unde putea sa se retraga oricand, ca sa picteze..
Ceilalti copii se perindau pe acolo din cand in cand, fiecare cu cate o treba, cea mica lucra de la 4 dimineata ca voluntar, intr-o brutarie, pasiunea ei fiind gatitul, ii placea foarte mult ce facea.
Baiatul mare era intr-un college, celelalte doua fete urmau artele.
Cat m-am dus pe acolo, lucrau care puteau sa publice o carte a unei verisoare, mama lor scria textul, fetele faceau ilustratia, era foarte placut sa le urmaresti.. Nici vorba de computer, video games, internet. Asta m-a intristat, pentru ca eu inca nu pot sa le gasesc o asemenea preocupare care sa surclaseze jocurile pe computer.
Ma lamuresc pe timp ce trece ca eu sunt raspunzatoare sa le furnizez materiale, idei, viziuni pe care sa le urmeze ca sa-si gaseasca singuri calea pe care vor s-o urmeze. E o treaba mai grea decat sa le predau mura-n gura niste notiuni uscate.
Pe de alta parte, acum cateva duminici am intalnit la biserica din Encinitas o familie de romani veniti in vacanta in SD. Bucurie mare ca mai intalnesc o familie de romani cu copii. De obicei, romanii nu vin la biserica, sunt foarte putini credinciosi, mai degraba se intalnesc la restaurant in post, sau sarbatorind 8 Martie si Halloween-ul..
Familia aceasta se mai asemana cu noi si prin faptul ca aveau si ei 4 copii, fete toate. Adusesera la biserica doar pe cele doua, mai mici.
Ne-am cuplat imediat, mai ales ca barbatii aveau si aceeasi meserie, amandoi facusera matematica in tara, tipul lucra la Google in San Francisco, Nick lucreaza la Motorola in San Diego :), quite the resemblance if I may say :D
Nu incetau sa se minuneze de Cornelia, ce matura pare :)
Dupa ce ne-am despartit, am simtit asa o tristete in mine.
Ei isi dadusera copilele la o scoala considerata buna, chiar intr-un cartier de fitze, Palo Alto, si totusi, fata cea mare nu mai voia sa mearga la biserica cu ei, nu mai voia sa vorbeasca romaneste cu bunicii, nu mai voia sa stie nimic de tara unde se nascuse. Am banuit ca ii era rusine, poate fusese bullied la scoala pentru accentul ei?..
Mi-a parut rau de familia asta, mama fetelor parea atinsa de refuzul fetei, dar el nu prea se manifesta.
Ma gandeam ce groaznic sa iti urmaresti propriul copil cum se duce, cum il pierzi, si sa nu faci nimic sa il opresti. Numai gandul asta si mi-a rupt inima.
Probabil si lor le era greu, nu au mai luat legatura cu noi dupa aceea :(
Ce diferenta intre cele doua familii, ce tragedii, si ce oameni!
Nu mai trag nicio concluzie, mi-e destul cu lumea asta.
Iar mesaje
De data asta intre Cornelia si tati, ne-am amuzat teribil cum a pus specificatia la rugaciune :)
" Bravo Cornelusa, bun plan, nu uita rugaciunea.
" Bravo Cornelusa, bun plan, nu uita rugaciunea.
Tati care te iubeste.
-----Original Message-----
From: Cornelia Bacio <cornelia.lia@aol.com>
To: sheep13 <sheep13@aol.com>
Sent: Mon, Jul 28, 2014 9:39 pm
Subject: Hi Daddy!
To: sheep13 <sheep13@aol.com>
Sent: Mon, Jul 28, 2014 9:39 pm
Subject: Hi Daddy!
Hi daddy todays message is what i'll do on tusday and wednday
ok tusday:
wake up, do prayer (if i'll remember), gimnastics, outside, eat breakfast, drink chai then preprere for the beach.
Go to the beach swim ( look at animal jam and always icecream) then do the songs, and go get you, go to swim lessons, and sleep.
wednsday:
wake up, wake up, do prayer (if i'll remember) outside, eat breakfast, drink chai and hang out.
BYE GOTTA SLEEP!!!! good night
"
Si o perluta si de la Nectarie:
Stam la plaja si el tropaie pe loc, il intreb daca vrea la baie, el imi spune:
- "Ma doare caca"
Mergem la baie pe plaja, nu poate sa faca (normal, nu-i place)
Pe drum, in masina, vorbeste in legea lui cu caca:
- "Stai acolo, mergem casa, baie... Niceee"
Noi il incurajam de pe margine, bravoo.. stai acolo, nu in pantaloni.
\
luni, 14 iulie 2014
La Multi ani, dragului nostru!
Am cantat de dimineata si ne-am imbarcat in masina pentru a merge la biserica. Toata ziua am sarbatorit cumva, prin cantece, amintiri, rasete, am urmarit si meciul final.
Oare cum de se poate ca dragostea inca sa vieze si nu numai atat, sa fie mai puternica si mai dulce? Nu am vazut asta la nimeni, cu atat mai putin la parintii mei acasa. Ce minunatie si cu familia asta a noastra!
Si felicitarea Liei:



M-a impresionat ideea ei, probabil luata de la tortul aniversar, but still, o idee originala :)
Si aici tati cu muschetarii, Nectarie a insistat sa cumpere un balon cu Happy Birthday la care a salivat toata ziua. Bine ca Nicusor nu s-a jucat prea mult cu el si asa a putut sa profite Nectarie.
Oare cum de se poate ca dragostea inca sa vieze si nu numai atat, sa fie mai puternica si mai dulce? Nu am vazut asta la nimeni, cu atat mai putin la parintii mei acasa. Ce minunatie si cu familia asta a noastra!
Si felicitarea Liei:
M-a impresionat ideea ei, probabil luata de la tortul aniversar, but still, o idee originala :)
Si aici tati cu muschetarii, Nectarie a insistat sa cumpere un balon cu Happy Birthday la care a salivat toata ziua. Bine ca Nicusor nu s-a jucat prea mult cu el si asa a putut sa profite Nectarie.
sâmbătă, 12 iulie 2014
Matushka Olga of Alaska
Nu stiam ca exista. Ma bucura ca se indeletnicea cu lucrul de mana, inca un aliat care sa-mi fie prieten in rucodelie.
Aici viata ei:
http://focusunsw.blogspot.com/2010/08/matushka-olga-michael-helper-in.html
Ma simt de doua ori mai bucuroasa azi, ca am gasit o romanca din Los Angeles care face un masterat in Istoria Artei si o sa expuna niste II la Muzeul Mingei din San Diego!.. Ah, sunt asa fericita cand intalnesc semne mici care imi mai dau viata, ma mai invigoreaza sufleteste putin.
Aici viata ei:
http://focusunsw.blogspot.com/2010/08/matushka-olga-michael-helper-in.html
Ma simt de doua ori mai bucuroasa azi, ca am gasit o romanca din Los Angeles care face un masterat in Istoria Artei si o sa expuna niste II la Muzeul Mingei din San Diego!.. Ah, sunt asa fericita cand intalnesc semne mici care imi mai dau viata, ma mai invigoreaza sufleteste putin.
Etichete:
crafts,
crochet,
embroidery,
San Diego
miercuri, 9 iulie 2014
Dopul
Stiu ca e scarbos, dar sunt mirata de ce am putut scoate din urechea lui Nectarie. Un dop de ceara cat unghia mea de mare!
Bleah. Nu pot sa cred ce incape in urechiusa unui copil de 4ani! El e foarte reticent in a se spala pe cap, cred ca anul asta i-am facut baie la cap de 5-6 ori, cate odata pe luna :D. Nu e de mirare ca urechea a suferit! Dar altfel cum sa fac, cand urla ca din gura de sarpe? Doar baie pe corp si atat, ce atata balaceala, si asa nu e bine sa spal parul prea des :P
No, poate de asta zbiera asa de tare cand facea tantrumuri, ca nu se auzea.. Hoping for an improvement!
luni, 7 iulie 2014
vineri, 4 iulie 2014
marți, 24 iunie 2014
Lia - 8 ani
Zilele trecute am sarbatorit-o pe Cornelia la plaja. A devenit un obicei, cand mai aniversam pe cineva, avem locul nostru unde mergem si ne asezam. De acasa, am incarcat in cos toate cele necesare si am plecat sa-l luam pe N de la servici. Plaja e la 30 de min de noi. Olguta m-a ajutat sa asez fata de masa si paharele, creste fata mea si incepe sa ma ajute, Slava Domnului, e greu sa ii inveti lucrurile frumoase, as vrea sa le vada tot timpul in familie, sa le recunoasca mai incolo.
Nectarie a facut un tantrum cand am plecat, pentru ca il imbracasem cu un maieu albastru, pana la urma, satula de urlete si lipsa limbajului, i-am spus "pune, mama, ce vrei tu pe tine!" Si a trebuit sa il ajut si sa se dezbrace. Urmarea a fost ca s-a asortat la pantaloni cu tricoul..
Vin zile gele si cu obsesia asta a lui. :)
Am fost in magazin cu ei zilele trecute, sa ii cumpar cadou Corneliei, si nu am scapat asa usor, am mai luat si lui Nectarie niste sandalute, de fapt papucei cu un fel de cordeluta in spate, sa ii tina mai bune pe picior. Insa pe el tare l-au mai enervat cordelutele alea, inca nu le gasise rostul, asa ca ieri am gasit sandalutele facute papuci. Țaranul tot țaran ramane, chiar daca s-a nascut in Nevada.
Fetele mele dragi. Ma bucur sa le vad ca seamana si se joaca intre ele. Cornelia nu si-a ales papusa de cadou pana nu a intrebat-o pe Olguta daca ii place si ei..
Aici, baietii mei, care mai de care mai frumos :) greu sa ii prind in cadru pe toti.
duminică, 15 iunie 2014
Odihna
O poza cam suie, dar asta e caracteristica lui Nicusor.

Ieri am fost la concert cu copilasii mei, si daca nu era accidentul cu degetul rupt, ar fi fost totul bine. Am vrut sa ajut baietii la carat instrumente si mi-a cazut un drug metalic pe degetul de la picior. Mi-am dat seama ca s-a rupt ceva, din fericire cred ca e doar unghia. Asa ca mi l-am bandajat, i.am pus doua atele si stau in pat.

E chiar un prilej bun sa iau o pauza.
La SD Fair, dupa concert, ne-am dat voie sa sarbatorim nitel si am plecat cu copiii sa ii dam in masinute. Au calarit niste caluti intr-un carusel, s-au invartit intr-o roata inalta, cum era cea de pe la noi din Oraselul Copiilor, dar mai sofisticata, nu asa ruginita si scartaietoare si apoi s-au lovit cu masinutele intr-un Bumper Cars Corner. Si s-au dus $50.
Maine pleaca si familia Gusty, vom ramane singuri pe aici. Poate astea sunt lectii de viata, incerc sa le iau asa, fara sa mai dramatizez. Tot e bine ca au avut un sleep over la noi acasa. Primul pentru copiii mei - ca asa e bine, sa am pe cineva in care am incredere.
Ieri am fost la concert cu copilasii mei, si daca nu era accidentul cu degetul rupt, ar fi fost totul bine. Am vrut sa ajut baietii la carat instrumente si mi-a cazut un drug metalic pe degetul de la picior. Mi-am dat seama ca s-a rupt ceva, din fericire cred ca e doar unghia. Asa ca mi l-am bandajat, i.am pus doua atele si stau in pat.
E chiar un prilej bun sa iau o pauza.
La SD Fair, dupa concert, ne-am dat voie sa sarbatorim nitel si am plecat cu copiii sa ii dam in masinute. Au calarit niste caluti intr-un carusel, s-au invartit intr-o roata inalta, cum era cea de pe la noi din Oraselul Copiilor, dar mai sofisticata, nu asa ruginita si scartaietoare si apoi s-au lovit cu masinutele intr-un Bumper Cars Corner. Si s-au dus $50.
Maine pleaca si familia Gusty, vom ramane singuri pe aici. Poate astea sunt lectii de viata, incerc sa le iau asa, fara sa mai dramatizez. Tot e bine ca au avut un sleep over la noi acasa. Primul pentru copiii mei - ca asa e bine, sa am pe cineva in care am incredere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)