Pregatiri de scoala

Incetisor, ma pregatesc. Marturisesc ca inca sunt sceptica- nu stiu daca eu am sa reusesc.
Dar ma gandesc ca fiind in America, am posibilitate sa fac asta, ma sprijina si Nick in acest lucru si.. atat am citit despre Hs ca acum chiar sunt curioasa daca-mi iese...

-----------------------------------------------------------------------------------------------
Fac o paranteza ca sa explic de ce imi place ideea de homeschooling.
Imi place pentru ca vrem sa ne crestem copiii niste cavaleri si domnisoare, de moda veche, neatinsi de manelismul, mitocania, tupeul si aroganta pustilor de acum:((..
Imi place homeschoolingul pentru ca n-as suporta sa fie luati la gramada, tratati fara discernamant, la nevoie chiar umiliti cu un limbaj rusinos... Ei sunt diferiti, speciali, uimitori si nu las pe nimeni sa-mi spuna ca nu e asa..
Imi place pentru ca le da posibilitatea sa-si prelungeasca copilaria, sa se joace mai mult, sa cunoastem impreuna bucuria de a fi copil- liber de programe, profesori, termene, examene, colegi nesuferiti, etc..
Imi place pentru ca ii am sub ochi si pot sa ma bucur de ei fara sa mi se stranga sufletul gandindu-ma: "oare ce fac ei, acum???"
Imi place pentru ca imi iubesc familia si vreau sa stau cat mai mult cu ei. Timpul acesta nu mi-l mai da nimeni inapoi, ei cresc si se desprind, si vreau sa profit sa gustam impreuna copilaria..
Imi place homeschoolingul pentru ca pot sa le dau posibilitatea sa isi descopere talantii si sa ii incurajez sa-i ingrijeasca, sa-i creasca, sa se bucure de ei...
Atata timp cat vom putea, vom face acest lucru, mai incolo de noi, sta mila lui Dumnezeu si hotararile Lui.

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Am introdus de cateva saptamani conceptul de "Quiet Time", atunci cand doarme bebe, 2-3 ore ii despart pe cei doi "monstrii" :D in camere diferite si le dau acolo carticele, joculete, sa scrie, orice, numai sa respecte aceste 2-3 ore de liniste in care trebuie sa se auda musca... bzzzzzzzz... pleosc!
Am ales cartile de tortura, sunt ffoaaarte dragute, as vrea sa fiu si eu torturata nitel cu ele (de fapt, o sa ma tortureze destul). Inca nu sunt sigura daca sa imi fac un program strict, sau sa merg pe disponibilitatile lor.. Adica atunci cand sunt bine dispusi o sa iau cartile si o sa le dau mici teme de facut.
Vreau sa fac o sesiune dimineata, cand sunt fresh amandoi, si apoi una in "quiet time"-ul lui bebe. In total cam 3 ore pe zi, eu cred ca sunt suficiente pentru gradinita si clasa I. Mai ales ca toata ziua e un "de ce", "cum", "arata-mi", etc..
Pe langa asta, Codrin mai are si de citit povestioare usoare (ii si place s-o faca) iar pentru Olguta am pus niste povesti pe care i le citesc eu(ea deseneaza cat timp C citeste).. Apoi joaca, alergat, piscina, putin joc pe computer(max. 1 ora), face si putina muzica (Codrin) si se umple ziua...

O sa lucrez cu amandoi in paralel, Codrin deja stie sa adune si sa citeasca, Olguta e la nivel de baza, si e ff incapatanata.. Am luat carti si pentru gradinita si pentru clasa I, plus ca o sa-mi trimita si mama din Ro, asa ca o sa pot face o comparatie intre ele.
Deocamdata ma pregatesc sufleteste, desi cred ca n-o sa fie o mare diferenta, adica n-o sa se simta ca la scoala(sper), intram incetisor in valuri, nu facem sarituri abrupte...
Mai mult pentru mama lor, care e o fricoasa...:)

Hehe, si pentru ca am gasit un film despre exact starea pe care o am, il pun aici:

Vorbe de copil

Vorbeam despre oamenii rai, cum trebuie sa ne ferim de ei. Codrin, baietoi, spune:
-Pai, ma lupt eu cu ei!
La care Olguta, domnisora fina zice:
-Nu, nu stii.. le tragi cu papucul in cap! (femeieste LOL)
(nu avem astfel de manifestari in casa, nu stiu de unde le scoate..)

Afara e racoare si copiii vor la piscina.. Le explic ca trebuie sa se mai incalzeasca, dar Olguta ma intrerupe:
-Mami, eu stiu de unde vine frigul!
-De unde vine, mami?
-Vine de la copaci! Ca ei fac umbra si acolo se ascunde frigul..


Codrin mititel, de vreo 3 ani si tati care-i tine prima lectie despre fete:).. La TV era o formatie groaznica, de fete.. nu stiu numele..
-Vezi Codrinel, astea sunt niste shtorfete... sa nu imi vii cu una din astea acasa cand oi creste, ca va dezmostenesc :pp
-Da.. bine..(cu ochii la fete)
Tati schimba canalul si continua discutia cu mami...
Codrin dupa cateva momente in care se joaca, vine la tati si ii intinde telecomanda senin..:
-Tati, acolo... la ferfete..!

Pe coclauri

Biologie

Olguta, serioasa, zice:
-Mami, Codrin nu mai poate merge.
-De ce, draga?
-Ca... are un strugure....
??? (pauza de gandire)
-Cum asa? unde?
-La... cuc!
LOL...

Splash

Ora de balet

Astazi, Marea Maestra Olga Baciu a avut o sedinta de balet, cu novicea Cornelia, pe care a asortat-o cu niste sosetele haioase si a initiat-o in tainele baletului:



Aici a fost o incercare de pointe...



Si aici eleve (cu accentele de rigoare:D)



Am fost de acord ca Olga e o profa excelenta, iar Cornelia este o eleva ascultatoare...

PLATINA

Am ajuns la manastire unde am fost primiti cu multa bunavointa.. Datorita pataniei noastre, toti calugarii ne priveau cu simpatie..:)
Am aflat ca exact cand ajunsesem noi era hramul bisericii- Sf. Herman of Alaska, si multa lume fusese dimineata la slujba, era plin acolo.
Unul dintre fratii de la manastire a spus ca multa lume adusese Sfantul, pana si pe noi ne scosese din groapa ca sa ajungem acolo de ziua lui:)

Father Nikolai ne-a marturisit ca pe primul loc intre natiile care vin sa viziteze Platina erau romanii.. Chiar inaintea rusilor.. Asta ne-a mirat foarte tare si ne-a bucurat. Aveau un respect imens pentru Romania, aproape toti calugarii de acolo(in numar de 12) cunosteau pe Stefan Cel Mare, Manastirea Petru Voda, pe parintele Iustin, pe parintele Calciu si multi dintre preotii nostri mai rasariti. Stiau despre romani ca sunt un popor credincios...

Imediat ce am ajuns acolo, ne-au pus la masa, era masa de seara.. Pe o farfurie imensa, in mijloc, stateau 2 linguri de pilaf cu legume.. Ma gandeam ca nici macar Corneliei nu o sa-i ajunga :D.
Si ca in inmultirea painilor, ne-a mai si ramas.. haha, de fapt, toate conceptele de normalitate din capul meu au fost spulberate in seara aia..

Am intrebat unde ne putem spala, si ne-a raspuns un calugar ca n-au apa calda, doar un butoi cu apa incalzita de soare, deci nitel calaie.. Am fost la o baie improvizata si ne-am spalat de praf, la buda era... ca la buda, dar curat.
Cum se apropia noaptea, ne-au dus la o casuta, in afara manastirii si ne-au spus ca acolo vom dormi. Nicu a fost foarte impresionat cand a auzit ca a fost construita de parintele Serafim, nu mai puteam de bucurie, atatea emotii parca ne anesteziasera, le primeam una dupa alta zambind tamp..
Cabanuta era mica, cu doua paturi late, si iar m-am gandit, ce ma fac cu copiii mici?? n-o sa avem loc deloc, o sa fie frig noaptea, doar e in padure, fara electricitate, fara soba(era un anunt mare acolo ca nu e voie sa faci focul decat in anotimpul ploios), etc...

Calugarul care se ocupa de oaspeti era mic, il chema Donald si ne zambea linistit , cred ca nu intelegea deloc spaimele mele de mama, asa ca mi le-am inghitit si am inceput sa ma bucur de priveliste..



Pe dinauntru, cabana era frumoasa, simpla , cu o sobita mica intr-un colt si multe ferestre, prin care puteai vedea in toate partile (Fr. Donald ne-a spus ca noaptea putem vedea caprioarele cum se apropie de cabanute, curioase de priveliste).
Intr-un alt colt era o policioara cu cateva carti ale parintelui Serafim Rose si cateva scrieri ale parintilor Bisericii.. Pe noptiere stateau 2 lampi cu bec, in caz ca voiai sa citesti noaptea..

Dupa ce ne-am instalat, am luat lanterna data de Fr. Donald si am plecat cu Olguta, sus in manastire unde se facea slujba de noapte.
Nimic nu m-a inspaimantat, desi era padure si animale salbatice, ma simteam in siguranta. In biserica erau cateva lumanari aprinse la icoane si atat.. Mai mult nici nu era nevoie. Calugarii cantau frumos, un stil de muzica gregoriana, foarte placuta.
Am stat putin si apoi am plecat la mormantul parintelui. Nu mai aveam rabdare.

Undeva sus, pe o colina, veghind linistit biserica, era mormantul lui. O luminita mica palpaia, pe margine cateva bancute. Am stat acolo, simtind linistea si pacea din alte taramuri.
Era ceva statornic, noi veneam si plecam, la fel si calugarii, parintele era singurul care ramanea.
Era mort, dar inca viu, chemand oameni noi catre Ortodoxie.

Se facuse intuneric asa ca am plecat inapoi catre cabana.

Acolo, am dormit ca niste prunci, cum demult nu mai dormise niciunul dintre noi.
Ne-am sculat dimineata in aerul rece si nu ne mai venea sa plecam. N-am avut nevoie de nicio lumina, de nicio patura, de nimic..

Dimineata ne-a intampinat Fr. Nikolai si ne-a spus ca iar suntem majoritari in biserica:)), venisera 5 romani din Sacramento dis-de-dimineata.
Liturghia a durat putin, intr-o ora jumate era gata..
La Slujba au fost cativa rusi, Alexei cu baietii lui, maicutele de la Schitul Sf. Xenia, o credincioasa tocmai din Bagdad, inca 2 fete care pareau din Egipt si noi, romanii... Slujba a tinut-o parintele Gherasim, in limba engleza.

Ascultam slujba si mi se parea atat de greoaie limba asta, parca nu se potrivea cu formulele bisericii. Desi ma simteam ca acasa acolo, de fapt, ca la Bradetu, la parintele Filotei, limba era o bariera destul de grea ca sa simt cu adevarat slujba..


Si la un moment dat am auzit raspunsuri de la strana:"Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh", si cantarea "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare.." si mi-am dat seama ca o fac pentru noi, dragii, ca sa ne simtim ca acasa..

La momentul in care se spune "Tatal Nostru" staretul l-a trimis pe baiatul lui Alexei sa il roage pe Nick sa spuna el cu glas tare rugaciunea, in limba romana.:))
S-au impartasit calugarii, maicutele si copiii. Apoi am mers la masa...

Fr. Gherasim era de o voiosie molipsitoare, i se invarteau ochii in cap cand se uita la copii, nu mai putea de dragul lor. Parea tanar, de pana in 40 de ani, si ca mai toti calugarii de acolo parea intelectual. Avea niste maini mari, si niste degete lungi de pianist, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc oare cum a venit la ortodoxie..

Cred ca majoritatea calugarilor plecasera din facultate, altfel cum sa ajunga la Ortodoxie (atat de greu de gasit in America) daca nu prin scrierile parintelui Serafim Rose?
Si din ce am vorbit cu ei, pareau toti foarte cititi, aveau mult bun simt, nici o stridenta nicaieri..
Parintele Gherasim la sfarsitul mesei de Duminica ne-a intrebat daca avem ceva neclaritati si ne-a provocat sa-i punem intrebari. Ii placea sa vorbeasca, parca dorea sa se ia la tranta cu cineva intr-ale dogmei:), era o adevarata sursa de ortodoxie..

Era o lume foarte diferita de restul Americii, si care in mod ciudat semana mult cu manastirile din Romania. Toti acei calugari de acolo, erau si tineri si batrani, legati intre ei de Hristos, adusi de prezenta discreta a parintelui Serafim, aveau ceva impresionant.. Si faptul ca cineva din America ascunsa, intr-o manastire fara legaturi evidente cu lumea exterioara, fara internet, fara electricitate auzise de noi, romanii, ne-a mangaiat sufleteste.

Cat am stat acolo mi-am dat seama cat de inutil ne adunam greutati pe umeri, pentru ca se poate trai simplu, fara complicatiile lumii de azi, care aduna, aduna, aduna in noi, impovarandu-ne cu griji si probleme false, ca sa uitam ca trebuie sa fim cu mintea si cu sufletul numai la Hristos..

Am plecat de acolo si inca ne mai aducem aminte cu drag de ei, pentru ca ne-au atins sufletele intr-un mod neasteptat. Platina este pentru noi motivul existentei Americii. Pentru astfel de locuri, Dumnezeu tine continentul acesta, astfel de perle ascunse au o valoare incomensurabila.

Aventuri in tara caprioarelor

Uneori cand iti doresti prea mult un lucru, si eventual il si primesti, uiti sa te bucuri cum trebuie de el, mintea intra intr-un fel de goana a gandurilor, capul bubuie sub presiunea lor si te regasesti la sfarsit extenuata, cu mintile imprastiate, asteptand sa treaca timpul si sa se aseze furtuna din sufletul tau. Cam asa a fost cu mine dupa calatoria la Platina.

Drumul pana acolo a fost superb, printre munti, urcand si coborand, sus la 2000 m, jos la campie, trecand prin paduri grozave, pline de verdeata si maretie.
Am plecat din desert, am trecut prin munti, am ajuns la campie, si apoi la Platina. Am facut pe drum 6 ore, mari si late..

La inceputul calatoriei ne-am oprit la 2 popasuri.

Trebuie sa povestesc putin de aceste popasuri, sunt absolut geniale, iar oamenii isi dau foarte mult silinta sa le faca cat mai deosebite. Tin minte de acum 7 ani, un popas prin Oregon care semana cu o gradina botanica: tufe mari de flori, care abia inflorisera, de toate culorile, roz, rosii, galbene, alei micute pietruite fin, cu linie trasata ca sa nu se amestece cu iarba, cismele micute la fiecare cotitura, masute din piatra la care sa stai sa bucuri ochiul launtric, o incantare.. aproape ca ti-era jena sa mergi la toaleta.. haha, caci de fapt asta e scopul acestor popasuri, sa restranga mizeria(umana) cat mai dragut cu putinta...
Toaletele sunt largi, cu hartie din belsug, nu miros urat si de fapt cred ca sunt proiectate de oameni care isi petrec foarte mult timp pe tron, cu multa grija pentru detaliu si bun simt..

Acum am gasit un popas in campie, si unul in munti. Sunt puse pe cate o autostrada, cam la 50 de mile distanta, poate si mai mult. Cel din campie avea iarba tunsa la milimetru, culori proaspete si mult loc de alergat pentru picioruse mici si amortite.


Desi era arid in afara popasului, vegetatie uscata, ciulini si cate un pom razlet aruncat pe ditamai intinderea, aici erau stropitori puse peste tot, care udau iarba de cateva ori pe zi fara sa faca balta.. Ne-am bucurat ca am intalnit alta famile de 3 copii, care din pacate tocmai plecau.. asa ca ai nostri s-au jucat singuri..



La al doilea popas, erau semne care avertizau soferii de caprioarele salbatice, mereu doritoare sa-si riste viata in cate un salt mortal in fata masinilor.. Cat am stat acolo am zarit pe putin 5 caprioare, din care una era cu 2 pui. Intai mama, a venit tematoare aproape de sosea, apoi au urmat-o si cei doi pui, unul dupa altul.






M-am dus repede la strada, sa le sperii, sa nu cumva sa-i vina in minte mamei sa treaca strada cu cei 2 pui dupa ea, dar ea linistita mi-a intors spatele, si s-a pierdut in padure...



Pe cat ne apropiam de Platina, pe atat incepeau copacii sa fie mai ciudati, unii erau contorsionati, crescuti orizontali pe cate o colina, apoi explodand brusc catre cer: o impotrivire organica la moarte, cautau cerul din instinct;



altii mici, arsi, tristi- incendiul le taiase avantul si le potolise setea de viata.




De la Red Bluff, mai erau 40 de mile pana la Platina, intinse pe mici coline si vai, si drumul a fost o incantare pentru copii, ne simteam ca-n roller coaster, cu viteza mare. Cea mai incantata a fost Cornelia, care a tinut-o intr-un ras si un racnet tot drumul:))
Cand am ajuns la Platina am rasuflat usurati: gata, am zis, bine ca am ajuns, acum sa gasim manastirea... Nu era nici un indicator, pe nicaieri..
Am coborat in orasel si am intrebat la o benzinarie, si asa am gasit drumul.. Drum care era de pamant, un pamant nisipos si uscat, foarte alunecacios.. Pe cat urcam pe drumul acela, pe atat devenea mai nesigura toata cautarea.. Nimic, nici un indiciu.. La un moment dat drumul s-a bifurcat si a pornit in spatele nostru alta poteca rosiatica... nu, nu se poate sa fie ala drumul, hai sa mergem inainte... Si am mers, asa, cu prapastia in dreapta, cu stanca in stanga...
Alta bifurcatie, un drum mergea in sus, altul se ducea in dreapta.. In capul celui din dreapta era o placuta, scria "+ Orthodox land"... Wow, acela trebuie sa fie drumul, mai ales ca la Dreapta se intampla cele mai bune lucruri :D
(mai tarziu, cand ne-am intors la aceeasi bifurcatie ne-am mirat foarte tare ca nu l-am observat, caci drumul care mergea in sus era mai larg si pietruit cu piatra, dar noi nu vazusem, aveam ochii legati..)



Am mers cativa metri si am gasit o casuta, care avea in mot o mica turla ruseasca.. Am strigat la usa, sa intrebam daca e acela drumul dar nimeni nu ne-a raspuns, asa ca am pornit-o pe drumul care se ingustase foarte mult. Era loc doar de o masina si acum prapastia era si mai vizibila.
Eu care sunt o fricoasa n-am rezistat mult, am preferat sa ma dau jos din masina si sa merg.. La o cotitura, Nick a oprit masina si am pornit-o pe jos cu totii.. Am hotarat sa mergem 10 min, si daca nu gasim nimic, sa na intoarcem la drumul celalalt..



Era drum de munte, abrupt, si am luat la trante eu si Olguta, de ne-am indoit noada, Cornelia a refuzat sa mai mearga si asa ca a trebui s-o iau pe umeri.. Noi, fetele am ramas mai in urma, si i-am asteptat pe baieti sa vina, tot speram ca o sa-i aud chemandu-ne... Dar s-au intors repede, fara vesti bune: dadusera de niste remorci parasite, fara urma de manastire..

Era cald, prafos, deznadejdea isi cauta refugiu in capul meu, si ma gandeam ca, dupa ce la Jordanville nu am putut sa ma inteleg deloc cu rusii, la San Francisco aproape ca ne-au dat pe usa afara, e normal ca la Platina sa nu gasesc manastirea... poate nici nu meritam sa ajungem pe astfel de locuri. Minte scurta, poale lungi.

Am ajuns la masina si am hotarat sa ne intoarcem.. Nick a gasit o cotitura unde parea sa fie loc de intors si a incercat sa faca manevra de a o pune cu fata in sensul invers.. Moment in care sub roata din dreapta s-a facut o groapa cat ea de mare si n-a mai fost chip sa o miscam din loc.. Degeaba am starnit nori de praf , n-am facut decat sa speriem copiii si sa adancim situatia... Acum, masina noastra lucioasa, nouta, proaspat inchiriata, statea perpendiculara pe drum, cu fundul intr-un copac prabusit si cu botul catre groapa primitoare, care astepta... linistita...

A fost un moment culminant acolo, caci Olguta intrase intr-un plans isteric, noi ne incapatanam sa scoatem masina, iar ceilalti doi stateau complet tampiti de soare, fara sa inteleaga nimic...
Pana la urma, mi-a dat prin minte ca poate copiii sunt socati si ar fi bine sa-i iau de acolo.. Am oblojit zgarietura Olgai, care face crize cand vede sange si i-am luat cu mine pe drum, cautand ajutor la casa tacuta...



Acolo am gasit cei mai draguti oameni cu putinta, ne-au sarit in ajutor imediat, au fost atat de primitori, au pus la bataie masina lor si toate uneltele care le aveau. Erau niste rusi din San Francisco veniti in week end la casuta lor din Platina..
Au auzit durerea noastra si au zis atat "Pajalsta"...
Ne-au intrebat pana unde am ajuns.
-"Pai, pana la remorcile acelea parasite."
-"A, ati ajuns pana la mafie deci."
-"Care mafie?
-"Care? Mafia americana."
Asa deci, aventura noastra a fost completa, mai aveam putin si eram alergati cu pusca de crescatorii de marijuana de pe colinele din Platina.. Ca tot avea Nick in cap numai indieni, Bonanza si piei rosii..
Eu am stat cu copiii si cu baietelul cel mic al lui Alexei (asa il cheama pe salvatorul nostru) timp de 4 ore in cabanuta lor.. Au luat masina de taiat si au plecat cu masina lor la locul faptei..

Acolo, Alexei s-a inchinat, drept, si a facut o rugaciune, cerand ajutorul Sfintilor in acea lucrare.. Tot ce s-a putut intelege a fost "Gospodin", apoi multe plecaciuni si matanii in praful drumului.. Eu am avut in minte filmul Ostrov cand am auzit povestea de la Nick...:))
Lucrau grabiti, el si cu baiatul lui mai mare, vorbind in ruseste.. La un moment dat, rusul i-a spus sotului ca mai toti cei care vin la Manastire au astfel de ispite:
"Daca ati fi mers la un restaurant, nu s-ar fi intamplat nimic, dimpotriva ati fi ajuns mai repede decat credeati, asa.. daca ati plecat la Manastire hoarde de necurati s-au pus impotriva si asa ati ajuns pe drumul asta laturalnic.." Parea fericit ca poate sa ne ajute:)), am fost foarte impresionata de familia lui, Dumnezeu sa-i tina sanatosi...

Dupa 4 ore s-au intors fara masina.. au hotarat sa cheme calugarii de la Manastire cu un 4x4 si cativa oameni sa impinga..

Dupa 5 ore, 10 oameni si un 4x4, masina s-a urnit si au reusit s-o scoata de pe drum.
Au adus-o in fata casei si am plecat la manastire cu Father Nikolai - varianta crestin ortodoxa a lui Florian Pittis..


Platina... in sfarsit!!!

HS la gradinita -sfaturi de la o mamica- yahoo.groups

Am sa incep sa postez aici, de vreme ce blogul acesta e ca un jurnal, diferite experiente ale celor din toata America, care fac de mult HS cu copiii lor. Cand o sa am timp o sa traduc, momentan fac doar culegere de date:)


Kindergarten Curriculum/early education
Posted by: "katkar2001" kbands@sbcglobal.net katkar2001
Sat Aug 2, 2008 5:02 am (PDT)
Sarah,

I have not used Calvert, so I can't address that topic although I
looked at the program. It is comforting to have a "school in a box"
for the first year of homeschooling. I loved sonlights core b.

I know you didn't ask, but I'll put in two cents about schooling a 4
year old. We lived in MN and they have a wonderful early childhood
family education program for birth -5 yrs old through the public
school system. They really drilled it into our heads that children
before kindergarten (5/6 yrs old)should have no paperwork/no seat
work. The children are natural learners through play. They told us
to avoid preschools that have paperwork! Learning through
play...
Playing with water in the sink with funnels and spoons,
playing outside exploring all the parts of a plant or digging in the
dirt, being read to, painting and doing crafts, doing fieldtrips,
etc.
REading books to our children is the most inportant thing for
school preparation.
Learning to do what Mom/Dad or older sibling does
is what kids love to do. My boys (now 6 and 2) love to cook, help
clean (yes, the "fight" over who gets to vacuum!), and go anywhere I
go. There's more than enough lessons in a grocery store to cover all
that a child "needs to know" for Kindergarten. They also love
to "play" with the real things--real kitchen spoons/measuring cups
rather than toy kitchen stuff.

Without going into details, I have discovered what many homeschool
families have learned,
1. let the child's interests lead our day to day teaching
2. use the "teachable moments"
3. formal schooling can wait until they are developmentally ready and often that is after 7 years old.
Yes, I taught my 5 year old to read, but he was begging
me to learn to read and had all the reading readiness skills. He
still prefers I read to him. When looking at world test scores,
Finland has the highest... they also start school at 7 years old. No
early education. The countries with the worst scores start school at
3-5 years old.

Our culture is "school starts at 3". There is enough evidence by
research (since the 1930's!)that formal schooling should not start
before 7 years old or older. WE have the wonderful opportunity as
homeschoolers to teach our children in ways they learn best. Have
fun! :)

Kari

Ajuta fratii sa se inteleaga intre ei

The Old Schoolhouse Magazine
Helping Siblings Get Along


Being a part of a family just lends itself to conflict. We live in a fallen world, none of us are perfect, and we all get tired, selfish, and irritable. (At least, I hope I'm not the only one!)

However, I think that as a parent you can be very intentional about helping your children to get along with each other.

• Remind them of what a blessing it is to be in a family.
  
• Model the behavior that you want them to have with each other. Sometimes we take the people that we're closest to for granted, but we can all work on giving the people in our family "the best", rather than our leftovers.
  
• Praise them when they serve each other without being asked, respond positively even when someone wrongs them, or are considerate of another's feelings.
  
• Deal with negative attitudes and ask the Lord to give you the strength as a parent to face the issue. Make working on good relationships a priority, but don't expect perfection!
  
• Work with them on using self-control when they are frustrated, hurt, or angry.
  
• Teach them about grace, forgiveness, and allowing God to love your siblings through you, even when you don't feel like it.
  
• Have lots of fun together as a family. Approach things together as a team.

Nancy Carter

Viata crestina la homeschooleri- yahoo.groups

Am sa incep sa postez aici, de vreme ce blogul acesta e ca un jurnal, diferite experiente ale celor din toata America, care fac de mult HS cu copiii lor. Cand o sa am timp o sa traduc, momentan fac doar culegere de date:)

Posted by: "Barry Kiilehua" ziptic@yahoo.com ziptic

Thu Aug 7, 2008 9:31 am (PDT)

I could learn of Orthodox Christian childrens resources
We read and discuss from the following:
Prayer books (Jordanville, HTM, little red)
Let the Little Children Come to Me (and anything else with stories of the saints)
A Spiritual Psalter - St. Ephraim the Syrian
The Path to Salvation - St. Theophan the Recluse
The Law of God - Slobodskoy
Little Falcons - Orthodox children's mag
Calendar from The Orthodox Calendar Co. (daily saints stories and short writings from the Fathers)
The Evergetinos (many volumes)
Bible - Orthodox Study Bible (OT & NT) and The OT & NT from Holy Apostles Convent
We attend as many services as possible.
We help the needy (food kitchens, $, etc.), but not enough.
We do volunteer work around the church.
We listen to podcasts from Ancient Faith Radio (www.ancientfaith. org).
We listen to hymns of the church.
But most importantly, my wife and I try to live a holy life - and this has the most influence on our children than anything else.
> If anyone knows of a good Orthodox Christian Children's Bible
I don't, but I have a few decent children's bibles and we don't use them. I like to read from the standard bible and then explain.
> I've found a curriculum that bases it's activities around a Bible story per week
Many people try to structure according to the church calendar. Teach it at home and have it reinforced at services (or vice versa). I'm not very good at it yet.
> I sure hope Michael gives me the attention.
I try to remind myself that what appears to be inattention is not always so. I rarely see my 4 year old paying much attention, but she picks up on things we didn't expect and sings and talks about things we didn't have to "educate" her about - and they're all good things.

> how does everyone deal with TV, if you have a TV. My husband doesn't want to get rid of cable so I'd like to know some ideas of how to regulate it. Maybe only allow it as a reward? Or just allow him to have some time a day. And what shows are safe and not safe.
We have many TVs, but only two setup: one in our room with bad antenna reception and one in a general play area (no reception). Educational TV/video is OK but usually has to be after lunch. Absolutely nothing upon waking - prayers first! I don't like TV/video at night for the same reason I don't like it in the morning; it's not conducive to prayer. We were having a family video night on Sunday but that's ended because the kids were having an attitude problem - which is normal when they get to watch entertaining type things. So TV/video is pretty much limited to afternoons and the school work has to be complete to my satisfaction. My goal is this: adults don't watch anything the children shouldn't watch (there will be exceptions, but that doesn't include entertainment) .
> I don't like Halloween
Same here - despise it. This, with most TV/video, and many other things, is not good for the soul. The senses must be guarded for the sake of the soul. The pure in heart shall see God - that's our family goal.
As for math, reading, history, and all that, it gets done slowly and intermittently, but it's better done here than in PS. I use a mix of Saxon, Singapore, Flash Kids, Spectrum, books, and real life. Sports - nothing organized.
b

Le-a prins, si si le-a pus in par

San Francisco

Aici poze din San Francisco
pe Flickr
Nici nu stiu cum sa incep povestea despre calatoria noastra..
Ne-am sculat devreme, la 6 urcam copiii somnorosi in masina, si ne-am avantat plini de elan in calatorie.. Peisajul era frumos rau, am trecut de la colinele uscate si rotunjite de vant, la stanci ascutite si golase, brazi si serpentine largi, ajungand apoi in campie si la ocean.

Ne facusem planul ca ajungem pe la 10 si poate prindem si impartasania, asa ca i-am tinut pe copii nemancati, au fost ascultatori dragutii si nu au cerut (prea des) de mancare si de baut..
Am ajuns relativ usor la biserica, pentru ca San Francisco e un oras maaare si extrem de aglomerat, insa cu ajutorul directiilor de pe yahoo, am ocolit vijelia.
De fiecare data cand ma gandesc la SF imi aduc aminte de dealurile pe care sunt asezate casele, tramvaiul rosu fara usi si de palmierii umbrosi- toate din filmul "Strazile din San Francisco". Asa e, exact ca in film.
















Am ajuns in sfarsit pe la 10 jumate si am vazut, de departe, cum ieseau oamenii din biserica, si mi s-a facut un gol in stomac, m-am gandit:
" Daca se inchid usile si nu mai primeste 'fecioarele cele nebune' care calatoreau atunci cand ar fi trebuit sa fie la slujba? "
Am luat copiii si m-am grabit catre usile mari, Codrin a incercat sa deschida una si n-a reusit.. M-am gandit atunci ca am venit degeaba atata drum..:((
Pe trepte erau niste rusoaice care priveau copiii cu dragoste, linistite, fara sa-mi banuiasca emotia, pentru ca in clipa aceea m-am simtit ca la Judecata de Apoi, certata, refuzata, alungata...
Am urcat carutul pe scari, tremurand, si am ajuns la usa.. dupa care am intins o mana luuunga care nu mai ajungea clanta, si am apasat... era deschisa! Inauntru era biserica goala, umbroasa, primitoare, ca sanul mamei la care se arunca copilul..



Iar eu ma simteam rau; eram tulburata, imi venea sa plang de ciuda ca ajunsesem la sfarsit, ca nu mai impartasisem copii, voiam sa caut un vinovat, il bodoganeam in sinea mea pe Nick ... de ce? cautam motive, negasindu-le...
Copiii incepusera sa alerge prin biserica, toate se adunau in capul meu, luand proportii. Un domn dragut a venit la mine si mi-a zis ca vrea sa inchida biserica, sa ne grabim.. I-am explicat situatia (ca am calatorit de departe, 4 ore am facut pe drum) dar el parea tot foarte grabit, asa ca m-am dus teleghidata catre racla Sfantului, unde... mi-am revenit.
Am stat cateva momente linistita, si am alungat gandurile rele care nu-mi dadeau pace, si apoi am inceput sa ma bucur de starea aceea... parca eram un pahar plin, o bucurie ma coplesise, gatul mi-era prins in chingi, inghiteam guri pline de aer, inima mi-era fericita, ochii se plimbau de la un capat al raclei la altul.

Era cum stiam eu, plin de dragoste din icoana de pe perete, micut, linistit. Am pus-o pe Cornelia pe racla, de-a dreptul, i-am predat-o lui, am rugat s-o vindece, sa-i dezlege limbuta. I-am adus si pe ceilalti, au sarutat tematori racla, Olguta a fugit. Pe Codrin l-am rugat sa spuna o rugaciune, asa cum simte el, a zis : "Sfantule, da-ne sanatate" si atat.

A intrat si Nick sa se inchine, dar domnul dragut ne statea in spate..
Am lasat un pomelnic, am luat ulei si am plecat fericita.
Macar sa ma invrednicesc de ultimul loc din rai, dar sa fim primiti, nu m-as supara:))

Blanche

Am zarit-o la geam, statea ca o doamna aristocrata privind explozia de bucurie a copiilor.. Nimic n-a tulburat-o. Noblesse oblige.:)