Popadija - e modelul meu de femeie crestina adevarata. O iubesc. Cand ma gandesc la ea, zambesc.
A venit la noi in vizita si am simtit ca nu ma despartisem decat ieri de ea. Era la fel, numai ca putin mai nesigura pe mersul ei, mainile i se uscasera si degetele se strambasera ca niste radacini uscate de copac.
Si totusi, cu degetele chinuite de artrita, le-a facut fetelor fundita la lumanarea de la Sunday school:)
Mi-a fost frica de reactia lui Nectarie, care era intr-un mood de denial pe vremea aia, insa a fost delicata si l-a asteptat sa faca primul pas. Poate a simtit ca l-a tinut in brate la botez. Sigur a simtit ceva, altfel de ce sa se repeada in fuga sa o imbratiseze atunci cand statea pe pat?
I-a daruit cartea cu minunile Sf. Nectarie.
A stat si a privit-o intai:)
Aici e cu Godfather Dimitri:)
In pauza de pranz.
Mi-am mai incarcat bateriile putin.
Ma simt impovarata, insa, de imbatranirea ei prematura. As vrea sa stea timpul pe loc, sa nu mai fuga atat de repede pentru cei dragi.
Te urasc, batranete!!!