luni, 29 februarie 2016

Art class with Megan

Acasa la Megan pare in alta lume. In curtea din spatele casei, se joaca niste fetite mici, in verdeata abundenta, plina de balarii, marar, cherry tomatoes si alte minunatii cu miros salbatic. 
Aici sunt Olga si Kayla, care au venit sa faca niste desene dupa natura, destul de greu daca e s-o intrebi pe Olguta, care prefera portretele. 





Florence e fetita cea mare a lui Megan. E dulce si foarte politicoasa. Nectarie cred ca are o slabiciune pentru ea, si acum a gasit momentul sa se joace impreuna, caci la biserica sunt prea multi copii, adulti, alte tentatii baietesti pentru el. Acum cateva saptamani ne uitam pe o carte cu literele alfabetului, intr-o incercare futila de a face putina scoala cu el, si i-am aratat litera F. 
"F" de la Florentina, Franta, floare si..  de la "Florence", m-a intrerupt Nectarie. Well, sigur ca da puiule, nu aveam habar ca ai remarcat-o pana acum, Doamne ce surprize imi ascunde copilul asta ... :)













Cele doua fetite mici, Julianna si Rosalind, au ramas sus in casuta, si stateau ca doua babute afara pe balcon participand cu chiote de veselie la jocul celor doi mai mari. 








Nectarie i-a jumulit mararul din curte si apoi o bagase in casuta pe Florence, cu pretextul sa faca mancare :).. L-am prins rontaind la marar..



Aici s-a rusinat saracul, cand i-am spus sa faca o poza cu ea.. Cross my heart, puiule, ca nu o arat la baietii mari, nici lui Stavros, prietenul tau de la biserica, cel care a spus ca la 20 de ani el se va casatori. Cu Cornelia. Stia foarte sigur asta.. Mai bine ca ea.






E ceva de poveste in casa ei, pornind de la curtea asta neingrijita si plina de buruieni, nu pot sa zic ce, dar asa simt cand stau si pazesc copiii mici care se joaca. Poate ca pleaca de la Megan, care e un fel de Fairy, aducand la viata desene spectaculoase si servindu-le ceai pe fetele cele mari din niste cescute mici si poleite cu o fibra aurie pe margine, poate ca e de la lucrurile mici si practice, din lemn, pe care le gasesc pretutindeni si pe care sotul lui Megan le mestereste in atelierul lui de sub casa, poate sunt desenele de pe peretii camerelor, pline de culoare si melancolie, poate de la oceanul care se vede de la balconasul lor, nu pot sa pun degetul pe ce anume ma face sa ma simt asa. Dar imi place, asa imi imaginez viata americanilor "flower power", din aceia buni care mai sunt si evanghelizati, adica ortodocsi, ca Megan si Gaelan. 

duminică, 28 februarie 2016

marți, 23 februarie 2016

Research - how to


Sambata e timpul lui Nick sa invete copiii ceva. De obicei face 2-3 ore de teorie a muzicii, ceva istorie si poate iar niste amintiri :). Uneori mai intra si matematica, atunci cand una din fete da vreun rateu la testele de la beestar. 
Intr-una din Sambete a lamurit mai bine ce e cu research - ul asta. Se pare ca unii dintre noi petrec cam mult timp facand "research" :))


luni, 22 februarie 2016

Ma doare maseaua

In mijlocul sufrageriei Nectarie si-a construit un mare cort. Ceva... o movila de paturi, puse pe scaune de diverse marimi. Niste paturi, un cearceaf, p(aturi)ica lui bineinteles, toate intr-o echilibristica efemera.  Radem de aplecarea lui de a construi case - din paturi, din cartoane, din țiglele ascunse dupa casa, din bete subtiri care pica la orice atingere, lipite cu super glue, sau hot glue, legate cu benzi puerile de scoci,  el se simte dator sa construiasca case. Inca o caracteristica mostenita - taticul lui cumpara case daramabile, iar el construieste unele care tremura la orice adiere de vant. Incredibil. 



Ma doare maseaua, pulseaza, e vie.
Nicu face balet cu ei, pe langa casa daramabila a lui Nectarie. E ... interesant sa urmaresti ordinea haosului din camera. Olguta a avut chiar o prestatie decenta, pana acum e pe primul loc. Nectarie ba iese dintre paturi si ne ofera un dans ad-hoc, ba se ascunde inapoi cand N il incurajeaza incantat. Codrin e cel mai serios invatacel al lui N, asculta, se straduie, participa la joc. Careodata il mai scutura pe Nectarie, incercand sa isi ascunda dispretul fata de el. Cornelia ar vrea sa se apuce de facut clatite, dar nu o lasa N. Cica e mai important baletul. Asa ca sta intr-o stare de nedumerire, reticenta, retragere. 
Doua oua si putin lapte, amestecate bine, apoi adaug faina. Muzica trans, vocea matasoasa si invaluitoare a Nicului, agitatia copilului, toate o fac sa nu mai inteleaga nimic.
Doare incet, ca o amintire pe care nu o pot scoate cu toate spovedaniile prin care am trecut. De ce? 
Nu am reusit sa gasesc raspunsul, desi banuiesc ceva. O masea cariata in sufletul meu si e de ajuns sa raspandeasca un miros urat, nesiguranta, o tristete iremediabila in care ma arunc de fiecare data cand ceva nu merge bine.
Lectia s-a terminat, copiii merg la culcare. 
Maine va trebui sa ma duc la dentist. Unul de masele.

vineri, 12 februarie 2016

Incep aniversarile

Cei 15 ani reloaded :)

Cununia civila - 12 Februarie 2001

sâmbătă, 6 februarie 2016

vineri, 5 februarie 2016

Profesori buni

Una din profesoarele lui Codrin, cea de la speech, ma impresioneaza placut. Mi-as fi dorit sa facem toti acest curs, si eu, si Nick, si fetele :).
Din pacate, Codrin e cel mai mic din clasa, deci fetele nu pot sa il faca, iar eu cu Nick cred ca suntem deja expirati.

Iata inca un model de comunicare dintre ea si C:

"Hi Stefan,
I hope your brother is feeling better!  Your homework for next week is to do the activity at the end of Chapter 9 on pages 195 and 6.  Choose your declamation speech either from the back of the book (appendix b), or another speech you admire, type it up double-space, mark it up for emphasis, and deliver it to us in class next week.  I’m hoping these will be around 2 minutes, but it will not be graded for time.  You will be reading it, not memorizing it.  You do need to practice to get it smooth, your pauses in the right place, and the words you want emphasized to sound right. 

Here’s an example we watched in class of a 2-minute segment of Reagan’s “Tear Down This Wall” speech he gave in Berlin in 1987.  It’s a good example of a declamation speech—a subject he felt passionately about that he shared with others.

Please let me know if you have any questions!
Thanks,
Mrs. Robertson"