Popadija - e modelul meu de femeie crestina adevarata. O iubesc. Cand ma gandesc la ea, zambesc.
A venit la noi in vizita si am simtit ca nu ma despartisem decat ieri de ea. Era la fel, numai ca putin mai nesigura pe mersul ei, mainile i se uscasera si degetele se strambasera ca niste radacini uscate de copac.
Si totusi, cu degetele chinuite de artrita, le-a facut fetelor fundita la lumanarea de la Sunday school:)
Mi-a fost frica de reactia lui Nectarie, care era intr-un mood de denial pe vremea aia, insa a fost delicata si l-a asteptat sa faca primul pas. Poate a simtit ca l-a tinut in brate la botez. Sigur a simtit ceva, altfel de ce sa se repeada in fuga sa o imbratiseze atunci cand statea pe pat?
Mi-am mai incarcat bateriile putin.
Ma simt impovarata, insa, de imbatranirea ei prematura. As vrea sa stea timpul pe loc, sa nu mai fuga atat de repede pentru cei dragi.
Te urasc, batranete!!!
4 comentarii:
Hei, ce frumos :) Nasa voastra are intr-adevar ceva impunator si nobil. Sa va bucurati multa vreme de ocrotirea ei. Iar tu stralucesti :)
Ileana
(Scuze de nickname, intra automat cel al lui Gabi)
Multumesc:).. Acum daca ai spus mi-am dat seama ca asa e, are ceva nobil, cred ca dela stramosii ei nordici. Familia ei a venit din N Europei acum cateva generatii.
Avem o situatie asemanatoare, doar ca ea nu e papadie :) Insa prietena aproapiata de suflet, dar departe de noi, in alta tara, ne vedem rar dar atunci copiii infloresc langa ea. E la fel de luminoasa, iar fiica ei a botezat-o pe Ecaterina.
Maria, sunt rare astfel de persoane.. Bine ca le-am gasit:)
Trimiteți un comentariu