luni, 29 februarie 2016

Art class with Megan

Acasa la Megan pare in alta lume. In curtea din spatele casei, se joaca niste fetite mici, in verdeata abundenta, plina de balarii, marar, cherry tomatoes si alte minunatii cu miros salbatic. 
Aici sunt Olga si Kayla, care au venit sa faca niste desene dupa natura, destul de greu daca e s-o intrebi pe Olguta, care prefera portretele. 





Florence e fetita cea mare a lui Megan. E dulce si foarte politicoasa. Nectarie cred ca are o slabiciune pentru ea, si acum a gasit momentul sa se joace impreuna, caci la biserica sunt prea multi copii, adulti, alte tentatii baietesti pentru el. Acum cateva saptamani ne uitam pe o carte cu literele alfabetului, intr-o incercare futila de a face putina scoala cu el, si i-am aratat litera F. 
"F" de la Florentina, Franta, floare si..  de la "Florence", m-a intrerupt Nectarie. Well, sigur ca da puiule, nu aveam habar ca ai remarcat-o pana acum, Doamne ce surprize imi ascunde copilul asta ... :)













Cele doua fetite mici, Julianna si Rosalind, au ramas sus in casuta, si stateau ca doua babute afara pe balcon participand cu chiote de veselie la jocul celor doi mai mari. 








Nectarie i-a jumulit mararul din curte si apoi o bagase in casuta pe Florence, cu pretextul sa faca mancare :).. L-am prins rontaind la marar..



Aici s-a rusinat saracul, cand i-am spus sa faca o poza cu ea.. Cross my heart, puiule, ca nu o arat la baietii mari, nici lui Stavros, prietenul tau de la biserica, cel care a spus ca la 20 de ani el se va casatori. Cu Cornelia. Stia foarte sigur asta.. Mai bine ca ea.






E ceva de poveste in casa ei, pornind de la curtea asta neingrijita si plina de buruieni, nu pot sa zic ce, dar asa simt cand stau si pazesc copiii mici care se joaca. Poate ca pleaca de la Megan, care e un fel de Fairy, aducand la viata desene spectaculoase si servindu-le ceai pe fetele cele mari din niste cescute mici si poleite cu o fibra aurie pe margine, poate ca e de la lucrurile mici si practice, din lemn, pe care le gasesc pretutindeni si pe care sotul lui Megan le mestereste in atelierul lui de sub casa, poate sunt desenele de pe peretii camerelor, pline de culoare si melancolie, poate de la oceanul care se vede de la balconasul lor, nu pot sa pun degetul pe ce anume ma face sa ma simt asa. Dar imi place, asa imi imaginez viata americanilor "flower power", din aceia buni care mai sunt si evanghelizati, adica ortodocsi, ca Megan si Gaelan. 

duminică, 28 februarie 2016

marți, 23 februarie 2016

Research - how to


Sambata e timpul lui Nick sa invete copiii ceva. De obicei face 2-3 ore de teorie a muzicii, ceva istorie si poate iar niste amintiri :). Uneori mai intra si matematica, atunci cand una din fete da vreun rateu la testele de la beestar. 
Intr-una din Sambete a lamurit mai bine ce e cu research - ul asta. Se pare ca unii dintre noi petrec cam mult timp facand "research" :))


luni, 22 februarie 2016

Ma doare maseaua

In mijlocul sufrageriei Nectarie si-a construit un mare cort. Ceva... o movila de paturi, puse pe scaune de diverse marimi. Niste paturi, un cearceaf, p(aturi)ica lui bineinteles, toate intr-o echilibristica efemera.  Radem de aplecarea lui de a construi case - din paturi, din cartoane, din țiglele ascunse dupa casa, din bete subtiri care pica la orice atingere, lipite cu super glue, sau hot glue, legate cu benzi puerile de scoci,  el se simte dator sa construiasca case. Inca o caracteristica mostenita - taticul lui cumpara case daramabile, iar el construieste unele care tremura la orice adiere de vant. Incredibil. 



Ma doare maseaua, pulseaza, e vie.
Nicu face balet cu ei, pe langa casa daramabila a lui Nectarie. E ... interesant sa urmaresti ordinea haosului din camera. Olguta a avut chiar o prestatie decenta, pana acum e pe primul loc. Nectarie ba iese dintre paturi si ne ofera un dans ad-hoc, ba se ascunde inapoi cand N il incurajeaza incantat. Codrin e cel mai serios invatacel al lui N, asculta, se straduie, participa la joc. Careodata il mai scutura pe Nectarie, incercand sa isi ascunda dispretul fata de el. Cornelia ar vrea sa se apuce de facut clatite, dar nu o lasa N. Cica e mai important baletul. Asa ca sta intr-o stare de nedumerire, reticenta, retragere. 
Doua oua si putin lapte, amestecate bine, apoi adaug faina. Muzica trans, vocea matasoasa si invaluitoare a Nicului, agitatia copilului, toate o fac sa nu mai inteleaga nimic.
Doare incet, ca o amintire pe care nu o pot scoate cu toate spovedaniile prin care am trecut. De ce? 
Nu am reusit sa gasesc raspunsul, desi banuiesc ceva. O masea cariata in sufletul meu si e de ajuns sa raspandeasca un miros urat, nesiguranta, o tristete iremediabila in care ma arunc de fiecare data cand ceva nu merge bine.
Lectia s-a terminat, copiii merg la culcare. 
Maine va trebui sa ma duc la dentist. Unul de masele.

vineri, 12 februarie 2016

Incep aniversarile

Cei 15 ani reloaded :)

Cununia civila - 12 Februarie 2001

sâmbătă, 6 februarie 2016

vineri, 5 februarie 2016

Profesori buni

Una din profesoarele lui Codrin, cea de la speech, ma impresioneaza placut. Mi-as fi dorit sa facem toti acest curs, si eu, si Nick, si fetele :).
Din pacate, Codrin e cel mai mic din clasa, deci fetele nu pot sa il faca, iar eu cu Nick cred ca suntem deja expirati.

Iata inca un model de comunicare dintre ea si C:

"Hi Stefan,
I hope your brother is feeling better!  Your homework for next week is to do the activity at the end of Chapter 9 on pages 195 and 6.  Choose your declamation speech either from the back of the book (appendix b), or another speech you admire, type it up double-space, mark it up for emphasis, and deliver it to us in class next week.  I’m hoping these will be around 2 minutes, but it will not be graded for time.  You will be reading it, not memorizing it.  You do need to practice to get it smooth, your pauses in the right place, and the words you want emphasized to sound right. 

Here’s an example we watched in class of a 2-minute segment of Reagan’s “Tear Down This Wall” speech he gave in Berlin in 1987.  It’s a good example of a declamation speech—a subject he felt passionately about that he shared with others.

Please let me know if you have any questions!
Thanks,
Mrs. Robertson"

vineri, 8 ianuarie 2016

Aniversarea noastra

Am facut si noi 15 ani de cand ne-am vazut prima oara, asa ca Nick si-a calcat pe fobia de restaurante si public si am fost la un French Wine Seller Restaurant, unde ne-am facut si noi niste poze blurred and dark :)











Nectarie cu Ellie

Juliana

Assignment for Speech Class - "Stefan the Great"

'Hi Stefan,
This is a good outline. You got 15 out of 15 points. On point 2 C, please be sure to tie in how that relates to him being a Christian. 

Your next step is to work on transition statements, and figure out which points you want to cover in more detail in order to hit the 4 to 6 minute window. I'd aim for at least 5 minutes at home since you tend to go faster in class.

The only other thing you need to work on for Thursday is to revise your introduction and conclusion. Put them into paragraph form, and actually write out everything you want to say. Check back in the book for the description. It does not follow true outline format. You will need your transition statements at the end of the introduction, and the beginning of the conclusion. 

Please let me know if you need further guidance. You are doing a great job, and I'm looking forward to your speech!
Mrs Robertson '

Sent from my iPad

On Jan 8, 2016, at 2:56 PM, "sheep13@aol.com" <sheep13@aol.com> wrote:

"Hello, 

Here is my outline, I tried to follow your directions as best as I could.
      
Thanks,
Stefan



1. Intro

     a. If Stefan the Great hadn't existed, Moldavia would have been part of Turkey today..

     b. Stefan the Great was a Christian king of Moldavia in the 15th century, 
        he defended Romania from the Turks many times using his military skill, 
        a humble and righteous king, the people of Moldavia themselves named him Stefan the Great.

     c. Unlike most kings, he was a Christian. He always fought in defense, never attacking, and he always tried to keep death at a minimum.



2. Stefan was a Christian
      
     a. He would build a church after every battle to give thanks to God, he also fasted and prayed continously after a battle for 3 days.

     b. He is considered a saint. But its debatable because he commited adultery.

     c. He won over 40 battles while outnumbered, he was a smart king, and he used a couple of interesting tactics against his enemies.



3. Stefan was a good military tactition.

     a. Stefan won his first battle as king when he was 17 years old, and he kept on fighting till his death at 71, all these years of experience 
        made him a very worthy adversary.

     b. In Moldova at that time, there weren't many people or resources for him to use in his wars, so he used everything he had in a very creative way.
        He once set off a stampede of pigs to scare off the enemy.

     c. He was a humble king and he never forced people to join his army, therefore the people of Moldova gave him the nickname:
        Stefan the Great and Holy.



4. Stefan loved his country and his people, and he fought for their freedom and well being until his last breath.

     a. Stefan didn't do taxes, and thats why he didn't live rich.

     b. Stefan fought for Moldova his whole life, his last moments were spent on the field fighting. 

     c. All of these atributes made him a very good king, although he had some flaws, the people of Moldavia remember him to this day,
        and they honor his memory by building statues of him practically everywhere!



5. Conclusion.

     a. Stefan was a important figure in Moldova's history, Moldova was a prosperous and peaceful country while he reingend, 
        he kept it safe from the enemy, and he showed that we can be Christians, and still ruthlessly defend ourselves in case we are in danger.

     b. He is considered one of the most important kings of Moldova, without him, my country would have been a very different place..

Diferiti

Am doi baieti diferiti. Unul, nu a dat semne prea evidente, dar era destul de baietos intre doua fete mici, incerca din rasputeri sa le domine si sa se impuna (greu in fata incapatanatei sefe). Dar cumva, reusea.
A inceput sa scrie poezii si sa isi faca pe ascuns o creasta in par.
E sensibil si cand era mai mic plangea usor, cred ca si acum ar face-o daca nu s-ar ascunde sub platosa.
Il adora pe Nicu si ar sta cu orele sa il asculte, ii place prezenta lui si ii iubeste povestile pe care deja i le stie pe de rost :).












Celalalt, nu vrea sa faca niciun instrument, nu sta sa il asculte pe taica-su, cred ca nu intelege "limba" pe care vorbeste Nicu, dar are si el sensibilitati... numai fata de mine. Imi aduce floricele si ma apara cand ceilalti vorbesc urat. Ar sta toata ziua in curte, de unul singur, se intretine destul de frumos, se joaca cu scutterul, sapa gropi, isi face hide outs sa nu il vad, se uita prin canion sa vada ceva spectaculos (nu prea gaseste ce vrea), e facut sa stea pe afara, nu in casa, cu penita in mana :)







E frumos cu casa plina.



miercuri, 30 decembrie 2015

Nectarie creste


S-au mai adunat perlute de la Nectarie, si mi-e tot mai greu sa le scriu. Nu ma trage ata, dar ma gandesc ca se pierd, o sa le uit.
In magazinul arabesc, de unde cumparam branzeturi si alte chestii minunate, canta muzica.. arabeasca, bineinteles, si il intreb pe un culoar mai retras:
- Nectarie, ce fel de muzica e asta?
El se uita jucaus si incepe sa se mîste adecvat (Nicu spune ca e muzica de imburiceala) si apoi zice cu patos:
-Shake your butt, poop in the toilet!

Nu stiu de ce, are atractie pentru cuvantul asta, cand a fost serbarea de sfarsit de an, s-a urcat pe scena si a spus ca el vrea cadou de Craciun "a toilet". M-a intristat ca vine cu astfel de glume proaste, dar m-au si mirat curajul si dezinvoltura lui. Nici n-a clipit cand a spus prostia.

Apoi, in biserica sta rascracanat, tolanit pe jos, cu fundul in sus, cu spatele la Altar, oricum, numai cum trebuie nu. Parintele vine si ii da cu cadelnita pe langa el, noi ne aplecam, el sta ca lemnul. Dupa ce trece parinte, Nicu il intreaba rastit: - Tu stii ce trebuie sa faci cand vine preotul sa dea cu tamaie?. El, nedumerit, raspunde - Da, stiu. Pai ce trebuie sa faci, hai spune!. - Hapciu! Vine raspunsul copilului :)

Iar de ceva timp are dileme existentiale. Mai deunazi ma intreaba ce o sa faca tati cand creste el mare. Eu nu stiu la ce se refera si incerc sa aflu mai multe. Reiese ca el crede ca atunci cand se face mare devine instantaneu tatic, asa ca trebuie sa ii ia locul lui Daddy si sa conduca familia (si eventual masina). No, stai, ca mai e mult pana acolo, bre! Trebuie sa iti faci familia ta, sa te casatoresti cu o fata, sa aveti copii, heheee, cale lunga.. Mai mult decat calea lunga, pe el il inspaimanta "fata", care fata? Cum care, nevasta-ta, aia pe care o sa o iubesti, cu care o sa te casatoresti... Iiiiihhh, dar trebuie musai sa ma casatoresc? Cum gasesc eu fata aia? Ooof. Greu, la asta nu am raspuns, cum randuieste Dumnezeu!
Am lasat copilul ingandurat, povara casatoriei s-a asezat peste inima lui :D

Dar alta problema, "mami, dar cand o sa ma fac mare, cum stiu eu sa ma duc la job si sa imi fac jobul bine?" . Of, mai e mult pana acolo, trebuie sa incepi sa faci scoala, sa inveti bine, sa rezolvi probleme si asa, iti castigi un loc al tau, o meserie pe care o sa o faci bine, la.. un job..  Greu de inteles. Mai trebuie sa treaca timp sa se poata lamuri cum, si mai ales, sa se linisteasca. Pentru ca e preocupat foarte tare de asta!



duminică, 27 decembrie 2015

The Nativity of Christ has shone to the world the light of wisdom

,Ugh I am glad to have back my Ipad. Nectarie is stealing it every other night to watch ... My Little Pony.. I don't know why such a strong willed, defiant and singular boy would pick such a lame movie to watch.

Anyway, we had a great Christmas the other night, the family that we baptized has come to our house, and I was glad that finally, after 4 years of living here, we weren't alone. The kids paired up and went to their hidings. We ate alot and played with the little baby :). Everybody loves Julianna, even though she is fussy and crunky, but in the same time, so helpless and frail. 

They are a simple family, he is a mechanic, a smart and funny guy, she is warm and patient. They also do homeschooling and they just got baptized this year in January. So they are pretty fresh in this world, everything is mesmerizing and hard, colorful and smelly, full of gifts and hunger, obedience, fast. 




The last month was hard on them, especially for her, after starting to develop pain in her hand. It turns out that she has a degenerative disease, multiple sclerosis. Me and Nick were baffled to find this out. The future looks grim and I cannot stop thinking at Julianna,  and the rest of the kids. How alone they are, how will the future look for them. :(

I love everybody and I would want to keep them safe, to make them disappear in the face of this future. 

My head hurts. The Nativity of Christ has already started. This is the beginning of a long way which will end in the beautiful time of Pascha. 
Some of us are at the beginning, others on the way, the last ones are already climbing on the hill of Golgota. Like the last image of my dear Mioara.

luni, 7 decembrie 2015

duminică, 6 decembrie 2015

De ziua lor

I love them!!
Olguta ne-a amintit in fiecare zi cat mai e pana la ziua ei. Avea atata harnicie si bucurie in ziua mult-asteptata, ca ma uimea. Am intrat in jocul ei si m-am bucurat cu ea, pentru ea, gandindu-ma ca bucuria asta nu o sa dureze vesnic, si sa o las sa savureze copilaria, inocenta, bucuria. Chiar mi se parea putin afazica, in atatea griji si probleme, inauntru si afara, dar ea, dulceata, nu le stie. Parca imi aduc vag aminte ca si mie mi se parea fenomenal ca implineam 12 ani :). I-am luat un inelus de la Manastirea din Arizona, de argint, pe care sunt scrise cateva cuvinte, si o pereche de pantofi, pe care stiu si-gur ca ii descoperise in garaj, dar ea tot s-a bucurat de ei.




E frumos ca inca are resurse sa accepte lucruri simple, alte fete de varsta ei au prieten, brrr. 
Am plutit toata ziua, m-am bucurat foarte tare si am fost recunoscatoare ca am putut sa imi aniversez inca odata iubitii mei. Ca Nicusor e sanatos si ne iubim si Olguta noastra creste.
Bineinteles ca iar ne-am adus aminte cum a fost la nasterea ei, poveste comica pe care o spunem an de an. Nu ne saturam sa radem de ea si parca e la fel de amuzanta. :)




Pentru fiecare: