Povestea nasterii lui Codrin

S-a petrecut pe 19 Aprilie 2002.
Eram neagra de suparare ca nu mai nasc si eu odata. Numai ganduri negre imi treceau prin cap. Ca sa nu mai zic ca mi se insurubase in minte ideea ca nu o sa nasc la data propusa(15 Aprilie) ci mai devreme, pe 25 Martie... Asa imi spusese mama, ca ea a nascut mai repede si de pe 25 Martie...eu tooot asteptam ...
In sfarsit, pe 19 Aprilie pe la 2 dimineata, bineinteles ca ma plimbam prin casa cu o insomnie raioasa dupa mine si ma gandeam ca parca ma simt ciudat...o usoara senzatie de durere de ciclu... E si ce! M-am culcat si am reusit sa dorm pana la 5 dimineata...
Cand m-am sculat...certitudine..durere de ciclu. Ma gandeam "O fi sau mi s-o parea mie de atata asteptat ?).. Ma rog, durerile se intetes, dintr-o data parca erau la 3 min. distanta..suportabile .. Ii zic lui sotu: "Suna la doctor ca azi vine bebe" . El s-a speriat putin m-a intrebat daca sunt sigura. Foarte sigura!
Doctorita mi-a spus sa merg la spital, cand a aflat cat de dese sunt contractiile. Asta era spaima noastra, drumul pana la spital. Consulatiile le facusem in alta parte iar la spitalul asta mersesem doar de vreo 2 ori, plus ca faceam 1 ora pana acolo, plus ca trebuia sa mergem pe Long Island Expressway care era super aglomerata de fiecare data...
Concluzia era: daca faceam 1 ora eram chiar campioni la sofat Nu spun ca era o zi atat de calda ca mi se lipea instantaneu parul de cap. Ne-am urcat in masina... parca la toate intersectiile se punea cineva in calea noastra... Ma gandeam: "Da Doamne sa nu nasc in masina".. drumuri infundate, masini cacaite, tiruri care dadeau cu spatele... sotul meu era livid, ud leoarca... eu stateam cu picioarele-n parbriz si nu mai puteam.
In sfarsit, nu mai stiu cand, am ajuns la spital... am completat niste foi, tanara de acolo se uita amuzata la burta mea " Parca e o minge de basket"... n-am zis nimic... nu-mi ardea de conversatii...Cred ca bebe era tot ghemuit in partea de jos si intr-adevar burta arata hazlie.
M-a consultat o rezidenta, aveam dilatatie 5...uhhh ce bine.. Si nici nu fusese asa greu pana acum
Dupa aceea parca lucrurile au inceput sa stagneze... mi-au facut epidurala...asa intr-o doara o voiam, nu eram foarte sigura c-o vreau... Am intrebat-o pe anestezista daca pot sa merg. Ea era incantata..."da...daca-ti da voie doctorul" Doctorul a spus "Nu"...stai in pat.. binee..
Si stau si stau... contractii aveam, mai rare ce-i drept iar dilatatia intepenise. De la anestezie .. Ma gandeam "Data viitoare nu mai fac". O multime de perfuzii...sonda urinara.. alte perfuzii... Ce tot ma impodobesc astia, nu inteleg! In sfarsit vine doctorul, imi rupe membranele, surpriza... meconiu in lichidul amniotic! M-a apucat spaima, stiam ca e rau daca se naste copilul si aspira lichidul. M-au linistit si mi-au bagat alta perfuzie... direct la sursa care curata lichidul..drena afara meconiu si baga nu stiu ce
Cert e ca nu am avut probleme I-au pus si lui bebe lipit de capsor un fir, cred ca ii urmareau bataile inimii... In cele din urma vine si ora cand aveam dilatatie completa.. Nick era tot timpul cu mine, mai vorbea cu asistentele alea... imi mai uda buzele. Langa noi era un alt cabinet, o negresa tocmai nascuse un copi de 10 pounzi .. Maaama ce copil mare...

Pe la ora 3.30PM incep cu push-ul.. Nu ma pricepeam deloc s-o fac ...nu cooperam de rusine.. pana la urma doctorul imi spune" daca nu impingi ti-l scot cu forcepsu'" Atunci am inceput sa imping.. Durerile devenisera groaznice(redusesera cantitatea de drog, de la epidurala, ca sa pot simti contractiile sa imping), ii simtem capul impingand exact intr-un nerv rectal.. Nu stiu cum, dar parca avea tepi pe cap care ma impingeau exact intr-un centru nervos.
Nick imi tinea capul, timid, cand impingeam. L-am repezit. Nu mai intelegeam nimic, deja impingeam de o ora jumate si nimic. Camera se umpluse de rezidenti, asistente si nu mai stiu cine. Nu mai puteam. Strigate, amenintari. Bataile inimii copilului erau mai rare, era in suferinta, doctorul se inrosise de concentrare; ca sa ma linisteasca mi-a zis ca are cordonul ombilical in jurul gatului . Pana la urma, a venit un rezident fortos, s-a urcat cu mainile pe burta mea si hei-rup... a iesit capul. Stai un pic, inca o data... acum l-am simtit ..dragul meu... Era 5.05PM
Doctorul ii tipa sotului "Poza, poza"... cu mainile tremurande a facut o poza cu copilul legat de mamica lui prin cordonul ombilical. Plin se sange, urland ca din gura de sarpe...
Doamne, ce mare e! Unde a incaput? Pe unde a iesit? Mi l-au pus pe burta...l-am atins usor pe piciorus... era atat de cald si lipicios... l-am simtit de parca ieseau aburi din el .. L-au cantarit... stupoare de ambele parti: doctori, asistente si noi parintii... 9.9 pounzi...deci 4,300 Kg.

Ma uitam obosita la el.. nu mai puteam zice, face nimic... Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa plang cand o sa-l vad.. dar eram obosita...Nici un alt gand nu-mi trecea prin cap...La un moment dat cand impingeam am simtit ca lesin, mi-au pus o masca de oxigen... uff si eu care credeam ca s-a terminat .. Dar urma eliminarea placentei, cusutul.. Greu.. simteam cum ma inteapa acul...nu am mai rezistat... m-au adormit complet. M-am trezit pe la 7 seara...Nicu era langa mine. Nu aveam nici o dorinta, sa-l vad pe bebe... ma gandeam doar daca e bine ingrijit.. SI sa respir mi se parea greu. Nu stiu de ce a fost atat de chinuitor, de ce nu am rezistat. Eu stiam ca sunt rezistenta din fire... dar acum nu ma mai simteam asa
Am stat la reanimare pana a doua zi. Mi s-au facut doua transfuzii de sange.. Inima batea haotic... pana la urma doctorul m-a mutat intr-o camera obisnuita. Se lasa greu convins ca sunt mai bine

L-am vazut apoi pe Codrin si l-am pus imediat la san.
Stupoare.. parca asta facea si acolo, in burtica, sugea de cand lumea... mititelul
Dupa aceea a urmat adaptarea.. pentru mine era curios ca am un copil, pentru el era greu sa accepte ca nu mai e in burta:)..

Alte poze, aici :
http://earpower.com/_bebe/
http://earpower.com/_bebe/5luni/index.htm