Olga's poem

I lay beneath a tree,
the sky masked in darkness...
Right when I thought I was free,
They came back to capture me.
My eyes held no kind of sharpness,
They were empty and oh, so dull,
Then excruciating pain,
shot right through my skull.
I stood, and dashed across the dreary land,
Hoping someone, anyone, would give me a hand,
Even though I knew I wouldn't get banned,
I still hoped oneday I would see, 
My dear, dear, family
But, alas, It seemed my fate did not fare well,
For they caught me,
and dragged me back to my cell.

Interviu cu copilasii

Matematica de seara

Research

Olguta : Polinoame
Codrin : Pools in Maine
Lia : Types of drums

O zi

Azi am avut o zi destul de productiva. Desi de dimineata am refuzat sa ma scol din pat, incercand in zadar sa prelungesc leneveala placuta, si gandindu-ma ca voi mai gusta din aceasta bucurie abia peste 12-13 ore, totusi a trebuit sa ma ridic sa ii fac lui Nicu limonada. Nu mai vreau sa cumpere sucuri de la magazin, asa ca ii fac acasa, cu lamaie si ghimbir.

Daca tot ma sculasem, am zis sa-l si duc cu masina la servici. Copiii erau deja in picioare, unii se dusesera in curte la gimnastica, altii stateau pleostiti pe canapea, asteptand un impuls. In ultimele saptamani, de cand avem trambulina, numai asa se scoala, sarind pe ea :). E un bun exercitiu, numai ca din prea multa joaca, Codrin a facut un flicflac si si-a strambat o vertebra. In aceeasi zi in care Cornelia s-a intepat intr-un cui ruginit in curte. 

Am dus Nicul la servici si m-am intors, cu gandul la ce o sa fac de mancare. In ultimul timp am devenit foarte restrictiva (simplista?) nu ma mai gandesc decat la ce o sa mancam si la cum o sa treaca ziua plina de activitati. Parca creierul meu incepe sa protesteze de la prea multe lucruri facute in acelasi timp. 

Copiii se apucasera deja de scoala lor, mai putin Codrin, care numai pe internet sta, cautand pusti / pistoale / etc si urmarind videos cu jocul lui preferat, Ark Survival. Am avut, ca de obicei, meciul cu el, dupa care i-am blocat toate computerele din casa si m-am apucat de mancare. Aveam in plan sa fac sarmale in foi de varza. 

Dimineata ma simt destul de capabila, numai ca mereu se intampla toate, in acelasi timp. Si simt ca e din ce in ce mai greu cu rabdarea. Cornelia venise cu caietul sa ma intrebe cum se rezolva o problema de matematica, Nectarie voia sa ne jucam jocul Bingo cu sight words, Olga mi se plangea ca nu poate sa scoata la imprimanta "Ochiul" de la anatomie si Codrin spumega pe scaun ca nu isi terminase speechul si eu ii parolasem computerul. Toate in momentul X.

Am prioretizat cumva problemele si le-am rezolvat, atmosfera s-a degajat putin si am pus la fiert legumele cu orezul spalat. Apoi m-am dus pe covor sa ma joc cu Nectarie (m-a batut). Apoi am ajutat-o pe Olguta sa isi faca testele la matematica de la beestar. 

Aici m-am mai energizat putin, erau niste probleme dragute, cu regula de trei simpla, pe care saraca fata o face muci si nu o intelege de niciun fel. Ba o scrie gresit, ba inmulteste termenii aiurea, ba o aplica cand nu trebuie. Imi vine sa ma las la pamant si sa zac pe jos, nu mai vreau sa ii explic pentru a cata oara??.. Si nu e proasta, dar are o doza foarte mare de "nu vreau" si probabil gandeste diferit. Simplu (.?). Suntem pe frecvente diferite. Mereu se plange ca nu intelege ce spun. In fine, cautam frecventa potrivita, cautam. Ce altceva sa fac? 

Cornelia stie care e treaba ei, isi face constiincioasa scoala, e ca o umbra prin camera, pana o intreb cate a gresit la beestar si-mi zice 5/10, moment in care iar iau foc si incep sa tip. Ma priveste la fel de constiincioasa si clatina din cap ca intelege tot ce zic eu..  Imi vine sa imi trag cateva palme pentru ca nu am avut timp SI de ea. Fuge fericita pe trampolina cand ii dau pauza. 

Codrin aproape ca a treminat speechul si il practica cu noi, apoi ne apucam toti sa cautam poze cu Romania rurala pe FB. Il stiu pe Onisor ca are imagini superbe si i-l arat, il las pe el sa gaseasca ce ii place... Il rog sa imi termine foaia cu exercitii de clasa a 9 a pe care i-am dat-o ieri. Ii repet de cel putin 5 ori sa mi-o dea. In cele din urma se duce sa o faca. 

Nectarie s-a jucat Bingo cu mine, acum i-am dat niste bucati de carton de pizza sa le potriveasca. Mai apoi scoatem cardurile cu animale si dinozauri si pe rand, Olguta si Cornelia ii citesc denumirea fiarei. Se uita impreuna pe ele si se amuza de caracteristicile fiecaruia. Am ajuns si la dinozauri, dupa ce cu toti ceilalti trei copii am reusit sa ii evit gratios!.. Hm.

Intre timp am umplut foile de varza cu orez si le-am pus la foc. Mi-a mai ramas foooarte mult, asa ca ma gandesc sa fac o musaca din el...o rog pe Cornelia sa imi curete trei cartofi, nu trebuie niciodata sa le cer prea mult ca se fofileaza si raman sa le fac eu. Dupa ce termina Cornelia, il rog pe Codrin hehe, ei sunt cei mai usor de convinsi, la Olguta ajung numai daca am multa rabdare si sunt pregatita pentru nuste tratative luuungi. Nu am chef si nici rabdare, o las sa aiba grija de Nectarie, macar asta face nerugata si cu placere. 

Dupa ce au terminat cu pauza s-au strans pe canapea fiecare citind cate o carte. Le strecor incet  "Regele timp" in romaneste si le rog sa citeasca cu glas tare. Olguta refuza vehement. Cornelia se apuca si citieste impleticit, nu inainte de a se miorlai 10 minute ca e prea lunga cartea (!!) si nu poate sa citeasca atat. Ii zic sa imparta cu Olguta, care dupa 5 minute uitase ca refuzase si incepuse deja sa citeasca cu glas tare pagina a doua. Citea mai bine ca Lia, e adevarat! :D

Prajesc cartofii pentru musaca, ma suna d-na Prajescu. Moment in care Nectarie vine in casa de afara si incepe sa planga ca ii e foame. Are dreptate saracul, e aproape ora 1:30 si nu au mancat nimic de dimineata ( poate nici de atunci). Vorbesc la telefon si le pun sarmale in farfurie, Nectarie e si mai plangacios, vrea un snițel si cand a auzit ca e post, si-a dat drumul la sirena.. Eh, ii pun sarmalele, le tai, ii pun furculita in mana... dupa 10 minute il vad ca imi aduce farfuria luna, o linge in timp ce se apropie de mine. Il intreb daca i-au placut... daa, foarte tare, dar vrea acum si cartofii aia prajiti, care trebuie sa mearga la musaca... 

Pun musacaua la cuptor, in fine, ma uit la ceas,  e 2:15, imi vine sa lesin cand ma gandesc ca trebuie sa plec cu Codrin la clubul de engineering. Mai am juma de ora sa fac ceva pentru mine.. Dar ce sa fac prima oara, poate sa ma duc la baie putin, ca nici nu am avut timp de asta..

Las fetele acasa cu copilu (asa ii zicem :)), si plec cu Codrin. 

Intai la chiropractor si apoi la profesoara acasa, unde se aduna un grup de copii de la co-op. 

Ajung fuga inapoi acasa, si il iau pe Nectarie care are practice la soccer de la 4. 

Stau cu el pana la 5 si apoi plecam sa il luam pe Codrin. 

Fuga repede acasa cu cei doi, copiii mari trebuie sa faca ora de muzica, inainte sa vina tati.  In jumatate de ora termina piesele si eu plec sa il iau pe Nuc. E 6:15. 

Nici nu mai vreau sa conduc, il las pe el la volan.

Seara e a lui. Vorbeste cu ei, povesteste, Codrin e cel mai fidel ascultator, fetele deseneaza pe jos, pe unde pot. Nectarie mai vine din cand in cand la mine sa isi ia doza de iubire. Au facut dicteu pentru prima oara mai serios. Cu scris pe tabla notele si batut masura. De cand tot vrea sa intre mai adanc in muzica, dar nu e timp. Desi de la servici vine stors de vlaga, il vad cum se incarca in timp ce povesteste, mai asculta cate o piesa veche. Mai tarziu trebuie sa lucreze la computer, am gasit niste sunete medievale si trebuie sa le potriveasca la tobele noi ale Corneliei si la orga Olgutei. 

Acum e tarziu, Codrin sta de vorba cu Andrew la telefon, Nectarie are un puseu de interes muzical si zdrangane chitara conserva, Olga deseneaza pe scaunul ei, Cornelia face acatistul. Ma doare capul tare, cred ca nici nu o sa pot adormi in seara asta. Maine avem co-op-ul. Alta zi.

Construind

Case, incercare continua de a construi o casa, nu se lasa copilul asta. 

Cum am construit chitara jucausa

Am fost la HomeDepot si am cautat batul, am gasit unul aproximativ aceeasi grosime si putin mai lung. L-am si rugat pe baiatul de acolo sa-mi faca doua gauri in el, ca eu n-am drill acasa, asa ca am ajuns acasa cu jumatate din treaba facuta. 

Conserva am cumparat-o de la magazin, ceva fasole gatita. Am curatat-o si am spalat-o. E cam cat palma mea de lunga/

Am masurat intregul bat, era cam 82 cm si 1/2. Nu cred ca e f important, trebuie sa fie o lungime acceptabila pentru un baietel de 6 ani.

Eu si Nectarie am purces la fabricarea gaurilor. El m-a ajutat tare - mi-a tinut batul si m-a invatat ca trebuie sa dau gaurile cu ciocanul :P. AM gasit o surubelnita ascutita si le-am si facut. 

Am fixat apoi suruburile inauntru, am pus piulita la ambele si voila:

Chitara jucausa

Nectarie canta la conserva :)

Art class with Megan

Acasa la Megan pare in alta lume. In curtea din spatele casei, se joaca niste fetite mici, in verdeata abundenta, plina de balarii, marar, cherry tomatoes si alte minunatii cu miros salbatic. 

Aici sunt Olga si Kayla, care au venit sa faca niste desene dupa natura, destul de greu daca e s-o intrebi pe Olguta, care prefera portretele. 

Florence e fetita cea mare a lui Megan. E dulce si foarte politicoasa. Nectarie cred ca are o slabiciune pentru ea, si acum a gasit momentul sa se joace impreuna, caci la biserica sunt prea multi copii, adulti, alte tentatii baietesti pentru el. Acum cateva saptamani ne uitam pe o carte cu literele alfabetului, intr-o incercare futila de a face putina scoala cu el, si i-am aratat litera F. 

"F" de la Florentina, Franta, floare si..  de la "Florence", m-a intrerupt Nectarie. Well, sigur ca da puiule, nu aveam habar ca ai remarcat-o pana acum, Doamne ce surprize imi ascunde copilul asta ... :)

Cele doua fetite mici, Julianna si Rosalind, au ramas sus in casuta, si stateau ca doua babute afara pe balcon participand cu chiote de veselie la jocul celor doi mai mari. 

Nectarie i-a jumulit mararul din curte si apoi o bagase in casuta pe Florence, cu pretextul sa faca mancare :).. L-am prins rontaind la marar..

Aici s-a rusinat saracul, cand i-am spus sa faca o poza cu ea.. Cross my heart, puiule, ca nu o arat la baietii mari, nici lui Stavros, prietenul tau de la biserica, cel care a spus ca la 20 de ani el se va casatori. Cu Cornelia. Stia foarte sigur asta.. Mai bine ca ea.

E ceva de poveste in casa ei, pornind de la curtea asta neingrijita si plina de buruieni, nu pot sa zic ce, dar asa simt cand stau si pazesc copiii mici care se joaca. Poate ca pleaca de la Megan, care e un fel de Fairy, aducand la viata desene spectaculoase si servindu-le ceai pe fetele cele mari din niste cescute mici si poleite cu o fibra aurie pe margine, poate ca e de la lucrurile mici si practice, din lemn, pe care le gasesc pretutindeni si pe care sotul lui Megan le mestereste in atelierul lui de sub casa, poate sunt desenele de pe peretii camerelor, pline de culoare si melancolie, poate de la oceanul care se vede de la balconasul lor, nu pot sa pun degetul pe ce anume ma face sa ma simt asa. Dar imi place, asa imi imaginez viata americanilor "flower power", din aceia buni care mai sunt si evanghelizati, adica ortodocsi, ca Megan si Gaelan. 

Mustacioşii

La co-op, intr-o zi.

Fetele

Research - how to

Sambata e timpul lui Nick sa invete copiii ceva. De obicei face 2-3 ore de teorie a muzicii, ceva istorie si poate iar niste amintiri :). Uneori mai intra si matematica, atunci cand una din fete da vreun rateu la testele de la beestar. 

Intr-una din Sambete a lamurit mai bine ce e cu research - ul asta. Se pare ca unii dintre noi petrec cam mult timp facand "research" :))

Ma doare maseaua

In mijlocul sufrageriei Nectarie si-a construit un mare cort. Ceva... o movila de paturi, puse pe scaune de diverse marimi. Niste paturi, un cearceaf, p(aturi)ica lui bineinteles, toate intr-o echilibristica efemera.  Radem de aplecarea lui de a construi case - din paturi, din cartoane, din țiglele ascunse dupa casa, din bete subtiri care pica la orice atingere, lipite cu super glue, sau hot glue, legate cu benzi puerile de scoci,  el se simte dator sa construiasca case. Inca o caracteristica mostenita - taticul lui cumpara case daramabile, iar el construieste unele care tremura la orice adiere de vant. Incredibil. 

Ma doare maseaua, pulseaza, e vie.

Nicu face balet cu ei, pe langa casa daramabila a lui Nectarie. E ... interesant sa urmaresti ordinea haosului din camera. Olguta a avut chiar o prestatie decenta, pana acum e pe primul loc. Nectarie ba iese dintre paturi si ne ofera un dans ad-hoc, ba se ascunde inapoi cand N il incurajeaza incantat. Codrin e cel mai serios invatacel al lui N, asculta, se straduie, participa la joc. Careodata il mai scutura pe Nectarie, incercand sa isi ascunda dispretul fata de el. Cornelia ar vrea sa se apuce de facut clatite, dar nu o lasa N. Cica e mai important baletul. Asa ca sta intr-o stare de nedumerire, reticenta, retragere. 

Doua oua si putin lapte, amestecate bine, apoi adaug faina. Muzica trans, vocea matasoasa si invaluitoare a Nicului, agitatia copilului, toate o fac sa nu mai inteleaga nimic.

Doare incet, ca o amintire pe care nu o pot scoate cu toate spovedaniile prin care am trecut. De ce? 

Nu am reusit sa gasesc raspunsul, desi banuiesc ceva. O masea cariata in sufletul meu si e de ajuns sa raspandeasca un miros urat, nesiguranta, o tristete iremediabila in care ma arunc de fiecare data cand ceva nu merge bine.

Lectia s-a terminat, copiii merg la culcare. 

Maine va trebui sa ma duc la dentist. Unul de masele.

Incep aniversarile

Cei 15 ani reloaded :)

Cununia civila - 12 Februarie 2001

Balet fotbalistic

Profesori buni

Una din profesoarele lui Codrin, cea de la speech, ma impresioneaza placut. Mi-as fi dorit sa facem toti acest curs, si eu, si Nick, si fetele :).
Din pacate, Codrin e cel mai mic din clasa, deci fetele nu pot sa il faca, iar eu cu Nick cred ca suntem deja expirati.

Iata inca un model de comunicare dintre ea si C:

"Hi Stefan,

I hope your brother is feeling better!  Your homework for next week is to do the activity at the end of Chapter 9 on pages 195 and 6.  Choose your declamation speech either from the back of the book (appendix b), or another speech you admire, type it up double-space, mark it up for emphasis, and deliver it to us in class next week.  I’m hoping these will be around 2 minutes, but it will not be graded for time.  You will be reading it, not memorizing it.  You do need to practice to get it smooth, your pauses in the right place, and the words you want emphasized to sound right. 

Here’s an example we watched in class of a 2-minute segment of Reagan’s “Tear Down This Wall” speech he gave in Berlin in 1987.  It’s a good example of a declamation speech—a subject he felt passionately about that he shared with others.

https://www.youtube.com/watch?v=YtYdjbpBk6A

Please let me know if you have any questions!

Thanks,

Mrs. Robertson"

Aniversarea noastra

Am facut si noi 15 ani de cand ne-am vazut prima oara, asa ca Nick si-a calcat pe fobia de restaurante si public si am fost la un French Wine Seller Restaurant, unde ne-am facut si noi niste poze blurred and dark :)

Nectarie cu Ellie

Juliana