Hm. Nick, ca un intelept pedagog ce e :), a facut program copiilor. Una din cererile lui a fost sa ne sculam de dimineata si sa incepem sa radem, sa facem o terapie de ras. Nici nu inteleg de ce e vorba aia din popor ca "prea mult ras strica".... Strica ce? Laptele dulce.
In fine, azi m-a sunat si d-na Maria din Colorado si printre altele imi spunea sa-mi invat copiii de mici sa rada, sa nu ii cresc incruntati si morocanosi, ca ai ei asa sunt acum si parca se lipesc de necazuri mai usor cand nu stiu a rade:)).. Mneah, frumos, mi-a placut ce zice, are un stil de generaleasa care ma amuza foarte tare, dar asta pentru ca nu vorbesc cu ea decat odata pe luna, ca daca ar fi mama mea... vai de mine!
Oricum, de la natura sunt hlizita, imi aduc aminte cand am facut operatia de apendicita, aveam 20 de ani, si desi treceam printr-o perioada grea, dupa un abandon aiuristic de adolescenta, am fost apostrofata de doctorul care ma operase ca rad prea mult. De fapt ma umfla rasul cand il vedeam intrand in salonul meu, de la etajul trei, dupa ce urca cu greu treptele spitalului, avea asa o fata rosie si epuizata, el mic si grasut, cum sa nu razi?
