Vizita Popadijei

Popadija - e modelul meu de femeie crestina adevarata. O iubesc. Cand ma gandesc la ea, zambesc.

A venit la noi in vizita si am simtit ca nu ma despartisem decat ieri de ea. Era la fel, numai ca putin mai nesigura pe mersul ei, mainile i se uscasera si degetele se strambasera ca niste radacini uscate de copac.

Si totusi, cu degetele chinuite de artrita, le-a facut fetelor fundita la lumanarea de la Sunday school:)

Mi-a fost frica de reactia lui Nectarie, care era intr-un mood de denial pe vremea aia, insa a fost delicata si l-a asteptat sa faca primul pas. Poate a simtit ca l-a tinut in brate la botez. Sigur a simtit ceva, altfel de ce sa se repeada in fuga sa o imbratiseze atunci cand statea pe pat?

I-a daruit cartea cu minunile Sf. Nectarie.

A stat si a privit-o intai:)

Aici e cu Godfather Dimitri:)

In pauza de pranz.

Mi-am mai incarcat bateriile putin.
Ma simt impovarata, insa, de imbatranirea ei prematura. As vrea sa stea timpul pe loc, sa nu mai fuga atat de repede pentru cei dragi.
Te urasc, batranete!!!

Repetitia pentru colinde

Repetitii cu tati:)

I-am prins pe baieti cand aveau un moment de repaus:)

Si aici, Nectarie azi, nebuneste scartaind vioara mica a Corneliei:

Prescuri

A fost Matushka Elizabeth la noi si am ajutat-o impreuna cu fetele sa faca prescuri..
Foarte minutioasa, ne-a luat 6 ore sa facem 100 de prescuri..
Au iesit bine, frumoase, cuminti.

Tortul Olgutei

A fost ziua Olgutei si mama m-a sunat sa ma intrebe de ce nu-i fac saracului copil un tort cu frisca multa, cu crema de ciocolata si  multe fructe- asa cum merita orice copil.. Of.. 

Asa ca m-am razvratit rau si am facut un tort de a stat mata-n coada, de post, bineinteles. 

Deasupra are fructe cu gelatina.

La mijloc are pudding de cioco facut cu suc de portocale.

Pe margine am pus sticksuri de napolitana roz, tinute de o funda rosie (necomestibila) :P

Am iertat-o si pe mama- mi-a spus Dana ca in ultima vreme ia niste pastile pentru tiroida care ii dau fluctuatii mari de mood, si de la un timp e tare nefericita.. ehhh..

Panseuri

Well, mai multe ganduri ma imping sa le scriu undeva, sa nu le uit. Vad ca acum merge blogger si brusc mi-au disparut toate eseurile:)

Ma gandeam la mama, ca in ultima vreme nu face decat sa ma critice, orice tine de familia mea nu e bine facut, si ma tot intreb "de ce?".. Mi-a spus ca nu e scoala ce fac eu acuma, ca imping copiii prea mult la muzica(?) ca ii privez de un viitor sigur, ca nu stim ce facem, eu si Nick, ca nu avem experienta, ca.. ca..
Slava Domnului ca Nick isi tine mintile acasa si mereu imi pune oglinda in fata. Pana acum am avut cu copiii mereu rezultate bune, fata de copiii americani intalniti aici (le-am dat testul CST-California Standard Test- si Olga mi-a obtinut 82% iar Codrin 85% la Math) o fi pt ca scoala din USA e mai usoara si eu ii frec mai mult.. ? Sau sunt americanii draguti si nu se cearta prea mult cu mine?.. Nu stiu. 

E adevarat insa ca NU facem tot cat se face in scoala. NU acopar materia intreaga si nici anumite subiecte. Prentru ca nu vreau sa le infund capul cu notiuni inutile. Si asta e o sabie cu doua ascutisuri, poate intr-o zi o sa ma tai in ea...

Dar merg foarte mult pe ideea ca ii invat sa fie pro-active learners, nu statui imobile in banca care asteapta sa le fie predate lectii.. Sper sa construiesc o baza minimala si pe parcurs sa ii invat cum sa "ciuguleasca" informatia care le trebuie... Si foarte mult sa mergem pe creativitate, pe maniere, pe discutii filosofice care sa le deschida pofta spre conversatii inteligente, pe carti bune citite.
Daca stau sa ma gandesc cum eram cand am terminat liceul mi se face rusine...

 S-a intamplat ca am avut un prieten care m-a dus la biserica, m-a introdus in cercuri sociale de care habar n-aveam ca exista -istoria invatata in scoala ma mintise si imi aruncase cu praf  in ochi.  Dupa ce am cunoscut Biserica, pe parintele Voicescu, detinutii politici batrani care mai existau pe atunci am simtit ca nu mai exista cale de intoarcere.

Nu era posibil sa ma mai intorc la viata de dinainte de a-i stii, era ca si cum as fi ales sa traiesc in Ferentari dupa ce mersesem in vizita intr-o vila de pe Kisseleff. Asa ca m-am apucat sa citesc tot ce puteam gasi la acel moment despre viata ascunsa a Romaniei.. 

Nu mai intalnisem pana atunci oameni care sa ma atinga atat de profund - niciunul din profesorii mei de pana atunci nu mi-a adus acel flavor pe care l.am gustat cand citeam cartile interzise.

Imi amintesc cu tristete ca am intrat intr-o cofetarie cu prietenul de atunci. Eram  de 18 ani, vesela, naiva, hoata. Ne-am indreptat spre platourile cu fursecuri si am comandat ceva de acolo, iar in momentul in care vanzatoarea s-a intors sa impacheteze tavita cu prajituri, am furat un fursec si am zambit smechereste la L. Multa amaraciune imi provoaca acea amintire, dar e o realitate: asa fusesem crescuta de scoala de atunci, iar parintii nu imi explicasera niciodata ce inseamna sa profiti de neatentia cuiva si sa ii provoci o paguba, nu ma invatasera sa fiu cu spinarea dreapta!..

Am vrut sa iau acel fursec si sa-l bag in gura,  dar L. a scos atunci portofelul si mi-a facut semn sa-l pun la loc, altfel il plateste, si nu intelegeam de ce face asta.. mi s-a parut o mare prostie.

Nu mai stiu cum am trecut de acel moment, nici nu m.am obosit sa o analizez prea tare, am ascuns-o undeva intr-un sertar si mi-am vazut mai departe de viata mea.. Sau asa credeam.

Incepand de atunci, nu mi-am dat seama, dar aveam sa deschid o alta usa, aveam sa schimb cu totul omul vechi ce traia in mine. M-am dezbarat de el ca de o haina murdara. Nu mai vreau sa imi aduc aminte cum era.

Dar pot sa spun ca acum sunt produsul invataturii pe care mi-am aplicat-o singura, dupa 18 ani. Mi-am ales singura profesorii si manualele dupa care am invatat, am sters tot ce era de dinainte si am aruncat.

Acesta e unul din motivele pentru care eu si cu mama nu mai suntem pe acelasi canal de comunicare. S-a produs o sciziune si nu mai gasesc modalitatea de a ajunge la un consens.
Ea tot spera ca eu sa-mi revin.
Eu tot sper sa mai simt dragoste, imi caut prin amintiri si nu gasesc:((.

Azi mi-am adus aminte de vechiul cont de pe youtube, unde am tot inregistrat copiii, de-a lungul timpului si am gasit 2 video-uri care imi intaresc credinta ca atunci cand e momentul si copilul e pregatit, saltul pe care il face in procesul invataturii poate fi enorm.
Aici e Codrin cantand la vioara, nesigur pe el, un cantecel la moda prin America :

Iar aici e acelasi Codrin, 6 LUNI mai tarziu, citind pe note un cantec medieval GREU:

A fost un moment propice in care pe el l-a interesat f tare vioara si pentru asta facea singur practice in camera de muzica si cate o ora pe zi.. Singurel, fara sa-i spuna nimeni. 8 ani.

Dupa 2 ani de la momentul in care scartaia vioara pe o scena mica, a cantat in fata la 10.000 de oameni.. Oameni care au intrat in fibrilatii atunci cand Codrin a scos vioara:) (minutul 3:50)

Astea sunt dovezile noastre. Mici, nu se pot masura cu un MBA bineinteles, dar noi in masura asta ne apreciem reusitele: in dorintele copilului de a studia singur ce ii place, atunci cand ii place..

a

My little man

Zilele sunt asa grele, pline de lupte pierdute, la sfarsitul lor ma simt mai rau ca inainte cu o zi.
Sunt un cavaler obosit, impuns cu sulita, fara cal si armura, care se lupta sa supravietuiasca.
Salvarea trebuie sa vina de undeva, poate numai din faptul ca inca lupt...? 

In zilele de sambata si duminica, ma inchid in camera si crosetez, sau citesc, sau ma uit pe FB. In timp ce trag cu urechea la ce se mai petrece prin casa, la usa sta Nectarie si bazaie tot timpul.
Ieri m-am amuzat cu Nick la cate tertipuri mai inventa bebe, numai ca sa intre in camera.
La un moment dat statea langa usa si striga din gura de sarpe "maamiii, bubaaaa".. Aveam senzatia ca s-a lovit rau, ii curge sange.. A venit Nick sa-l ia si il intreba unde-i buba.
-"Go away.. Mami..."
Codrin era in spatele lui ta-su si-l sfatuia incet:
-"Don't let yourself  deceived by his evil tricks.. He's lying"
 :)


Dupa ce a vazut ca nu merge cu " buba", Nectarie a incercat altceva, "pipi, pipi, pipi", repetand obsesiv..
L-a luat N si l-a dus la baie dar el tot spre camera mea tragea..."nuuuu, mami!"

Pana la urma a uitat de mine, s-a luat cu joaca cu ceilalti..
E tare interesant sa-i urmaresti, ce deosebiti sunt, desi au aceiasi parinti.. Oare ce-i face asa diferiti? Momentul conceptiei? Starea duhovniceasca a parintilor? A mamei din timpul cand i-a tinut in burta? Gandurile? Faptele mamei?

Cel mai tare ma chinuie gandul ca nu fac scoala cu ei asa cum trebuie.. De cand e si Nectarie, aproape in fiecare zi e un dezastru. Si totusi merg inainte, cum am mai spus. Am speranta ca Dumnezeu nu ma va lasa, ne rugam mereu sa facem un "homeschooling" bun.
In pofida a ceea ce simt, acum cateva zile i-am vazut tare prinsi cu lectiile - Olguta citea cu voce tare o carte, Codrin rezolva niste probleme de clasa a 4a, Lioara scria caligrafic pe caietul ei - si era asa o atmosfera de SCOALA placuta in casa, ca aproape m-am simtit coplesita. Atunci a fost o zi buna..

Altfel sunt tot timpul intre ei, alergand de la clasa a 3 a, la a-ntaia.. apoi la a 5 a, apoi la Nectarie, apoi la bucatarie sa nu dea ciorba in foc, in garaj sa vad ce face masina de spalat.. Oboseala. Sentimentul esecului. Dorul de casa. Iminenta unor boli coplesitoare.. = .. Lipsa lui Dumnezeu din viata mea?
Poate m-am indepartat, poate e doar o faza, poate ...
am imbatranit?
am fost deja invinsa si nu stiu?



.

Love- 2011, desenul Olgutei

Sea World

Am avut azi o excursie la Sea World, facuta de cei de la co-op-ul crestin. Nu am fost prea multi, iar dupa ce am intrat ca grup, ne-am imprastiat fiecare pe la ce activitate voia.. Noi am ramas langa Lisa- vietnameza sefa care e si responsabila de co-op.. A fost destul de placut, pana a inceput sa se aglomereze. am stat doar jumatate de zi si la sfarsit eram stoarsa.. leguma oparita..Aici suntem la inceput:)

Multe animalute simpatice - pinguini, ursi polari, pestisori de toate culorile, bineinteles piranhia, pasari flamingo..si mai cate. Am participat si la un spectacol cu o foca placuta care facea orice pt niste pestisori amarati..M-a intristat insa f tare tot show-ul, mi s-a parut flagrant asemanator cu ce facem noi, uneori, cu copiii nostri.. Rewards si militarie. Consecventa si reinforcements..
Pana la urma cred  ca nu mai pot suporta sa merg la manifestari de genul asta, mi-e prea mila de animale si mi se pare o cruzime sa le scoata din habitatul lor si sa le faca sa joace in fiecare zi, vara sau iarna, pentru niste oameni care dupa ce ii aplauda se duc la casa lor, familia lor, sunt liberi sa faca ce doresc.
Dar pentru copii a fost interesant.

Copiii au adormit bustean in masina. Seara am facut lectii de matematica:)
-cate sute sunt in nr 567?
- daca fiecare membru al familiei Baciu foloseste un sul de hartie igienica la 2 zile, cate suluri de hartie  foloseste familia B intr-o luna? si daca hartia se vinde intr-un pachet de 10 rolls, de $14,55, cat cheltuieste fam B pe hartie igienica  lunar? (mult :D)
- care e cel mai mic nr de 3 cifre diferite?
-care e cel mai mare nr par de 5 digits ale caror cifrele insumeaza 12?
si tot asa..

Recunosc ca Nick e un izvor de probleme de matematica interesante.

Grupa mare si cea mica de la gradinita Baciu

Au lucrat ghirlande de frunze de toamna, lipit si decorat/

Sweet memories

Adevarata piramida a nevoilor noastre

A fost acum cateva zile o discutie pe Forumul fetelor crestine in care se plangeau ca in manualele de tehnologie e prezentata o pirmaida a nevoilor in care Hrana, Somnul si SEXUL sunt la baza, ca urmare importanta pe care trebuie s-o dam acestor simtaminte e foooooarte mare:))
Ha.. noi am fost cu un pas inainte, de mult timp, poate de 2 ani, Nicu a fabricat aceasta piramida.
Acum mi-am adus aminte si am scos-o de la naftalina..
Voila :

Avem cateva copii in fiecare camera, de scoala si a copiilor. Trebuie sa o tinem bine minte, sa ne intre in cap.

Zilele de co-op

Ne-am inscris iar la un co-op de pe langa noi. Dupa atatea mutari, mi-am gasit singura modalitatea de a intra in contact cu homeschoolerii si, din fericire, am gasit si aici cateva grupuri.
 Insa un grup ortodox asa mare ca in CO nu cred sa mai fie... Din pacate, am pierdut sansa de a fi langa ei :(((

Co-op.ul de aici, este al unei oarecare denominatii, intr-o cladire urata si fara nici o istorie, seaca si f mare (cum sunt mai toate cladirile de aici). Ce frumusete cand intri intr.o biserica ortodoxa,  ce rasfat vizual!
Ar trebui sa fim pe atat de zelosi pe cat de frumoasa e Ortodoxia , insa dupa cum se pare, sectantii sunt mai ferventi decat noi:(

In fine, am fost atrasa de un curs pe care il aveau -despre eductia caracterului:).. Vesnica problema care nu ne da pace, modelarea caracterului.

Olguta e intr.o clasa care le vorbeste despre Kids of Courage, curs care se refera la mici martiri, care si-au dat viata pentru Hristos, martiri din toate timpurile si din toate partile. Se pare ca ideea a pornit de la un site, numit Voice of Martyrs, care supriza, a fost infiintat de Richard Wurmbrand.
Habar n-aveam de aceasta lucrare, dar uite ca e placut ca in toate partile unde ma intorc, mai dau de un mic semn lasat de un roman, romani credinciosi.. imi place asta, ma simt ca fac parte dintr-un neam care a lasat urme pe pamantul asta.

Copiii au discutat saptamana trecuta despre diversi marturisitori, profesoara chiar le-a aratat un filmulet cu un baietel mutilat  (nimic grozav din cate am inteles)  nu s-au socat copiii de el, dar au fost destul de ...receptivi la suferintele micutului. Tema pe saptamana asta a fost sa nu se joace cu jucarii, nu desene si sa se ocupe mai mult de lucru  manual..
Un alt curs pe care si.l-a luat Olga este crosetat, asa ca acum are de facut o posetuta, destul de simpla, pentru ca e facuta numai cu piciorus dublu ( double crochet)..

Ce ne-a socat f tare, pe mine si pe Nick, este faptul ca de joi, Olga noastra chiar tine un fel de post de desene, adica atunci cand se uita Codrin si Cornnelia la desene, ea sta singura in camera si crosetetaza, se uita pe carti, citeste, deseneaza .. Isi face de lucru singura..  Ceea ce mi se parea aproape imposibil, pt ca avem un obicei sa stam seara la filme.. Dar uite ca fata noastra ne da o lectie importanta - daca vrea, poate sa-si foloseasca incapatanarea ei notorie sa faca si lucruri bune... Aveam nevoie de o astfel de confirmare zilele astea, ca deja simt cum mi se ineaca corabiile si imi slabeste credinta ca o sa reusesc ceva cu ei.
Doamne ajuta sa fie asa si mai incolo.


Cornelia e la Istorie, Character first si Desen cu acuarela.
Codrin are curs de IEW,  introducere in Botanica si Character, impreuna cu Lia.

Sunt f incantati cand mergem dar dupa doua ore vor acasa, nu se simt bine sa se lalaie pe holurile alea.. Poate  nici nu prea se concentreaza bine, dar rezista pana la sfarsit.. Cursurile tin cam o ora jumate fiecare, deci e destul de mult pentru ei.

Acasa am inceput cu Lia sa o invat scris si citit si vad ca este complet opus de cum a fost le ceilalti doi. Este mult mai dispusa sa stea pe pat langa mine sa cititm si s.o luam de la calendae..
Ceilalti nu aveau rabdare, ei au luat scoala cu lopata, Liei vad ca.i trebuie cu lingurita, in fiecare zi. Bine si asa, ca e f relaxant sa am in sfarsit un elev docil...

In schimb cu Codrin si Olga imi tai venele in fiecare ora.. In fiecare zi. Cinci zile pe saptamana.
Of.

Celebram, celebram.. ca avem ce.

Hehei.. Vine scoala.. Am o frica in mine, nejustificata.. Ma simt ca la un examen.. De acum am trei scolari, din care cel putin unul e salbatic de-a dreptul si nu suporta capastrul de niciun fel...

Nu, nu e vorba de Olguta... Ehhh, adolescenta se apropie..

Asa ca stau noaptea si ma invart, ma incurajez singura, imi caut motivatii, reiau acuzatiile mamei si le knock down, ma enervez si apoi adorm chircita si zdrobita de atatea ganduri vrajmase.

Aseara am avut o revelatie.

Pentru ca  ne tot chinuim sa ne hotaram la o data, eu si Nicu, am decis sa lasam copiii sa aleaga de data asta, nu partidul, asa ca i-am intrebat.. Olguta a spus ca pe 3 Septembrie, Codrin pe 10 Septembrie...

Aseara, cand ma gandeam la programul pe care sa-l adopt, mi-am dat seama ce idee minunata mi-au dat copiiii si cum mi-au rezolvat o parte din dileme. Voi incepe scoala cu fiecare in parte la alta data. O saptamana distanta intre ei.

Intai cu Olguta, vom pune la punct materia care trebuie recapitulata, cat vom sta la recapitulare si apoi ce-o sa mai invatam anul acesta, dupa o saptamana incep cu Codrin si fac la fel, iar la 15 Septembrie incep clasa intai cu Lioara si ma ocup mai mult de ea..

Copiilor mari daca le dau sarcini, isi fac singuri treaba, cu Lia am de lucrat la tinutul creionului corect, scris, citit carti simple si putin memorat.. (o sa iau invatam din nou poezia "Try, try again" ).. Yeap, asa pare mai usor de apucat scoala de acasa.

In rest, de la noi nu prea sunt noutati..bune.. toate merg "conform planului". Merg in jos, ca de obicei. Numai sa nu o ia la vale, doar un fir de ata ne mai tine..

Masina s-a stricat iremediabil, abia se taraie, deci nu mai pot iesi nicaieri pt ca gafaie si troncane de zici ca merg cu elicopterul dupa mine, jobul lui Nick ba e, ba nu e, telefoniada mare cu Collection Agencies care ne urmaresc peste tot si ne ameninta ca  ne iau si chilotii de pe noi, de luna viitoare trebuie sa paltim taxe la guvern ca sa scadem datoria de 12.000 $ care cica o avem .. 

Aaa, ce-ar mai  fi? A da, mama lui Nick atarna  si ea de un fir de ceapa, de abia mai respira, sta in pampers  cate 12 ore si mai mult, dand telefoane innebunite la fi-su sa trimita pe cineva la ea, sentimentul de vina si  neputinta mai adauga vreo doua, trei tone pe grumajii nostri si asa slabi, slabi..

Probleme cu dantura la amandoi.. dar probleme adevarate, cu cazut de dinti si placi dentare, dinti scosi , nevoie ardenta de implanturi etc.. Dar inainte de asta trebuie sa platim datoriile si dupa aia, daca nu ne-au luat astia si pielea de pe noi, poate sa ne reparam si dintii..

Sambata din esec in esec am mers, am plecat cu masina incarcata de copii la gym - n-am gasit adresa, n-am gasit parcul in care voiam sa ne mai aerisim creierii, butonul de "engine" facea flashuri in continuu, dentistul inchis, si pe Nicu il pocnise un ras si o voie buna molipsitoare, cica sa mergem acasa sa "celebram infrangerile" cu totii ... Mneah..

Cumva a trecut si ziua aia.. Acum din nou cu capul la fund..

Bunicul si nepotul.

Bunicul il hatana pe Nectarie pe poarta. Daca erau fetele, sau Codrin, le spunea acrit sa se dea jos ca rup balamalele:) Il joaca pe degete Nectarie si el e numai zambete. Daca bunicul refuza sa-I indeplineasca vreo cerere, ii da na-na... Si bunicul zambeste. Acum se joaca de-a v-ati ascunselea, si nepotul rade cu sughituri.

Azi dimineata Nectarie a varsat jumatate din borcanul cu miere pe masa si nu l-am pedepsit, l-am certat bland.. Bunicul se uita mirat..

Am vorbit cu Alina si mi-a spus ca in fiecare zi se gândește la mine când mai da cu capul de o poarta birocratica, sau de câte un marlan pe strada.. A ajuns sa simtă ca nu mai vrea, ca nu poate sa mai reziste in tara... Ce tristete, ce durere.. Dar nu mă las învinsă, ȘTIU ca așa e, sper sa găsesc o bresa in care sa-mi pot tine copiii, bărbatul...nu pot..nu pot sa-mi tradez tineretea.
I-am povestit mamei ce spunea A si mi-a zis ca nu-i așa:))).(Nicu ar fi întrebat dacă-i pe pastile..si care anume, c-ar vrea si el sa ia).
-"Uite, la banca unde mă duc mereu sa rezolv câte ceva, e o doamna așa draguta.. Știi ce am făcut? Când m-am dus prima oară si am văzut ca e serviabila, am prins un moment si i-am cerut permisiunea sa mai vin si alta data la ea, si așa mi-am câștigat o relație.." 
-"Dar nu e normal sa ii ceri așa ceva, zic eu indignata. De ce nu-mi ceri si mie permisiunea sa intri in bucătărie, de exemplu?" 
Mama rămâne cu ochii mari, ce tupeu pe mine sa-i cer așa ceva.. Apo își da seama de comparație si rade ..
-"O sa-ți cer si tie voie dacă vrei"... 
Ne-am învățat sa stam amarati cu caciula in mana, sa cerem permisiunea sa fim calcati in picioare.:(. 

"The Good Seeds"

"Children need to be educated and need to understand the world from an Orthodox view, from teachers and parents that know Christ and see the world, life, and their own soul with the illumination of Christ. This is very important. The children need to be formed in this environment, but they need also to learn how to wrestle against the world view they will encounter after they leave our school or home."

TV-ul

Mersi Lorena, draga:)

The most important thing we've learned,
So far as children are concerned,
Is never, NEVER, NEVER let
Them near your television set --
Or better still, just don't install
The idiotic thing at all.
In almost every house we've been,
We've watched them gaping at the screen.
They loll and slop and lounge about,
And stare until their eyes pop out.
(Last week in someone's place we saw
A dozen eyeballs on the floor.)
They sit and stare and stare and sit
Until they're hypnotised by it,
Until they're absolutely drunk
With all that shocking ghastly junk.
Oh yes, we know it keeps them still,
They don't climb out the window sill,
They never fight or kick or punch,
They leave you free to cook the lunch
And wash the dishes in the sink --
But did you ever stop to think,
To wonder just exactly what
This does to your beloved tot?
IT ROTS THE SENSE IN THE HEAD!
IT KILLS IMAGINATION DEAD!
IT CLOGS AND CLUTTERS UP THE MIND!
IT MAKES A CHILD SO DULL AND BLIND
HE CAN NO LONGER UNDERSTAND
A FANTASY, A FAIRYLAND!
HIS BRAIN BECOMES AS SOFT AS CHEESE!
HIS POWERS OF THINKING RUST AND FREEZE!
HE CANNOT THINK -- HE ONLY SEES!
'All right!' you'll cry. 'All right!' you'll say,
'But if we take the set away,
What shall we do to entertain
Our darling children? Please explain!'
We'll answer this by asking you,
'What used the darling ones to do?
'How used they keep themselves contented
Before this monster was invented?'
Have you forgotten? Don't you know?
We'll say it very loud and slow:
THEY ... USED ... TO ... READ! They'd READ and READ,
AND READ and READ, and then proceed
To READ some more. Great Scott! Gadzooks!
One half their lives was reading books!
The nursery shelves held books galore!
Books cluttered up the nursery floor!
And in the bedroom, by the bed,
More books were waiting to be read!
Such wondrous, fine, fantastic tales
Of dragons, gypsies, queens, and whales
And treasure isles, and distant shores
Where smugglers rowed with muffled oars,
And pirates wearing purple pants,
And sailing ships and elephants,
And cannibals crouching 'round the pot,
Stirring away at something hot.
(It smells so good, what can it be?
Good gracious, it's Penelope.)
The younger ones had Beatrix Potter
With Mr. Tod, the dirty rotter,
And Squirrel Nutkin, Pigling Bland,
And Mrs. Tiggy-Winkle and-
Just How The Camel Got His Hump,
And How the Monkey Lost His Rump,
And Mr. Toad, and bless my soul,
There's Mr. Rat and Mr. Mole-
Oh, books, what books they used to know,
Those children living long ago!
So please, oh please, we beg, we pray,
Go throw your TV set away,
And in its place you can install
A lovely bookshelf on the wall.
Then fill the shelves with lots of books,
Ignoring all the dirty looks,
The screams and yells, the bites and kicks,
And children hitting you with sticks-
Fear not, because we promise you
That, in about a week or two
Of having nothing else to do,
They'll now begin to feel the need
Of having something to read.
And once they start -- oh boy, oh boy!
You watch the slowly growing joy
That fills their hearts. They'll grow so keen
They'll wonder what they'd ever seen
In that ridiculous machine,
That nauseating, foul, unclean,
Repulsive television screen!
And later, each and every kid
Will love you more for what you did.

Interviul si altele

Am luat taurul de coarne si i-am chemat pe parintii mei aici... A fost o decizie luata peste noapte, ma simteam cumva datoare sa-i aduc langa mine, sa vada si ei America pentru prima oara in viata lor..
Nu stiu daca a fost bine, distanta ma proteja intr-un fel de toate discutiile pe care eu si mama le avem de la 16 ani ai mei.. Acum, in aceeasi casa pentru prima oara dupa 11 ani, tensiunile dintre noi s-au acutizat, diferentele ne fac sa ne simtitm straine si uneori ma gandesc cu tristete ca am stat 9 luni in pantecele ei si totusi, ma simt ca o straina fata de ea:((.. E drept ca iubirea mea e indeptata cum spre alte persoane insa mi-aduc aminte de copilarie ca o iubeam cu ardoare, o idolatrizam si numai gandul ca ar fi putut pati ceva, ma facea sa nu mai respir de frica... Unde s-a dus iubirea?:(((
O luna a durat aparenta liniste si intelegere, dupa care intr-o dimineata, saptamana trecuta, exact cand ma pregateam sa merg la biserica, mi-a taiat din nou aripile...
"Ar trebui sa dai copiii la scoala. Asta nu e scoala ce faci tu!"

Am plecat de acasa cu sufletul rupt, calcat in picioare, imi venea sa ma ascund intr-o groapa sa se termine toate- bineinteles ca e un gand tampit, dar durerea era asa mare ca simteam ca nu o mai pot cuprinde.

Am ajuns la biserica la sfarsitul intalnirii saptamanale a grupului Moms in the church.. In fiecare Marti, mamele se intalnesc cu Fr Anthony si discuta pe marginea unei carti a lui Sister Magdalena. Parintele tocmai vorbea despre o anumita categorie de oameni carora orice le-ai face, spune, demonstra, nu stiu decat sa critice. Parea ca vorbeste exact de mama.. i-ar fi prins bine sa participe la catehizare, numai ca nu stie engleza..
Dupa ce s-a terminat intalnirea, i-am spus in mare amaraciunea mea, numai cea legata de faptul ca mama nu ma sustine in HS si considera ca fac o prostie si distrug copiii:(..Si el, totusi, m-a mangaiat cumva, amintindu-mi ca de fapt, noi crestem copiii pregatindu-i pentru eternitate..Asta incercam sa face prin HS, pentru ca altfel, in scoala ii pregatesc numai pentru viata de aici..
Deci "eternity is our goal":)

Interviul a fost stangaci, m-am simtit f tulburata si limba mi se incurca in gura, as fi vrut sa-l intreb atatea, insa nu stiam cum, nu-mi veneau cuvintele.. m-am lasat pagubasa.. L-am lasat sa vorbeasca, cuvintele ii curgeau lin, nu l-am intrerupt.

Dupa cateva zile, in timpul slujbei, l-am vazut pe fiul lui la strana, una din fete canta, alta avea grija de un copil mic... si mi-au venit in cap cuvintele lui din timpul interviului, era ca un ecou in inima mea: "I have 5 kids and all are in the church"..
Ce alta bucurie pot avea eu ca parinte crestin decat asta? Mi se parea ca toti sfintii de pe pereti traiesc si ma bat pe umar, greutatea cuvintelor lor, insemnatatea lor, ma cocosa.. Oare eu voi putea spune la fel peste 20 de ani?

Trebuie sa plec sa iau fetele de afara.
Sunt mari de acum, vor sa mearga singure la joaca, iar mie mi se rupa inima de fiecare data cand le vad plecand.. Doamne ajuta-ne sa crestem bine pe copiii nostri.

Nuante

Am gasit pe FB bannerul de mai sus si m-a traznit ca de fapt, asa vedem si noi homeschoolingul..

Mi-aduc aminte ca acum 2 ani si ceva ma chinuiam sa tot compun curricule, sa adun carti, imi bateam capul ce scoala sa urmez, cea din Romania, sau cea de aici, caci fiecare are plusuri si minusuri, materii prea stufoase sau unele deloc studiate..

Si am avut la un moment dat o discutie cu Nick, in care ma plangeam ca nu suntem pe aceeasi linie cu ce se invata la scoala, in opinia mea copiii nu erau asa de bine pregatiti ca la scoala publica.. si gandul asta ma facea sa innebunesc de revolta.. Pot si am vointa sa imi invat copiii acasa, conditiile sunt mult mai bune, de ce sa nu reusesc sa-i "educ" cum o fac specialistii??..

Insa Nick mi-a spus linistit ca nici macar asta nu vrea de la homeschooling.. sau mai degraba TOCMAI asta nu vrea.. Nu vrea sa mutam scoala de afara, la noi acasa, cu materii intepenite, cu teme multe si pauzele predeterminate, cu profesori pe care nu-i intereseaza decat materia LOR, fara flexibilitate, empatie si dragoste.

Ce vom face noi trebuie sa fie altfel, nu are defintie si tocmai de aceea e mai greu de indeplinit. Dar in mare, trebuie sa urmam inclinatiile fiecarui copil.. fara a-i obliga sa urce intr-un pat al lui Procust si a-i forta la anumite reguli pe care nu vor sa le imbratiseze sau nu se simt in stare sa le indeplineasca..

Mi-a luat ceva timp pana am digerat acest adevar.

Acum sunt linistita, mi-am dat seama ca are dreptate.

Inceput de post.

Doamne.. ce oboseala.
Duminica seara am avut Vecernia Iertarii.. Imi place tare mult slujba asta - la lumina lumanarilor, biserica plina, cantari inganate si soapte atente.
Ne avertizase de dimineata Fr Anthony ca  "daca ati stii cate matanii vom face la Vecernia Iertarii, n-ati mai veni".. hehe..  Ne-am dus cu drag si inima plina, ghiftuiti si cu gandul la branza din frigider care isi astepta randul.. in seara aia, nu mai tarziu!

La noi la biserica vin cam 150 de familii, din care jumatate au copii, cel putin 2, de regula intre 3 si 6.

Si sunt de groaza americanii astia.. chiar enervanti, daca sunt pusi langa romanii de acasa..
Sunt mai habotnici decat noi, prezenti la fiecare slujba, nimeni nu intra in biserica DUPA inceperea slujbei, parcarea e plina ochi.. iar ei stau nemiscati timp de 2 ore jumate cat e Liturghia.

Noi, lenesii, ne urnim greu Duminica, ajungem dupa inceputul slujbei si ne strecuram vinovati pe usa, incercand sa ne facem invizibili.

Asa ca Duminica seara cand am ajuns la slujba, intarziasem si noi 5 min, dar deja nu mai aveam unde parca masina si cand am intrat in biserica .. era plina ochi.
Regula a fost ca trebuia sa facem matanie la TOTI cei din biserica, unii altora, insirati pe un sir rasucit, si incalcit, cu multe noduri.. Am facut la matanii de nu mai stiam cum ma cheama, batrani, tineri, copii, baietii din Altar (cca 17) si Fr. Anthony..
Abia a doua zi mi-am dat seama de ce-s intepenita, am o febra musculara de milioane..

Si ma gandeam dupa ce am terminat, oarecum victoriosi, ca matania e un remediu ex-ce-lent pentru tot felul de ganduri lacome, boli, mandrie, nimic din astea nu-si mai gaseau loc in capul meu- un singur cuvant se rasfata in creierul meu obosit- nani! somn, odihna..
Dau un regat pentru un pat!

God forgives and I forgive.
Forgive me, a sinner.
Pray for me, sister in Christ.




.

Jesse Tree

Well, well.. Am ajuns in sfarsit si la Jesse Tree..
De multi ani ma tot invart pe langa ideea de a face un astfel de craft, potrivit perioadei postului si mereu ma impiedicam de.. neputinta si nerabdarea mea de a urmari indicatiile...

Anul asta, Ruth (profesoara de engleza care face homeschooling de la noi de la biserica) a venit cu ideea sa ne strangem intr-un grup si sa facem cate 6-7 ornamente fiecare, asa incat sa ajungem la 50 cu totul..

Am terminat cu ornamentele si partea finala de asamblare a ramas la latitudinea fiecaruia..
Eu am ales sa fac chiar copacul, unii au facut o carare care duca la Icoana Invierii... Copacul meu arata asa:

Acum, avem pentru fiecare ornament cate un pasaj din Noul Testament, pe care-l vom citi in fiecare seara.

Americanii sunt mult mai ordonati ca noi, ei trebuie sa aiba liste si sa stie exact ce fac, cat sa se intinda, daca le ajunge plapuma- asta cred ca e chiar o materie la scoala in care planifica bugetul si isi fac strategii pe anul in curs (man! ce limbaj).. Ceea ce e f bine, zic eu, in contradictie cu stilul nostru de lalaiala si "stai sa mai vedem", "poate nu acum, in viitor" etc..

Din acest motiv cred ca e bun Jesse Tree, pentru ca ne face mai constienti despre ce se petrece in fiecare zi, ne aduce aminte despre Noul Testament si Patimile Domnului, ne aduce mai aproape de ce se intampla cu adevarat in perioada asta..

Acum, sper sa-l pot urmari in fiecare zi si sa cooptez copiii la activitatea asta:)

Character Qualities to Teach our Children

Am cumparat mai multe carti despre problema caracterului de pe site-ul unei familii de homeschooleri(vad ca si-au deschis propria afacere cu carti) - http://www.thelearningparent.com.. 

Mi-a placut lista cu calitati- pe care au incercat sa le defineasca cu ajutorul pasajelor din Biblie (am facut o traducere in romana). 

Am printat lista si am facut un joc cu copiii, sa vad daca pot sa-mi dea o definitie sau un exemplu pentru fiecare.. 

Au fost foarte receptivi.

Obedience/ Ascultarea

Doing what is expected of me cheerfully, immediately, and thoroughly / Indeplinind ceea ce se asteapta de la mine, in mod pozitiv, imediat si complet

Colossians 3:20

Attentiveness / Atentia

Listening with the ears, eyes and heart / Ascultand cu urechile, ochii si inima.

Proverbs 15:31

Honor / Onoarea

Viewing and treating others as a special creation of God / Tratand pe ceilalti si intelegand ca oamenii sunt toti creatia minunata a lui Dumnezeu

I Peter 2:17

Kindness / Blandete

Treating others as you would like to be treated by them / Tratand pe ceilalti cum ne-ar place tuturor sa fim tratati.

Ephesians 4:32

Courage / Curaj

Standing alone for righteousness and yielding my fears to God./ Asumandu-ti corectitudinea si incredintandu-i lui Dumnezeu temerile.

Joshua 1:9

Joyfulness / Bucuria

Is choosing to have a good attitude even when circumstances are tough to bear / Reprezinta alegerea de a avea o atitudine pozitiva, chiar daca imprejurarile sunt grele.

Philippians 4:4

Initiative /  Initiativa

Seeing a need and taking responsibility to meet it withoutbeing asked / Atunci cand surprinzi un necaz si iti asumi responsabilitatea de a-l indrepta, fara a fi intrebat.
Ephesians 2:10,Ecclesiastes 9:10

Alertness / Vigilenta

Being keenly aware of what is taking place around me so I can be prepared with a right response / Practicand trezvia, ca sa stim ce se petrece in jurul nostru si sa fim pregatiti pentru a avea  raspunsul corect (crestinesc)

I Peter 5:8

Deference /  Ingaduinta

To hold others in esteem and give them first choice / A respecta opiniile altora si a le acorda sansa de a-si expune parerile.

Philippians 2:3

Gratefulness /  Recunostinta

Realizing that God has given me all I need and being appreciative to God / Realizand faptul ca Dumnezeu mi-a dat tot ce am nevoie si fiind recunoscator Lui.

Ephesians 5:20, Philippians 4:6

Dependability

Honoring your word and responsibilities even if it means unexpected sacrifice-

Psalm 15:3

Gentleness

Responding to others in a kind, understanding manner-

Galatians 5:22,

2 Timothy 2:24

Decisiveness

The ability to make wise deliberate decisions based onGod’s standards-

James 1:6

Discernment-

Ability to identify subtle untruths or motives-

Hebrews 4:12

Self-Control

Subjecting my own desire to the control of the Holy Spirit-

Proverbs 25:28

Truthfulness

Trustworthiness by accurately reporting the facts-

Proverbs 8:6,7

Humility

Acknowledging that any good I have achieved is a gift fromGod and my life is to be used as in instrument in His hand-

Micah 6:8

Diligence

Viewing each task given to me as a special duty and puttingforth the effort to do my very best-

Colossians 3:17

Loyalty

Committed to the welfare of those I serve even to the detrimentof my own comforts-

Proverbs 20:6

Orderliness

Managing my life and my belongings in order to reach maximum potential-

I Corinthians 14:40

Flexibility

Cheerfully being willing to change my plans whencircumstances beyond my control require it

Philippians 4:6,7

Boldness

Facing confrontations with the assurance that God will blessthe outcome if I’m standing firm for truth

Proverbs 28:1

Generosity

Giving unselfishly to the needs of others

Luke 6:38

Meekness

Yielding my expectations (rights) to God without getting Angry Psalm 25:9

Patience

Waiting for God’s timing with a happy heart-

Hebrews 12:1

Persuasiveness

Skillfully handling truths to lead others in a right path

Acts 28:23

Resourcefulness

Using things which others might discard in a creativeway

Colossians 3:23-24

Sensitivity

The ability of putting yourself in another’s shoes and trying to see life from his point of view-

Colossians 3:12

Forgiveness-

Picturing how Jesus died on the cross for my sins so that God’s love can flow through me to others who have wronged me-

Colossians 3:13

Enthusiasm-

Expressing joy in each job I am given to do-Colossians

3:23, Philippians 4:4

Hospitality-

Making those who visit our home feel comfortable-Romans

12:13, Hebrews 13:2

Discretion-

Avoid any words, actions or attitudes that could give theappearance of evil-

Proverbs 1:11.12

Honesty

Speaking the truth in all situations

Colossians 3:9

Love-

Giving unselfishly of myself to the needs of others-I John 3:18

Prudence

- Exercising caution in all situations; foreseeing theconsequences of my actions-

Proverbs 22:3

Punctuality-

Being prompt in all commitments, honoring the time ofothers-

Colossians 4:5

Respectfulness-

Treating others with honor and esteem-

Thoroughness

Bringing to completion each task I do with excellence-

Ecclesiastes 7:8

Tolerance

Giving others room to grow at different rates as God leads them-I Corinthians 8:12,13

Virtue

Maintaining moral excellence and setting godly standards-II

Peter 1:5

Wisdom-

Learning to see life from God’s point of view-Psalm 90:12

Endurance-

The inward strength to endure tribulation with determination-I Peter 2:20-21, Philippians 4:5

Availability-

Being willing to attend to a need when I am called to help-

Isaiah 6:8

Contentment

Realizing that God has given me all I need for my present happiness-Philippians 4:11,12

Compassion

Being willing to expend effort to help alleviate thesuffering of those in need-Proverbs 3:27