Celebram, celebram.. ca avem ce.

Hehei.. Vine scoala.. Am o frica in mine, nejustificata.. Ma simt ca la un examen.. De acum am trei scolari, din care cel putin unul e salbatic de-a dreptul si nu suporta capastrul de niciun fel...

Nu, nu e vorba de Olguta... Ehhh, adolescenta se apropie..

Asa ca stau noaptea si ma invart, ma incurajez singura, imi caut motivatii, reiau acuzatiile mamei si le knock down, ma enervez si apoi adorm chircita si zdrobita de atatea ganduri vrajmase.

Aseara am avut o revelatie.

Pentru ca  ne tot chinuim sa ne hotaram la o data, eu si Nicu, am decis sa lasam copiii sa aleaga de data asta, nu partidul, asa ca i-am intrebat.. Olguta a spus ca pe 3 Septembrie, Codrin pe 10 Septembrie...

Aseara, cand ma gandeam la programul pe care sa-l adopt, mi-am dat seama ce idee minunata mi-au dat copiiii si cum mi-au rezolvat o parte din dileme. Voi incepe scoala cu fiecare in parte la alta data. O saptamana distanta intre ei.

Intai cu Olguta, vom pune la punct materia care trebuie recapitulata, cat vom sta la recapitulare si apoi ce-o sa mai invatam anul acesta, dupa o saptamana incep cu Codrin si fac la fel, iar la 15 Septembrie incep clasa intai cu Lioara si ma ocup mai mult de ea..

Copiilor mari daca le dau sarcini, isi fac singuri treaba, cu Lia am de lucrat la tinutul creionului corect, scris, citit carti simple si putin memorat.. (o sa iau invatam din nou poezia "Try, try again" ).. Yeap, asa pare mai usor de apucat scoala de acasa.

In rest, de la noi nu prea sunt noutati..bune.. toate merg "conform planului". Merg in jos, ca de obicei. Numai sa nu o ia la vale, doar un fir de ata ne mai tine..

Masina s-a stricat iremediabil, abia se taraie, deci nu mai pot iesi nicaieri pt ca gafaie si troncane de zici ca merg cu elicopterul dupa mine, jobul lui Nick ba e, ba nu e, telefoniada mare cu Collection Agencies care ne urmaresc peste tot si ne ameninta ca  ne iau si chilotii de pe noi, de luna viitoare trebuie sa paltim taxe la guvern ca sa scadem datoria de 12.000 $ care cica o avem .. 

Aaa, ce-ar mai  fi? A da, mama lui Nick atarna  si ea de un fir de ceapa, de abia mai respira, sta in pampers  cate 12 ore si mai mult, dand telefoane innebunite la fi-su sa trimita pe cineva la ea, sentimentul de vina si  neputinta mai adauga vreo doua, trei tone pe grumajii nostri si asa slabi, slabi..

Probleme cu dantura la amandoi.. dar probleme adevarate, cu cazut de dinti si placi dentare, dinti scosi , nevoie ardenta de implanturi etc.. Dar inainte de asta trebuie sa platim datoriile si dupa aia, daca nu ne-au luat astia si pielea de pe noi, poate sa ne reparam si dintii..

Sambata din esec in esec am mers, am plecat cu masina incarcata de copii la gym - n-am gasit adresa, n-am gasit parcul in care voiam sa ne mai aerisim creierii, butonul de "engine" facea flashuri in continuu, dentistul inchis, si pe Nicu il pocnise un ras si o voie buna molipsitoare, cica sa mergem acasa sa "celebram infrangerile" cu totii ... Mneah..

Cumva a trecut si ziua aia.. Acum din nou cu capul la fund..