Inceput de post.

Doamne.. ce oboseala.
Duminica seara am avut Vecernia Iertarii.. Imi place tare mult slujba asta - la lumina lumanarilor, biserica plina, cantari inganate si soapte atente.
Ne avertizase de dimineata Fr Anthony ca  "daca ati stii cate matanii vom face la Vecernia Iertarii, n-ati mai veni".. hehe..  Ne-am dus cu drag si inima plina, ghiftuiti si cu gandul la branza din frigider care isi astepta randul.. in seara aia, nu mai tarziu!

La noi la biserica vin cam 150 de familii, din care jumatate au copii, cel putin 2, de regula intre 3 si 6.

Si sunt de groaza americanii astia.. chiar enervanti, daca sunt pusi langa romanii de acasa..
Sunt mai habotnici decat noi, prezenti la fiecare slujba, nimeni nu intra in biserica DUPA inceperea slujbei, parcarea e plina ochi.. iar ei stau nemiscati timp de 2 ore jumate cat e Liturghia.

Noi, lenesii, ne urnim greu Duminica, ajungem dupa inceputul slujbei si ne strecuram vinovati pe usa, incercand sa ne facem invizibili.

Asa ca Duminica seara cand am ajuns la slujba, intarziasem si noi 5 min, dar deja nu mai aveam unde parca masina si cand am intrat in biserica .. era plina ochi.
Regula a fost ca trebuia sa facem matanie la TOTI cei din biserica, unii altora, insirati pe un sir rasucit, si incalcit, cu multe noduri.. Am facut la matanii de nu mai stiam cum ma cheama, batrani, tineri, copii, baietii din Altar (cca 17) si Fr. Anthony..
Abia a doua zi mi-am dat seama de ce-s intepenita, am o febra musculara de milioane..

Si ma gandeam dupa ce am terminat, oarecum victoriosi, ca matania e un remediu ex-ce-lent pentru tot felul de ganduri lacome, boli, mandrie, nimic din astea nu-si mai gaseau loc in capul meu- un singur cuvant se rasfata in creierul meu obosit- nani! somn, odihna..
Dau un regat pentru un pat!

God forgives and I forgive.
Forgive me, a sinner.
Pray for me, sister in Christ.




.

Jesse Tree

Well, well.. Am ajuns in sfarsit si la Jesse Tree..
De multi ani ma tot invart pe langa ideea de a face un astfel de craft, potrivit perioadei postului si mereu ma impiedicam de.. neputinta si nerabdarea mea de a urmari indicatiile...

Anul asta, Ruth (profesoara de engleza care face homeschooling de la noi de la biserica) a venit cu ideea sa ne strangem intr-un grup si sa facem cate 6-7 ornamente fiecare, asa incat sa ajungem la 50 cu totul..

Am terminat cu ornamentele si partea finala de asamblare a ramas la latitudinea fiecaruia..
Eu am ales sa fac chiar copacul, unii au facut o carare care duca la Icoana Invierii... Copacul meu arata asa:

Acum, avem pentru fiecare ornament cate un pasaj din Noul Testament, pe care-l vom citi in fiecare seara.

Americanii sunt mult mai ordonati ca noi, ei trebuie sa aiba liste si sa stie exact ce fac, cat sa se intinda, daca le ajunge plapuma- asta cred ca e chiar o materie la scoala in care planifica bugetul si isi fac strategii pe anul in curs (man! ce limbaj).. Ceea ce e f bine, zic eu, in contradictie cu stilul nostru de lalaiala si "stai sa mai vedem", "poate nu acum, in viitor" etc..

Din acest motiv cred ca e bun Jesse Tree, pentru ca ne face mai constienti despre ce se petrece in fiecare zi, ne aduce aminte despre Noul Testament si Patimile Domnului, ne aduce mai aproape de ce se intampla cu adevarat in perioada asta..

Acum, sper sa-l pot urmari in fiecare zi si sa cooptez copiii la activitatea asta:)