luni, 25 martie 2013
Marturii HS
Marturii despre homeschooling:
http://childrensmd.org/uncategorized/why-doctors-and-lawyers-homeschool-their-children-18-reasons-why-we-have-joined-americas-fastest-growing-educational-trend/
Today, from my iPad
vineri, 22 martie 2013
Zilele noastre
Ma uit la Nectarie, se plimba cu scuterul prin casa, mi se pare asa frumos si luminos, cu manutele lui patrate si bocciu la fata... Tot ce face el e minunat. Bebele meu cu par blond si privirea hotarata, pana si mersul ii e de om mare, apasat, greu, care duce grija zilei si aseaza lucrurile intelept.
Da de unde, el nu stie decat sa fuga la mama in brate cand da de vreo greutate:)))
Tata l-a auzit batand cu ciocanul si nu mai putea de drag, mi-a soptit plin de incantare " asta e mai barbat decat.. decat Codrin" :D.. Conceptia veche ca daca tine o vioara in mana un barbat e mai putin barbat, trebe sa fie mai brutal, asa, sa dea cu ciocanu in ceva, hehe.
Am fost in parc, intr-una din seri, dupa ce l-am luat de la servici pe Nick, si Codrin a insistat sa joace fotbal cu Olguta. Ei sunt in aceeasi echipa la fotbal, Olguta a vrut sa o inscriem si pe ea.
Nu vrem pentru copii sa ajunga mari jucatori de fotbal, insa ce urmarim cu acest sport e in primul rand team work, care la noi lipseste datorita HS, si anumite reguli pe care trebuie sa le urmareasca, faptul ca in unele cazuri trebuie sa gandesti ahead cateva mutari ca sa stii cum sa pasezi mingea, cui sa i-o dai, cand trebuie sa sprintezi, cum sa-ti dozezi energia, cum sa scapi dintr-o impresurare intr-un mod elegant, fara sa imbrancesti si sa calci pe adversari, urmarim sa isi faca si o mica rezistenta la alergat, ca nu-i lucru usor sa bati terenul de la un capat la altul si sa-ti mentii vivacitatea, sunt unele lucruri care compara sportul asta cu sahul. In limitele bunului simt, bineinteles:).
Aici sunt grupe mixte, iar Olguta mea nu prea joaca bine, arata ca o papusa de carpe, atenta la miscari, cocheta, domnisoara pe doua bete- n-are treaba cu fotbalul. Celelalte fete din echipa sunt destul de devotate, inteleg regulile si sunt chiar unele bune, ceea ce pe noi ne cam acreste, nu neaparat pentru ca am vrea sa fie ai nostri buni, cat pentru faptul ca ei nu inteleg ce se intampla pe teren si nu dau tot ce pot, par plictisiti.
Asa ca Nick a insistat sa o invete cate ceva (pasarea mingiei de la unul la altul din alergat) dar pas de te pune cu magarul. Odata ce si-a dat seama ca e greu, nu a mai vrut sa faca nimic si iar a intrat in denial...
Ne-am chinuit, eu si cu Nick sa o incurajam, sa spargem cumva incapatanarea ei inutila si degeaba, nimic nu-i mai iesea, picioarele-i pareau de guma, si nu facea decat sa ne "arate" cat de gresit e sa asteptam ceva de la ea:)
Daca eram acum cativa ani, poate ne-am fi enervat si am fi luat-o la trei pazeste, dar acum am inceput sa cunoastem cum functioneaza Miss Olga. Pana la sfarsitul zilei incepuse sa coopereze si chiar radea cand ii mai reusea cate ceva, azi ne-a cerut sa mergem iar la parc sa facem repetitii. Oare ce alt om, strain, sa zicem profesor, ar avea deschidere si rabdare cu ea sa ii accepte crizele si neputintele? Sa aiba dragostea de a ii explica si de a o incuraja sa continue, sa-i explice ca "practice makes perfect" si e normal ca dupa ce face mai multe repetitii sa aiba rezultate, nu inainte?
Ma indoiesc din ce in ce mai tare ca ar putea fi un om care sa doreasca sa faca asta.
Azi am mers la fotbal si ne-a facut si o surpriza:))a luat diploma de cel mai bun jucator al saptamanii. Asta pentru faptul ca a aratat o imbunatatire vizibila fata de celelalte dati, nu neaparat ca a fost cea mai buna de pe teren... Totusi antrenorul a ramas 'masca' cand Olga i-a trimis o pasa inspirata lui Codrin care a si marcat un gol frumos. Si asta doar dupa doua zile in care a facut putin antrenament cu taticul ei. Dar si Nick are mare talent de profesor, ar putea invata pe oricine, orice subiect pe care l-ar studia cateva zile. De unde si succesul micii lor formatii, altfel cum sa stie a canta in armonie si fara greseli piese grele ca Beatles?
A fost o mica victorie care la noi in familie s-a simtit destul de tare. Olguta a fost capabila sa treaca peste "nu vreau-nu pot" si sa invinga.
Today, from my iPad
Da de unde, el nu stie decat sa fuga la mama in brate cand da de vreo greutate:)))
Tata l-a auzit batand cu ciocanul si nu mai putea de drag, mi-a soptit plin de incantare " asta e mai barbat decat.. decat Codrin" :D.. Conceptia veche ca daca tine o vioara in mana un barbat e mai putin barbat, trebe sa fie mai brutal, asa, sa dea cu ciocanu in ceva, hehe.
Am fost in parc, intr-una din seri, dupa ce l-am luat de la servici pe Nick, si Codrin a insistat sa joace fotbal cu Olguta. Ei sunt in aceeasi echipa la fotbal, Olguta a vrut sa o inscriem si pe ea.
Nu vrem pentru copii sa ajunga mari jucatori de fotbal, insa ce urmarim cu acest sport e in primul rand team work, care la noi lipseste datorita HS, si anumite reguli pe care trebuie sa le urmareasca, faptul ca in unele cazuri trebuie sa gandesti ahead cateva mutari ca sa stii cum sa pasezi mingea, cui sa i-o dai, cand trebuie sa sprintezi, cum sa-ti dozezi energia, cum sa scapi dintr-o impresurare intr-un mod elegant, fara sa imbrancesti si sa calci pe adversari, urmarim sa isi faca si o mica rezistenta la alergat, ca nu-i lucru usor sa bati terenul de la un capat la altul si sa-ti mentii vivacitatea, sunt unele lucruri care compara sportul asta cu sahul. In limitele bunului simt, bineinteles:).
Aici sunt grupe mixte, iar Olguta mea nu prea joaca bine, arata ca o papusa de carpe, atenta la miscari, cocheta, domnisoara pe doua bete- n-are treaba cu fotbalul. Celelalte fete din echipa sunt destul de devotate, inteleg regulile si sunt chiar unele bune, ceea ce pe noi ne cam acreste, nu neaparat pentru ca am vrea sa fie ai nostri buni, cat pentru faptul ca ei nu inteleg ce se intampla pe teren si nu dau tot ce pot, par plictisiti.
Asa ca Nick a insistat sa o invete cate ceva (pasarea mingiei de la unul la altul din alergat) dar pas de te pune cu magarul. Odata ce si-a dat seama ca e greu, nu a mai vrut sa faca nimic si iar a intrat in denial...
Ne-am chinuit, eu si cu Nick sa o incurajam, sa spargem cumva incapatanarea ei inutila si degeaba, nimic nu-i mai iesea, picioarele-i pareau de guma, si nu facea decat sa ne "arate" cat de gresit e sa asteptam ceva de la ea:)
Daca eram acum cativa ani, poate ne-am fi enervat si am fi luat-o la trei pazeste, dar acum am inceput sa cunoastem cum functioneaza Miss Olga. Pana la sfarsitul zilei incepuse sa coopereze si chiar radea cand ii mai reusea cate ceva, azi ne-a cerut sa mergem iar la parc sa facem repetitii. Oare ce alt om, strain, sa zicem profesor, ar avea deschidere si rabdare cu ea sa ii accepte crizele si neputintele? Sa aiba dragostea de a ii explica si de a o incuraja sa continue, sa-i explice ca "practice makes perfect" si e normal ca dupa ce face mai multe repetitii sa aiba rezultate, nu inainte?
Ma indoiesc din ce in ce mai tare ca ar putea fi un om care sa doreasca sa faca asta.
Azi am mers la fotbal si ne-a facut si o surpriza:))a luat diploma de cel mai bun jucator al saptamanii. Asta pentru faptul ca a aratat o imbunatatire vizibila fata de celelalte dati, nu neaparat ca a fost cea mai buna de pe teren... Totusi antrenorul a ramas 'masca' cand Olga i-a trimis o pasa inspirata lui Codrin care a si marcat un gol frumos. Si asta doar dupa doua zile in care a facut putin antrenament cu taticul ei. Dar si Nick are mare talent de profesor, ar putea invata pe oricine, orice subiect pe care l-ar studia cateva zile. De unde si succesul micii lor formatii, altfel cum sa stie a canta in armonie si fara greseli piese grele ca Beatles?
A fost o mica victorie care la noi in familie s-a simtit destul de tare. Olguta a fost capabila sa treaca peste "nu vreau-nu pot" si sa invinga.
Today, from my iPad
Abonați-vă la:
Postări (Atom)