vineri, 31 octombrie 2014

Tinctura de echinaceea





Joi, am mai lucrat o reteta interesanta, tinctura de echinaceea. Rezultatul a fost minunat, semana la gust cu cea de la magazin, dar cred ca era mai buna decat aceea, pentru ca nu avea chimicale, am stiut ce am pus in ea.
O sa tot luam iarna asta si am de gand sa repet procedeul pentru cand se termina. Ne tine Dumnezeu sanatosi, totusi, nu prea am fost raciti pana acum, sa vedem de acum incolo..


Echinaceea praf, cu apa si glicerina vegetala. Apoi pusa in crock pot, pentru 2 zile, la Low Heat.





Rezultatul :)



joi, 23 octombrie 2014

O lume fara scoala - Episodul 1 - Ca sa nu mori, uneori trebuie sa calci legea


1994, in New York, cartierul Ridgewood. Era o noapte de vara sufocanta, cu o caldura umeda care facea ca respiratia sa fie grea si parul sa se lipeasca instantaneu de cap.

Pe la ora 1 dupa miezul noptii, Nick se intorcea de la serviciu. Din statia de metrou urma sa mearga vreun kilometru pe jos pana acasa, pe stradutele pustii. Nici ziua nu era multa siguranta, dar la acea ora sentimentul de pericol staruia apasator in aer.

La un moment dat, mergand pe trotuar, pe neasteptate, dintre masinile parcate intr-o zona mai intunecoasa, patru indivizi se ivira ca din senin si-l inconjurara... Un moment socant, desi mereu se gandise la o astfel de situatie, caci in New York nu e o viata sigura si decenta, si pentru asta, incercase sa se pregateasca psihic cat mai bine. Isi facuse rost si de o mica arma, ilegala, sperand totusi sa nu fie cazul sa o foloseasca vreodata.

In trecut el mai fusese atacat candva de doi cutitari care ii luasera portofelul. Niste gainari, pentru ca nimeni nu purta mai mult de ceva maruntis, iar cardul personal nu putea fi folosit. Dar acum era altfel. Doi dintre cei patru coborasera dintr-un minivan nou, elegant, din fata, iar ceilalti doi fusesera ascunsi intre masini, si il incercuisera pe la spate. Era o ambuscada si nu pareau simpli hoti umbland dupa maruntis.

In momente din astea, trebuie sa actionezi nebuneste, fara sa mai faci calcule, caci nu mai e timp, si asa a fost, ca totul se petrecu cu repeziciune. In clipa in care deveni constient de ambuscada, iar ceilalti s-au vazut descoperiti, Nick a inteles ca singura sansa pe care o mai avea, era sa se apere. In buzunarul drept al pantalonului avea pistolul, calibrul 25, cu sase gloante, dintre care primul era pe teava, gata sa fie percutat.

A bagat repede mana in buzunar si a incercat sa scoata arma, dar, ca in orice vis urat, pistolul refuza sa iasa, incurcat intre o batista si portofel. Era un buzunar incapator, portofelul si batista aveau rolul sa mascheze arma, dar in acel moment se crease un blocaj.

O explozie interioara de adrenalina il facu leoarca de sudoare. Nu reusea sa scoata pistolul, si in efortul de a pune mana odata pe arma, vazu cu incetinitorul filmul atacului, se si vedea pus la pamant de cei patru si luat pe sus, sau poate impuscat si el.. si totul in zadar.
Ani grei de lupta singuratica, trânta cu comunismul, mama batrana si bolnava care il astepta, zbaterea lui cu muzica si tot ce isi mai dorea sa faca in viata.. intr-o clipa urmau sa fie spulberate. Ca un vant iute care ridica usor un praf. Inca o viata risipita...

Vazand gestul grabit al victimei de a scoate ceva din buzunar, cei patru insa au simtit ca nu e in regula si ca va iesi urat. In mod sigur erau si ei inarmati, dar n-aveau nevoie de galagie si impuscaturi. Instantaneu diavolii din ei ii miscara cat mai departe de zona cu pricina. Tot atat de repede pe cat se crease conjunctura respectiva, asa se si rezolva. A fost ca un vis urat.

Nick a ramas cu pistolul strans in mana, hotarat sa nu se lase asa usor jefuit de viata.

A plecat incet spre casa, recunoscator Domnului ca scapase, insa inca pregatit pentru o alta confruntare, daca era cazul.

Cativa ani mai tarziu ne-am cunoscut si ne-am casatorit. Odata imi povesti despre episodul acesta si am inteles ca scapase ca prin urechile acului. Acel pistol - pe care il purta ilegal - ii salvase viata. Si nu doar pe a lui.

Daca ar fi fost prins ca purta acel pistol ilegal, Nicu ar fi intrat un an la inchisoare. Asta era legea votata de niste oameni care traiau bine mersi in cartiere pazite si nu se straduiau sa rezolve criminalitatea. Un om cinstit era intre ciocan si nicovala: daca nu era inarmat, risca sa fie omorat, iar daca era prins cu arma, ar fi mers intr-una din inchisorile extrem de rau administrate, unde criminalii se simteau ca acasa, dar pentru un nevinovat era un iad. Ce fel de lume e asta? :(


Nicu a fost inca din adolescenta un rebel. Mai precis un tânăr care nu suporta legi rau concepute, nedrepte si abuzive. Traise in RSR si nu isi ascunsese ura si dispretul pentru statul si guvernul comunist. Infruntand riscuri si scapand din lagarul socialist, ajunsese in SUA, dar nici acolo nu avea vreo incredere in administratorii lumii libere. Adevarul e ca intre politicieni, destul de rari sunt cei cu aptitudini reale si mai ales cu bune intentii. Primeaza interesul personal sau de grup. Machiavelismul e la moda. Trist.


vineri, 17 octombrie 2014

Pasta de dinti cu argila

Asa, am facut pasta de dinti la co-op, avem o clasa de Herbology unde tipa care prezinta a pus o multime de retete interesante, facute din plante, prafuri, seminte.
Pasta de dinti s-ar face din :

- 3 pahare de apa
- 1 1/2 pahar de scortisoara betigase
- 2 linguri cuisoare
- 1/2 lingura de bicarbonat de sodiu
- 1/2 lingurita sare de mare
- 1 sau 1 1/2 pahar de argila (aici cunoscuta sub numele de bentonite clay powder)


Se pun betigasele de scortisoara in apa, impreuna cu cuisoarele, la fiert. Se lasa pe foc mediu, amestecand usor, cam 30 de min. Putin din apa se va evapora, iar scortisoara o va colora putin, nu insa intr-o culoare prea vesela.

Dupa ce s-au lasat la fiert jumatate de ora, se rastoarna apa intr-un vas si se amesteca impreuna cu bicarbonatul si sarea. Se adauga cate putin argila,  pana ajunge la o consistenta asemanatoare pastei de dinti.

Are un gust putin sarat, si, daca vreti, se poate scoate sarea. Noi am pus in amestec si putin ulei de portocale. Se mai poate mixa ulei de menta, sau de levantica.

Note: atunci cand argila intra in contact cu apa, are loc o reactie electromagnetica prin care absoarbe particule mici din metale sau din vasele de plastic in care sunt puse. Asa ca e indicat sa se foloseasca numai vase din sticla.

Noi am folosit un aparat de facut mancare pentru bebici prin care am bagat pasta in pungute. O idee interesanta, mai ales ca eu habar n-aevam de asa ceva pe vremea bebelusilor mei.