Intrebari

Pe masura ce mai avansam in materie imi aduc aminte foarte multe de la scoala, ia uite! deci nu erau cu toatele uitate, ci zaceau intr-un sertar nefolosit.. Imi face placere sa mi le amintesc, ma gandesc ca atunci cand le-am invatat nu am fost deloc constienta si n-am stiut sa le leg si sa descopar frumusetea lor.. Poate ca omul ar trebui sa faca scoala dar nu atat de condensata, la 21 de ani am terminat facultatea si nu stiam pe ce lume ma aflu.. Ar trebui sa existe niste ani de practica, asa cum faceau in trecut ucenicii pe la diferite mestesuguri, sa mergem in lume si sa adunam experienta.. Apoi, cand se mai aduna minte, sa continuam scoala. Dupa ce am citit inceputurile istoriei, Codrin mi-a spus ca nu-i place. L-am intrebat de ce si mi-a spus ca e prea sangeroasa, plina de oameni rai si lupte.. Si m-am gandit ca e adevarat, nu ne dam noi seama, dar istoria e plina de lupte, tradari si ambitii omenesti. Greu sa il inveti pe copil asa ceva. Mi-a placut ca a sesizat singur, eu cu mintea intepenita o gasesc frumoasa, plina de basme, de rasturnari de situatii, un fel de sah cu personaje umane. Apoi, pe masura ce inaintam in cunostinte, incepeau intrebarile, unde il situam pe Dumnezeu in aceasta poveste (a omenirii). Trebuie permanent sa ne raportam la Biblie, la Noe, la Iisus.. De fapt, asa am inceput istoria, cu o axa lunga pe care am pus un singur punct de referinta- anul 0, in care s-a nascut Hristos. Codrin era fascinat si a urmat o rafala de intrebari. Imi zice: -Mami, de unde stii atatea despre Dumnezeu? Mama ta te-a invatat? -Nu, nu bunica, am citit, am fost la biserica, de la diferiti preoti.. -Dar bunica nu te-a invatat despre Dumnezeu??? -Nu.. -Dar mama ta adevarata, unde e??? -Pai, bunica e mama mea adevarata, dar ea nu crede in Dumnezeu:((( Soc... pauza.. -Dar de ce nu crede in Dumnezeu? -Pai..(oare ce sa-i spun, Doamne ajuta-ma!), nu crede.. pentru ca... asa au invatat-o la scoala! (incredibil, ce raspuns bun, perfect, de fapt asa si e). Si de aia nu vrem noi sa mergeti la scoala, ca sa nu va invete acolo ca nu exista Dumnezeu! Noi trebuie sa fim uniti, la fel, sa traim in armonie, pentru ca altfel ne rupem, mama de fiica, tatal de fiu, si ramanem tristi, si fara parinti si fara Dumnezeu. Si discutia asta m-a dus cu gandul la experienta lui Nick, din clasa I a, cand invatatoarea lor le-a prezentat realizarile marelui partid, descoperirile stiintifice si mai ales, faptul ca uite! oamenii au ajuns pe Luna si n-au gasit pe Dumnezeu nicaieri in cer. Si ca urmare i-a ridicat pe fiecare in picioare si i-a intrebat: -Acum mai crezi ca exista Dumnezeu, dupa toate cate vi le-am spus? Saracii copii, s-au dezis in masa de Dumnezeu, o lepadare cruda facuta intr-un mod pervers de catre cea care trebuia sa-i invete numai lucruri bune timp de 4 ani (cei mai importanti ani, in care se aseaza bazele adolescentului)... Hm, poftim rampa de lansare in viata..

Lectii

M-am adunat cu greu si am inceput iar programul. Avem program zilnic si chiar m-a amuzat Codrin, Sambata s-a apucat el singur sa le faca scoala duduilor: le-a asezat scaunele in fata tablei si le-a predat numerele:), le-a dat termen sa termine treaba si le-a verificat.. Apoi si-a acordat singur un desen (le-a invitat si pe eleve, c-au fost disciplinate). Mi-am adus aminte de poeziile invatate in ciclul primar, una din ele fiind cea a lui T. Arghezi -"Zdreanta"- din care numai invataminte proaste poti sa tragi, alta cu "Gandacelul", care mie mi-a stors mii de lacrimi, si nu mai spun de povestile lui Creanga... Ca urmare am cautat o carte cu deprinderi bune pe care trebuie sa le stie copilul, si pe deasupra sa fie si crestina, si am gasit. Foarte frumos ilustrata, am gasit o multime de poezii, scurte, care pot fi invatate si pe care putem discuta despre diferite comportamente, facand legatura cu virtutile crestine.. Cel mai mult mi-a placut povestea lui "Te rog" care era un pitic ce locuia in gura copiilor. Si el din cand in cand trebuia sa mai respire, asa ca baietelul/fetita trebuia sa deschida gura si sa spuna"Te rog" ca piticul sa mai ia o gura de aer curat.. Semana intr-un fel cu povestea romaneasca a lui "Nu vreau" pe care-l tinea fetita incapatanata in brate. Nici nu stiu daca e poveste romaneasca sau e o traducere, aici am gasit o adaptare a "Turtitei fermecate" denumita "Gingerbread man", tot la fel, o placintica prea mandra pentru o turta amarata, care credea ca poate pacali pe oricine, dar care sfarseste pe mustetile unei vulpi:).. Aici e piticul "Please": Povestea piticului, se termina cu happyend, adica apuca si el sa rasufle in gurita unui baietel politicos. Mai sunt si cateva fabule ale lui Esop, deci e un fel de culegere cu tot ce e bun. Zilele trecute am citit putin despre Stone Age, o carte de istorie pentru copii, si am incercat sa scot cat am putut elemente ca civilizatia de milioane de ani, omul primitiv, neandartal, etc, care abundau efectiv in toata cartulia. N-am chef sa ametesc copilul cu informatii neadevarate, si asa m-a intrebat daca omul ala in putulica goala cu fata de maimuta rea e Adam.. Din toata cartea, pe Codrin l-au interesat mai mult obiectele de lupta, asa ca am purces de am facut o toporisca si un arc.. Toporisca am reusit s-o leg eu cumva, era cam groasa sfoara, dar la arc am refuzat sa-l ajut, pentru ca nu mai aveam ata in casa.. Asa ca baiatul s-a descurcat singur si dupa ce a disparut juma de ora, a consumat toata ata de dinti a lui taica-su. A iesit un arc cu miros de menta, foarte bun la ascutitul dintilor:)) Concluzia indreptatita a fost ca omul e in continua evolutie, iar copilul a primit un premiu de originalitate:)

Fetita muzicala

Fetite, muzica, apus.

La biserica

Sodoma si Gomora

Parintele nostru duhovnicesc a avut o vorba interesanta. Ne-a spus ca lumea asta e pe cale sa devina o mare Sodoma si Gomora, iar daca lumea vrea sa ne traga dupa ea, nu inseamna ca trebuie sa ne si lasam trasi. Am luat acest cuvant ca pe o avertizare cu privire la copii. E oare bine sa lasam copiii sa simta rasuflarea urat mirositoare a societatii? Sa-i obisnuim de mici cu faptul ca exista si oameni rai, sa-i lasam sa fie ispititi pentru a-i cali? De pe cand s-a nascut Codrin, am inceput sa fim preocupati de ideea scolii, si de pe atunci am imbratisat ideea homeschoolingului. Am cautat, am citit, ne-am interesat. Cand avea Codrin 2 ani, eram in Romania, am fost la Manastirea Petru Voda sa il vedem pe parintele Iustin Parvu. O prezenta foarte placuta, nici prea dur, nici prea moale, si foarte constient, iute, pus la curent cu toate, desi izolat in acea parte a Romaniei. L-am intrebat ce sa facem cu scoala, data fiind preocuparea lor de a distruge sufletul copiilor si ne-a raspuns clatinand din cap, ca stie despre asta. Solutia pe care ne-a dat-o a fost ciudata, intr-un fel, dar a fost punctul de plecare pentru ce facem acum: ne-a spus ca putem da copilul la o scoala cu grija aleasa, pana in clasa a III a, dar mai departe, sa ne lumineze Dumnezeu cum sa facem... De ce clasa a III a si nu a IV a, nu stiu. Dar ne-a bucurat ca am avut certitudinea ca nu suntem pe o cale gresita. In Romania cred ca HS e o idee care provoaca revolta la unii oameni: de ce refuzam educatia si cum putem fi noi siguri ca o sa ne iasa bine scoala facuta acasa?.. Legat de prima intrebare, educatie fac si cei care imbratiseaza HS, poate nu la asa nivel profesional, dar mai mult cu accent pe copil. Legat de educatia acasa, voiam sa spun ca inainte de Reforma din 1948, era legal invatatul acasa, normal, cine stia, voia s-o faca, iar de reusita ei, nu putem fi siguri dar ne rugam sa reusim.. Si dupa aceasta data (1948) comunistii au introdus invatamantul obligatoriu de stat. Citeam zilele trecute un interviu cu prof. dr. Paul Miclau, decan pe nu stiu unde (am dat de el intamplator) dar mi-a atras atentia ce spunea: "Dupa reforma invatamantului (cea din 1948), programul era foarte incarcat, iar pe vremea aceea incarcarea programului era facuta pentru ca studentul sa fie cat mai mult timp ocupat, sa nu aiba timp de reflectii, sa nu aiba timp sa se organizeze, sa nu se manifeste intr-un fel sau altul. Modelul stalinist se foloseste si astazi, din pacate." Iar asta o spune un om din interiorul sistemului. Modelul stalinist de acumulare cu polonicul a cat mai multor materii este folosit in scolile din Romania, si totusi scoala e privita cu piosenie si mare respect, e normal sa mergem la aceasta scoala si sa ne punem creierul la bataie, pentru ca asa face toata lumea. Ideea de a lasa copiii sa fie ispititi si apoi sa ne rugam la Dumnezeu sa iasa din necaz, e cat se poate de nociva. Mult mai bine e sa previi raul, decat sa-l vindeci. Ce se invata la scoala publica nu e ceva usor, simplu, normal, necesar, dimpotriva, e ceva planificat, materii atee care fara sa vrei si raman in capul copilului, idei la care nu mai pot renunta decat dupa multe, multe cautari, caderi, cicatrici raman si se pierd ani pretiosi pentru asta.. Unii nici nu ajung poate la cunoastere.. Mama mea de ex. numai prin mila lui Dumnezeu se poate intoarce, dupa atata scoala, e extrem de atasata de ce a invatat acum 30 de ani :(( Din pacate, asa e, lumea devine o mare Sodoma iar noi stam legati la ochi si ne tinem de niste concepte vechi, care, ghici ghicitoare?.. nici macar nu au fost stabilite de Biserica, ci de dusmanii ei..

Gugustiucul si povestea Iubirii

Am crezut ca le am pe toate aici. Iubitii mei imi sunt alaturi, ma alin cu dragostea lor, natura e frumoasa, zilele senine, am gasit biserica potrivita, oameni sensibili, dar mi-am dat seama ca-mi lipseste ceva. Ceva ce n-am mai auzit de mult. Ceva care ma linistea. N-am mai auzit gugustiucul. Zgomotele pasarilor certarete. Vantul care bate incetisor. Bancuta de la Sapientei pe care sedeam, ascunsa sub arcul de verdeata din gradina. Ascultati povestea Iubirii...

Botezul la varsta lui Hristos

Azi a fost un eveniment special la bisericuta noastra, s-au botezat doi tineri americani. I-am vazut la biserica de cand am ajuns prima oara, din August, deci cred ca de pe atunci au stat Duminica de Duminica in biserica si au facut catehizarea. Foarte draguti si sensibili amandoi, i-am vazut impresionati de toata aceasta ceremonie, cred ca au participat cu toata bucuria sufletului.. Aici sunt John si Jeoffrey, nascuti azi in Imparatia lui Hristos: Din pacare, am ratat scufundarea lor, am ajuns prea tarziu la biserica, dar Botezul a continuat cu Mirungerea si toate celelalte faze(nu le cunosc, dar parintele le-a taiat parul ca la copilasi, i-a miruit, le-a citit Evanghelia si in final, i-a impartasit). Desi la Platina cand am fost, nu eram obisnuita cu cantarea bisericeasca in alta limba, aici m-am obisnuit. Gratie unei doamne speciale, Nina, care are o voce frumoasa si stie notele, corul format din femei e un balsam pentru noi...(NU opera, NU Oastea Domnului, ci cantare limpede si curgatoare). Aici e cantecul de dinainte de impartasanie: Iar aici Crezul: Ne apropiem de Craciun, slujba o sa fie marti la ora 12 noaptea..

Scoala - primii ani.

E importanta scoala, dar trebuie gandita si structurata altfel. Trebuie facuta cu grija, cu dragoste si atentie, cu tact, sa-ti simti copilul ca raspunde, ca tremura de nerabdare sa afle povestea mai departe, ca te trage el de mana sa intre mai adanc in padurea plina de surprize. Cunoasterea e mai placuta daca se face cu pasi mici, daca descopera el ceva nou sau daca-i arati cu grija, o umbra ce se furiseaza dupa un copac. Am avut de curand alta discutie cu mama, care imi reprosa ca iau in maini ceva ce ar trebui sa las "specialistilor", celor care stiu cum sa ia un copil, care au facut ani de pedagogie si au diplome.. Si poate are dreptate intr-o masura, dar exista pericolul ca acesti oameni cu studii, sa fie prea acriti si obositi si sa nu mai doreasca sa lase copilului placerea de a descoperi si mai grav, sa nu doreasca sa faca invatatul placut. Cam asta e problema pedagogilor din Romania. Destul de grea boala si incurabila. Mi-a mai trimis o carte de pedagogie care mi s-a parut abominabila!! Oare m-am prostit eu, sau termenii astia suna precum o caramida intr-o galeata? " stiinta socioumana specializata in studierea profunda si atenta a educatiei" "disciplina care defineste si aprofundeaza conceptele de baza ale domeniului pedagogic" "ansamblul actiunilor pedagogice proiectate conform unor intentii organizate.." "criterii sociopedagogice riguroase.." "proiectare curriculara" Si apoi vin eu si mai cer de la pedagogi sa fie normali si draguti si jucausi cu copiii, dupa ce le-au stalcit mintea cu termenii astia... Ma tot gandeam cu Nick, ce ar trebui sa invete copilul cand e mic, pentru ca se stie, unele lucruri, daca nu le deprinzi de mic, mai tarziu nu le mai poti invata.. Asta pe langa alfabet, cifre, citit, socotit, pe care oricum le inveti odata si odata.. Spre exemplu, eu daca n-am invatat notele cand eram mica, acum nu mai sunt in stare sa fac nimic.. Zilele trecute a venit Olguta la mine cu caietelul ei de pian si mi-a aratat o nota spunandu-mi: "Uite mami, asta-i MI".. si ma gandeam ca pentru mine putea fi si RE sau SOL, sau orice alta nota, pentru ca habar n-am notele. Pe cand ea se joaca cu ele si i se pare firesc sa le stie. Deci un prim lucru care trebuie invatat de mic este muzica. Pe langa beneficiile pe care le aduce sufletului, muzica ordoneaza copilul, si ii da un bun start in viata. Urechea muzicala trebuie antrenata si asa cum invata alfabetul, trebuie sa stie si notele.. Mai tarziu le poate folosi, daca vrea. Apoi, ar mai fi deprinderile bune, adica ordinea, curatenia, rugaciunile de dimineata si de seara, la masa, putina gimnastica dimineata, daca e un copil caruia ii place asa ceva, apoi igiena personala (asta mi se pare importanta, pentru ca se transforma in adulti care apoi se intreba de ce fug oamenii de ei). Am cunoscut un prieten de-al sotului, care era extrem de ordonat. Avea un maldar de dosare, cu chitante, documente importante, stia tot tot tot. La bucatarie fiecare lucru avea un locsor, sincer.. am simtit ca palesc sub atata grija si curatenie, eu fiind mai imprastiata si mai delasatoare.. Spre ex. acum am chiuveta plina de vase si eu stau pe net... offf! Acest barbat fusese invatat de mama lui, obsedata de curatenie, sa fie asa, si ii folosise, acum asta era stilul lui de viata. Pentru ca ordinea si curatenia din casa, se reflecta si in cap, in ganduri, in obiective. Un alt lucru care se invata cu usurinta cand esti mic, este o limba straina.. Cand am ajuns aici, Codrin nu stia boaba de engleza, dupa ce l-am dat 2 ore la un pre-k, a inceput sa-si dea drumul.. Dupa 1 an il intrebam noi cum se zice la nu-stiu-ce cuvant romanesc.. Totul a venit natural, fara prea multe chinuri, a prins bine si accentul, ceea ce la noi e zero.. Adica se cunoaste ca suntem straini. Ar mai fi si inotul, pot da exemplu tot cu mine, care nu stiu sa inot, sunt ca un bolovan in apa, nu ma pot misca si ma duc la fund imediat.. Daaar... am diploma de absolventa a Facultatii de Management.. ceea ce in cazul ca m-as scufunda, m-ar ajuta la ceva, poate... Cam astea cred ca ar fi niste lucruri de baza, care ar putea ajuta copilul, i-ar da un mic avant in viata si apoi ar lua scoala cu mai multa usurinta. Deprinderile acestea ii dau incredere in el si ii formeaza niste obiceiuri, folosite mai apoi la invatat.. Din pacate, scoala pune accentul mai mult pe partea teoretica, si aproape deloc pe latura practica. Copilul este fortat sa tina pasul cu colegii, cu sistemul de note si partea practica este lasata pe mai tarziu.. cand deja nu mai poate fi invatata la fel de firesc ca in anii prescolari. Acum, daca am definit oarecum inceputurile, sa incepem educatia timpurie:)