luni, 27 ianuarie 2014
vineri, 24 ianuarie 2014
luni, 20 ianuarie 2014
Sweet emails
Mesaje intre tati si Olguta :)
"Olguti,
Nu ai voie sa fii 'bored'. Asta se intampla doar in starea de lenevie. Cand muncesti si iti iei o pauza, atunci te bucuri ca stai si te odihnesti.
Love,
Tati
-----Original Message-----
From: olga.mb <olga.mb@aol.com>
To: sheep13 <sheep13@aol.com>
Sent: Sun, Jan 19, 2014 4:22 pm
Subject: Hello
I'm bored! No one replies to my messages! Please? Reply to mine! Please??? "
-----Original Message-----
From: olga.mb <olga.mb@aol.com>
To: sheep13 <sheep13@aol.com>
Sent: Sun, Jan 19, 2014 4:22 pm
Subject: Hello
I'm bored! No one replies to my messages! Please? Reply to mine! Please??? "
Well, asa ne-am cunoscut noi mai bine, prin emails...acum 13 ani
Cum sa nu te topesti? :)
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
Din nou
M-am trezit cu chef sa crosetez, am gasit un pulovar frumos, asa ca voi sparge gheata si trec la lucruri mai complicate. Desi nu vrea sa o iau asa, ci doar un alt proiect - vesel si colorat!
Modelul va fi asta:
The Laughing Willow
La noi in casa e o convalescenta placuta, Nectarie doarme la pranz (yuhuuu), probabil ca inca se reface, ar dormi si Nuc, dar trebuie sa faca ore, ore, ore.
Am intrebat fetele ce zi vor sa-si aleaga pentru spalatul rufelor si au spus ca Vinerea. Fair enough, ca suntem acasa. Asa ca azi si-au pus cateva rufe roz la spalat, si ce incantate au fost ! Hehe, le astept la colt sa vad cand le piere entuziasmul.. Intre timp eu ma inarmez cu rabdare si consecventa. Sa vedem care pe care...
Sunt bucuroasa ca a venit Simona ieri si m-a ajutat putin cu casa, garajul, asa ca acum e frumos.. Imi place tare mult sa am casa curata, imi da o stare de fericire.. Poate pot sa fac si alte lucruri daca nu mai stau sa fac tot timpul curat si mancare.. .?
marți, 14 ianuarie 2014
Boala
Se pare ca luna Ianuarie e benefica influentelor gripale in familia noastra. Iarasi suntem bolnavi. Dupa spusele celor care se pricep, e vorba de gripa H1N1- ce-or mai fi si numerele astea, nu stiu. Avem toate simptomele.
Olguta a inceput saptamana trecuta, Marti, cu tuse si putina febra, iar in 2-3 zile era pe picioare.
Apoi, Joi seara a inceput Codrin, la el a fost mai greu, febra si tuse si moleseala. Am plecat in Arizona, Sambata dimineata cu el bolnav si cu o Cornelie febrila si tremuratoare. Tot drumul ne-au tusit, asa ca era clar ca vom trece si noi prin aceleasi chinuri.
Apogeul Corneliei a fost Duminica dimineata, cand s-a trezit dupa o noapte calduroasa cu febra de 41 grade. Toata noaptea m-am gandit ca sunt iresponsabila, sa plec cu ei asa bolnavi. Am plecat fara sa cantaresc prea tare consecintele. M-a pazit Dumnezeu de complicatii pe drum.
Nectarie, dragutul, alerga si avea o energie cat zece. Luni dimineata au cazut amandoi, N si n. Aseara a fost cel mai rau, N a tusit pana n-a mai ramas nimic de zdruncinat in corpul lui, aveam senzatia ca o sa-si scuipe plamanii. Pana la urma, la 11 noaptea a plecat la farmacie si si-a luat un medicament mai puternic fata de ce ii dadusem eu, cu somnifer si cough suppressant. Se pare ca a mers si a putut sa doarma. Acum sunt convalescenti..
Eu sunt singura neatinsa. Prin nu stiu ce minune, nu am nimic - nici febra, nici tuse. Doar niste dureri musculare. E o iconomie si in faptul asta, ca am fost lasata sa ingrijesc de ceilalti, fara sa patesc nimic, iar gripa e destul de contagioasa, fara sa mai pun la socoteala tusitul lui n in fata, lins lingurita dupa el, dormit nas in nas cu Lia si cine mai suferea :). Oh, Doamne, ce te iubesc pentru lucrurile astea simple si de bun simt!
Olguta a inceput saptamana trecuta, Marti, cu tuse si putina febra, iar in 2-3 zile era pe picioare.
Apoi, Joi seara a inceput Codrin, la el a fost mai greu, febra si tuse si moleseala. Am plecat in Arizona, Sambata dimineata cu el bolnav si cu o Cornelie febrila si tremuratoare. Tot drumul ne-au tusit, asa ca era clar ca vom trece si noi prin aceleasi chinuri.
Apogeul Corneliei a fost Duminica dimineata, cand s-a trezit dupa o noapte calduroasa cu febra de 41 grade. Toata noaptea m-am gandit ca sunt iresponsabila, sa plec cu ei asa bolnavi. Am plecat fara sa cantaresc prea tare consecintele. M-a pazit Dumnezeu de complicatii pe drum.
Nectarie, dragutul, alerga si avea o energie cat zece. Luni dimineata au cazut amandoi, N si n. Aseara a fost cel mai rau, N a tusit pana n-a mai ramas nimic de zdruncinat in corpul lui, aveam senzatia ca o sa-si scuipe plamanii. Pana la urma, la 11 noaptea a plecat la farmacie si si-a luat un medicament mai puternic fata de ce ii dadusem eu, cu somnifer si cough suppressant. Se pare ca a mers si a putut sa doarma. Acum sunt convalescenti..
Eu sunt singura neatinsa. Prin nu stiu ce minune, nu am nimic - nici febra, nici tuse. Doar niste dureri musculare. E o iconomie si in faptul asta, ca am fost lasata sa ingrijesc de ceilalti, fara sa patesc nimic, iar gripa e destul de contagioasa, fara sa mai pun la socoteala tusitul lui n in fata, lins lingurita dupa el, dormit nas in nas cu Lia si cine mai suferea :). Oh, Doamne, ce te iubesc pentru lucrurile astea simple si de bun simt!
luni, 13 ianuarie 2014
Arizona
Ne-am intors. A fost scurt. inca mai cantaresc totul, decantez senzatiile.
L-am intalnit pe Elder Efraim si am luat binecuvantare de la el. Cea mai luminoasa prezenta de acolo, un zambet frumos si cald, de copil bun.
L-am intalnit pe Elder Efraim si am luat binecuvantare de la el. Cea mai luminoasa prezenta de acolo, un zambet frumos si cald, de copil bun.
joi, 9 ianuarie 2014
Clipe
Duminica am fost la un meci de fotbal. Al patrulea, in doua zile, pentru Codrin. Din pacate, echipa lui e una slaba si au luat bataie in fiecare meci, spre exasperarea lui Nick. Dar pana si intr-un meci de fotbal poti sa gasesti lucruri frumoase, uneori.
Cand am ajuns acolo, n-am stiut unde sa ma asez cu scaunul pliant, asa ca m-am plasat langa un grup mai mare de parinti, care la un moment dat, spre oroarea mea, au aplaudat si au zbierat din toti rarunchii cand echipa lui Codrin a primit un gol. Clar, ma asezasem la tribuna gresita.
Ce m-a oripilat si mai tare a fost o femeie grasa, cu un copil in brate, care tipa excitata la fiecare gol:
"Come on, show them, you're smarter"!
Really?
Nu era de ajuns ca scorul era 5-0 pentru ei, mai trebuia sa si urle asta. Quelle vache!
Noi, astilalti, pe aceeasi linie cu ei, inghiteam in sec.
Nick se consuma pe margine, abia se abtinea sa nu sara la joc, sa le arate el cum se face.
Nectarie intelesese despre ce e vorba si, la un moment dat, s-a repezit pe linia terenului si a sughitat mic : "Come on, Codrin!" Apoi l-a apucat o criza de tuse. L-au luat fetele repede si l-au oblojit, mare crai si asta mic, se facea ca sufera sa capete mai multi pupici pe obrajii grasi.
Jocul era unul de aparare mai mult, pentru echipa lui C, si atat de tare m-a agasat echipa cealalta, ca nici nu m-am mai uitat la poarta lor, stateam si priveam cum se consuma Nic pe margine si deja aveam imaginea perfecta a tot terenului.
Un mic amanunta insa, a schimbat soarta rusinoasa a jocului : Codrin intr-o incercare disperata de a nu dezamagi, isi face drum printre aparatorii celeilalte echipe si avanseaza spre poarta. Nu cred ca s-ar fi finalizat intr-un gol daca adversarii lui nu ar fi recurs la un mic siretlic, acela de a-l faulta in terenul lor. Asa ca, au avut parte de un 11 metri, pe care Codrin l-a executat.
.JPG)
Balet :)
Flic-flac
Multe lucruri ne-au trecut prin cap atunci, mie si lui Nick, in acele 3-4 minute de asteptare cat s-au aranjat lucrurile. Sigur va cadea, dintr-o prea mare energie, va suta pe langa balon si va cadea in poponet langa mingea neatinsa, sau va da peste poarta, ba si mai rau, va da mingea exact in bratele portarului. Erau asa multe posibilitati, ca nu mai aveam timp sa le derulam in cap, oricum, sigur nu va da gol, pana si eu de pe margine ma simteam neputincioasa si infricosata de asa mare responsabilitate, antrenorul lor aproape ca nu-i rugase in genunchi sa dea si ei, macar un gol, golul onoarei!
Ma uitam la bebelusul meu, cu obrajii umflati, era emotionat, isi facea calcule in minte, isi aranja mingea si...
Atunci a sarit Nick de pe margine si s- a razbunat:
"Yesss! You are smart AND BEAUTIFUL!"
What a glorious day!
Cand am ajuns acolo, n-am stiut unde sa ma asez cu scaunul pliant, asa ca m-am plasat langa un grup mai mare de parinti, care la un moment dat, spre oroarea mea, au aplaudat si au zbierat din toti rarunchii cand echipa lui Codrin a primit un gol. Clar, ma asezasem la tribuna gresita.
Ce m-a oripilat si mai tare a fost o femeie grasa, cu un copil in brate, care tipa excitata la fiecare gol:
"Come on, show them, you're smarter"!
Really?
Nu era de ajuns ca scorul era 5-0 pentru ei, mai trebuia sa si urle asta. Quelle vache!
Noi, astilalti, pe aceeasi linie cu ei, inghiteam in sec.
Nick se consuma pe margine, abia se abtinea sa nu sara la joc, sa le arate el cum se face.
Nectarie intelesese despre ce e vorba si, la un moment dat, s-a repezit pe linia terenului si a sughitat mic : "Come on, Codrin!" Apoi l-a apucat o criza de tuse. L-au luat fetele repede si l-au oblojit, mare crai si asta mic, se facea ca sufera sa capete mai multi pupici pe obrajii grasi.
Jocul era unul de aparare mai mult, pentru echipa lui C, si atat de tare m-a agasat echipa cealalta, ca nici nu m-am mai uitat la poarta lor, stateam si priveam cum se consuma Nic pe margine si deja aveam imaginea perfecta a tot terenului.
Un mic amanunta insa, a schimbat soarta rusinoasa a jocului : Codrin intr-o incercare disperata de a nu dezamagi, isi face drum printre aparatorii celeilalte echipe si avanseaza spre poarta. Nu cred ca s-ar fi finalizat intr-un gol daca adversarii lui nu ar fi recurs la un mic siretlic, acela de a-l faulta in terenul lor. Asa ca, au avut parte de un 11 metri, pe care Codrin l-a executat.
Flic-flac
Multe lucruri ne-au trecut prin cap atunci, mie si lui Nick, in acele 3-4 minute de asteptare cat s-au aranjat lucrurile. Sigur va cadea, dintr-o prea mare energie, va suta pe langa balon si va cadea in poponet langa mingea neatinsa, sau va da peste poarta, ba si mai rau, va da mingea exact in bratele portarului. Erau asa multe posibilitati, ca nu mai aveam timp sa le derulam in cap, oricum, sigur nu va da gol, pana si eu de pe margine ma simteam neputincioasa si infricosata de asa mare responsabilitate, antrenorul lor aproape ca nu-i rugase in genunchi sa dea si ei, macar un gol, golul onoarei!
Ma uitam la bebelusul meu, cu obrajii umflati, era emotionat, isi facea calcule in minte, isi aranja mingea si...
Atunci a sarit Nick de pe margine si s- a razbunat:
"Yesss! You are smart AND BEAUTIFUL!"
What a glorious day!
miercuri, 8 ianuarie 2014
luni, 6 ianuarie 2014
vineri, 3 ianuarie 2014
Rezolutie 2013
M-am hotarat sa scriu despre ce a fost in 2013, cum am trecut peste el, ce am implinit, ce am depasit, poate am sa recitesc peste catva timp. Asta e doar un exercitiu de optimism, nu pun aici decat lucrurile bune, cele rele sa mai astepte.
Am inceput anul cu un mare hop, in Ianuarie, Nick s-a simtit foarte rau timp de cateva saptamani si am avut cosmaruri si viziuni sumbre zile negre. S-a dovedit ca era o inflamatie a prostatei coroborata cu o durere de rinichi. Am hotarat atunci sa nu mai fac varza murata, piftie sau alte delicii care pentru el sunt grele.
Contrar asteptarilor, anul nu a fost plin de boli sau alte semne rele.
Am avut parte de un an plin de soare, am fost la plaja de multe ori, copiii au inotat in ocean, au invatat boogie boarding, ne-am jucat volei in nisip cu fetele, Nectarie a depasit frica de apa si s-a-mprietenit cu oceanul.
In Decembrie 2012, pentru ca faceam un acatist si Codrin m-a vazut, a vrut sa faca si el, timp de o luna, mai ales pentru ca Nick avea probleme de sanatate. Asa ca am inceput un cerc de rugaciune, in care fiecare membru din familie timp de o luna, face un acatist. Pe rand am facut toti, iar din Septembrie a intrat si Cornelia in joc, pentru ca nu a vrut sa fie lasata pe afara. Inima mea e mica, mi-e teama sa nu ne lase acest obicei si ma bucur ca ideea a venit de la un copil. Nici nu ma gandisem pana acum la asa ceva.
Am avut multe show-uri cu bandul copiilor, daca stau sa le numar au fost 5 -
-doua spectacole medievale, in Ventura
si in Big Bear,
trei spectacole la asa numitele Street Fair
- unul la marele San Diego County Fair,
altul la Mira Mesa Street Fair si ultimul in Escondido Street Fair,
si ar mai trebui sa adaug si experienta cantatului in doua "cluburi":
Epicentre
si Queen Bee.
De anul trecut i-am inscris pe copii la Classical Conversation, unde mergem in fiecare Marti, si care a adus alte perspective in viata copiilor. Au inceput sa invete gramatica, iar fetele (care stau mai mult in clase) si-au imbogatit experienta de "scoala", ca sa stie ce pierd si sa nu creada ca le-am privat de o asa experienta frumoasa.
Nectarie a fost si el putin fortat de imprejurari sa mearga la preschool si, dupa o perioada de impotrivire, a inceput sa accepte sa stea cu copiii sa se joace.
Aici, cu grupul de la Classical Conversation, la sfarsit de an, petrecerea de Craciun.
La celalalt co-op la care mergem, Codrin si Olguta si-au indreptat putin speech-ul, au avut o clasa numita Beginning Speech care le- a placut foarte mult si care le-a mai cizelat putin vorbitul in public.
Eu mi-am urmat calea in homeschooling cu copiii, poate mi-am imbogatit putin experienta si am capatat mai multa incredere in mine dupa testele din Mai, in care Codrin si Olga au iesit foarte bine. Am reusit sa ma odihnesc, mental mai mult, in vacanta de vara si am inceput cu un suflu proaspat scoala cu ei in Octombrie. In momentele de liniste ma "odihnesc" crosetand, asa ca am mai lucrat vreo cateva saluri, o traistuta pentru Fr James, doua paturici pentru doi bebelusi, Philip si Arianna, niste botosei.. . In Noiembrie s-a inceput la biserica un proiect care implica cusut de mana, broderie as putea sa spun, in care m-am implicat cu tot sufletul si suflul. Pana in Mai va trebui terminat un vestmant pentru comemorarea a 700 de ani de la trecerea la Domnul a Sf. Serghie de Radonej, iar eu va trebui sa cos numele a catorva sfinti pe acel vestmant.
Nicusor nu a mai avut probleme foarte mari de sanatate, doar in Decembrie l-a pus jos o gripa urata, dar si-a revenit destul de bine, si fara medicamente, fara antibiotice. E in continuare obosit, munceste mult, cate 10-12 ore sta la servici, unde este pus aproape in fiecare zi in fata a noi provocari, noi limbaje, etc., scrie la blogul lui impresii personale, preda in fiecare zi noi si noi lectii copiilor, face critica muzicala pe ce mai gaseste pe Youtube, incearca noi compozitii si in genere, traieste foarte mult pentru muzica.
Orice proiect care implica muzica ii mai scade cativa ani din varsta, ii da energie si il revigoreaza sufleteste. Concertele copiilor l-au insufletit si i-au trezit dorul de muzica, dor care statea latent si adormit de ani buni.
Codrin se apropie cu pasi repezi de adolescenta, anul asta va face 12 ani. E pasionat de muzica, fotbal si World of Tanks, unele in proportie mai mare decat celelalte :). Continua sa faca zilnic 1 ora, si uneori mai mult, de repetitii muzicale cu fetele, in fiecare zi avand un repertoriu anume de parcurs: medieval, Beatles, Rock, Rammstein. Relatia lui cu Nectarie e intr-un du-te vino, ba se impaca bine, ba il altoieste si ii vorbeste "duios", dorm impreuna si au camera lor, de baieti. :) Cu Olguta mai are meciuri, ies scantei si stau imbufnati dupa ce se cearta. La inot a trecut prin toate etapele si a ajuns la swim team, insa lipsa fondurilor si venirea iernii ne-au impiedicat sa continuam. Fotbalul insa, merge mai departe, a fost ales printre cei mai buni din echipa si joaca intr-o liga speciala All Stars, chiar maine si poimaine vor avea 2 meciuri in fiecare zi, o sa fie competitie grea.
Aici prezinta intr-o maniera umoristica lucrarea lui de la IEW despre Zeii Nordului- din pacate am filmat doar sfarsitul.
Olguta mea creste din ce in ce mai repede, are 10 ani impliniti. A ajuns la faza cand mintea nu mai poate tine pasul cu trupul, e un corp de domnisoara cu minte de fetita care se joaca cu papusi :). Are aici doua fete cu care s-a imprietenit, de la care se mai inspira, cred ca e varsta in care cauta influente, isi gaseste stilul. Nu totdeauna imi place unde se indreapta, dar incerc sa nu fiu opresiva si sper, deep down, ca se va indrepta spre ceva frumos.
Deseneaza din ce in ce mai bine si poate sa existe un potential, daca va continua , sau daca va exista acel drive nebun care sa o faca sa treaca peste un prag al plictisului.
Iaca aici un tablou al ei. Nu stiu de unde au aparut romanasii in desenele facute de ea :)
A inceput sa citeasca mai mult, i-am gasit cateva carti scrise de fete, pentru fete, cu actiuni interesante, chiar daca mai noi, nu neaparat fairytales care ne-au incantat noua copilaria. Serile, dupa ce stingem lumina, destul de tarziu, dupa 10:30 PM, le aud pe fete in camera lor sporovaind, razand si dormind intr-un pat amandoua.
Cornelia a facut salturi deosebite anul care a trecut, daca in Noiembrie 2012 nu voia, si nici macar nu incerca sa citeasca, ne-am trezit in Februarie ca deja citea carticele si trecuse peste pragul refuzului, s-a intamplat parca peste noapte, fara niste eforturi prea mari din partea mea. Alt punct forte al ei a fost ca a invatat sa inoate, a ajuns la grupa de Fish, la YMCA. Legat de inot, ea a fost mereu speriata sa intre in apa de una singura si sa incerce inotul, anul asta a reusit sa progreseze, in sfarsit.
Aici e cu clasa ei de la CC:
Apoi ar mai fi de spus performanta de a canta 1 ora, legat, fara greseli, cele 15 melodii, din diferite stiluri, cu diferite batai, ritmuri, pauze, cu intonatie, ca un metronom :) Cineva din comentarii chiar au numit-o "baby metronome" sau ceva de genul.. Pentru o fetita de abia 7 ani, cat avea in iunie, e ceva extraordinar. Nu stiu cati alti copii ar avea "fund de stat" pe scaun o ora intreaga.
Nectarie merge la preschool o zi pe saptamana, cand ceilalti au ore la Classical Conversation si eu trebuie sa voluntariez prin clase. A fost extrem de refractar la inceput, dar s-a imbunatatit considerabil spre sfarsitul anului. Inca nu-i place sa mearga la "copii", dar dupa ce ajunge acolo, sta 5-10 min si se jeleste intr-un colt, apoi sare la joaca. Vorbeste mai bine, amestecat, engleza predomina, are expresii pe care le-a memorat si le foloseste bine (asta mi se pare o metoda f buna de invatare a unei limbi straine, pe care uite, un copil de 3 ani si-a insusit-o singurel). E un mare gospodar, il ajuta pe Codrin sau pe Cornelia, dupa caz, sa scoata vasele din masina de spalat, da cu matura (sau incerca), il vezi tot timpul prin casa cu ciocanelul lui batand ceva. Face multa mizerie insa si are un MARE "sweet tooth".
Cam astea ar fi vestile bune de la noi, acum sunt un pic melancolica, speriata, nu stiu ce va aduce anul asta, mi-e groaza de schimbari si provocari, dar cica prin astea ne intarim si ne ascutim mai bine sabia credintei. Toate sunt de la Dumnezeu si cu ajutorul Lui le vom trece, ce sa facem?
Am inceput anul cu un mare hop, in Ianuarie, Nick s-a simtit foarte rau timp de cateva saptamani si am avut cosmaruri si viziuni sumbre zile negre. S-a dovedit ca era o inflamatie a prostatei coroborata cu o durere de rinichi. Am hotarat atunci sa nu mai fac varza murata, piftie sau alte delicii care pentru el sunt grele.
Contrar asteptarilor, anul nu a fost plin de boli sau alte semne rele.
Am avut parte de un an plin de soare, am fost la plaja de multe ori, copiii au inotat in ocean, au invatat boogie boarding, ne-am jucat volei in nisip cu fetele, Nectarie a depasit frica de apa si s-a-mprietenit cu oceanul.
In Decembrie 2012, pentru ca faceam un acatist si Codrin m-a vazut, a vrut sa faca si el, timp de o luna, mai ales pentru ca Nick avea probleme de sanatate. Asa ca am inceput un cerc de rugaciune, in care fiecare membru din familie timp de o luna, face un acatist. Pe rand am facut toti, iar din Septembrie a intrat si Cornelia in joc, pentru ca nu a vrut sa fie lasata pe afara. Inima mea e mica, mi-e teama sa nu ne lase acest obicei si ma bucur ca ideea a venit de la un copil. Nici nu ma gandisem pana acum la asa ceva.
Am avut multe show-uri cu bandul copiilor, daca stau sa le numar au fost 5 -
-doua spectacole medievale, in Ventura
si in Big Bear,
trei spectacole la asa numitele Street Fair
- unul la marele San Diego County Fair,
altul la Mira Mesa Street Fair si ultimul in Escondido Street Fair,
si ar mai trebui sa adaug si experienta cantatului in doua "cluburi":
Epicentre
si Queen Bee.
De anul trecut i-am inscris pe copii la Classical Conversation, unde mergem in fiecare Marti, si care a adus alte perspective in viata copiilor. Au inceput sa invete gramatica, iar fetele (care stau mai mult in clase) si-au imbogatit experienta de "scoala", ca sa stie ce pierd si sa nu creada ca le-am privat de o asa experienta frumoasa.
Nectarie a fost si el putin fortat de imprejurari sa mearga la preschool si, dupa o perioada de impotrivire, a inceput sa accepte sa stea cu copiii sa se joace.
Aici, cu grupul de la Classical Conversation, la sfarsit de an, petrecerea de Craciun.
La celalalt co-op la care mergem, Codrin si Olguta si-au indreptat putin speech-ul, au avut o clasa numita Beginning Speech care le- a placut foarte mult si care le-a mai cizelat putin vorbitul in public.
Nicusor nu a mai avut probleme foarte mari de sanatate, doar in Decembrie l-a pus jos o gripa urata, dar si-a revenit destul de bine, si fara medicamente, fara antibiotice. E in continuare obosit, munceste mult, cate 10-12 ore sta la servici, unde este pus aproape in fiecare zi in fata a noi provocari, noi limbaje, etc., scrie la blogul lui impresii personale, preda in fiecare zi noi si noi lectii copiilor, face critica muzicala pe ce mai gaseste pe Youtube, incearca noi compozitii si in genere, traieste foarte mult pentru muzica.
Orice proiect care implica muzica ii mai scade cativa ani din varsta, ii da energie si il revigoreaza sufleteste. Concertele copiilor l-au insufletit si i-au trezit dorul de muzica, dor care statea latent si adormit de ani buni.
Codrin se apropie cu pasi repezi de adolescenta, anul asta va face 12 ani. E pasionat de muzica, fotbal si World of Tanks, unele in proportie mai mare decat celelalte :). Continua sa faca zilnic 1 ora, si uneori mai mult, de repetitii muzicale cu fetele, in fiecare zi avand un repertoriu anume de parcurs: medieval, Beatles, Rock, Rammstein. Relatia lui cu Nectarie e intr-un du-te vino, ba se impaca bine, ba il altoieste si ii vorbeste "duios", dorm impreuna si au camera lor, de baieti. :) Cu Olguta mai are meciuri, ies scantei si stau imbufnati dupa ce se cearta. La inot a trecut prin toate etapele si a ajuns la swim team, insa lipsa fondurilor si venirea iernii ne-au impiedicat sa continuam. Fotbalul insa, merge mai departe, a fost ales printre cei mai buni din echipa si joaca intr-o liga speciala All Stars, chiar maine si poimaine vor avea 2 meciuri in fiecare zi, o sa fie competitie grea.
Aici prezinta intr-o maniera umoristica lucrarea lui de la IEW despre Zeii Nordului- din pacate am filmat doar sfarsitul.
Olguta mea creste din ce in ce mai repede, are 10 ani impliniti. A ajuns la faza cand mintea nu mai poate tine pasul cu trupul, e un corp de domnisoara cu minte de fetita care se joaca cu papusi :). Are aici doua fete cu care s-a imprietenit, de la care se mai inspira, cred ca e varsta in care cauta influente, isi gaseste stilul. Nu totdeauna imi place unde se indreapta, dar incerc sa nu fiu opresiva si sper, deep down, ca se va indrepta spre ceva frumos.
Deseneaza din ce in ce mai bine si poate sa existe un potential, daca va continua , sau daca va exista acel drive nebun care sa o faca sa treaca peste un prag al plictisului.
Iaca aici un tablou al ei. Nu stiu de unde au aparut romanasii in desenele facute de ea :)
A inceput sa citeasca mai mult, i-am gasit cateva carti scrise de fete, pentru fete, cu actiuni interesante, chiar daca mai noi, nu neaparat fairytales care ne-au incantat noua copilaria. Serile, dupa ce stingem lumina, destul de tarziu, dupa 10:30 PM, le aud pe fete in camera lor sporovaind, razand si dormind intr-un pat amandoua.
Cornelia a facut salturi deosebite anul care a trecut, daca in Noiembrie 2012 nu voia, si nici macar nu incerca sa citeasca, ne-am trezit in Februarie ca deja citea carticele si trecuse peste pragul refuzului, s-a intamplat parca peste noapte, fara niste eforturi prea mari din partea mea. Alt punct forte al ei a fost ca a invatat sa inoate, a ajuns la grupa de Fish, la YMCA. Legat de inot, ea a fost mereu speriata sa intre in apa de una singura si sa incerce inotul, anul asta a reusit sa progreseze, in sfarsit.
Aici e cu clasa ei de la CC:
Apoi ar mai fi de spus performanta de a canta 1 ora, legat, fara greseli, cele 15 melodii, din diferite stiluri, cu diferite batai, ritmuri, pauze, cu intonatie, ca un metronom :) Cineva din comentarii chiar au numit-o "baby metronome" sau ceva de genul.. Pentru o fetita de abia 7 ani, cat avea in iunie, e ceva extraordinar. Nu stiu cati alti copii ar avea "fund de stat" pe scaun o ora intreaga.
Nectarie merge la preschool o zi pe saptamana, cand ceilalti au ore la Classical Conversation si eu trebuie sa voluntariez prin clase. A fost extrem de refractar la inceput, dar s-a imbunatatit considerabil spre sfarsitul anului. Inca nu-i place sa mearga la "copii", dar dupa ce ajunge acolo, sta 5-10 min si se jeleste intr-un colt, apoi sare la joaca. Vorbeste mai bine, amestecat, engleza predomina, are expresii pe care le-a memorat si le foloseste bine (asta mi se pare o metoda f buna de invatare a unei limbi straine, pe care uite, un copil de 3 ani si-a insusit-o singurel). E un mare gospodar, il ajuta pe Codrin sau pe Cornelia, dupa caz, sa scoata vasele din masina de spalat, da cu matura (sau incerca), il vezi tot timpul prin casa cu ciocanelul lui batand ceva. Face multa mizerie insa si are un MARE "sweet tooth".
Cam astea ar fi vestile bune de la noi, acum sunt un pic melancolica, speriata, nu stiu ce va aduce anul asta, mi-e groaza de schimbari si provocari, dar cica prin astea ne intarim si ne ascutim mai bine sabia credintei. Toate sunt de la Dumnezeu si cu ajutorul Lui le vom trece, ce sa facem?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)