vineri, 21 noiembrie 2014

La teatru

M-am incumetat azi sa merg la teatru cu toti copiii, avand in vedere ca Nectarie e mai rabdator si in descrierea Field Trip-ului spunea ca accepta copii peste 3 ani, am zis sa incerc. Am fost la Peter and the Wolf .

Am descoperit cat de asemanator e centrul lui San Diego cu Manhattan-ul, aproape ca nu era nicio diferenta. Din momentul in care autostrada ne-a lasat in Downtown, ne-am pierdut intr-un furnicar de stradute paralele, First, Second, Fourth, nici nu mai stiam pe unde sa ma duc. Iar parcarea era abominabila, nu se gasea nimic disponibil, poate doar cu metere in care trebuia sa bag monezi la fiecare 30 de min.
M-am invartit cu masina pe strazi 20 de min, pana am gasit o parcare publica.

M-am luptat mult cu dorinta de a lasa teatrul balta si a merge la biserica, dar nu imi venea sa ma dau batuta, ce lectie le dadeam copiilor? Asa ca i-am târât pe strazi dupa mine, pe jos, invartindu-ma in cerc, dupa ce am parcat masina, ca sa gasesc teatrul.
In cele din urma am gasit teatrul si am intrat, si desi sansele erau mici ca sa ne lase sa intram, pentru ca intarziasem 30 de min, se pare ca nu am fost singurii intarziati si asteptau inca sa se umple sala.Asa ca am vazut piesa de teatru simfonic.

Dirijoarea era tanara, de pana in 40 de ani, simpatica, si intr-o conversatie continua cu sala plina de copii. Le-a prezentat instrumentele si au cantat cateva parti - trista, vesela, atacul unui urs, tematica lui Peter, etc- iar copiii au fost foarte entuziasmati si au aplaudat bucurosi, a fost un fel de piesa interactiva (brrr, ce nume urat)..

Nectarie a fost foarte interesat de trombon, a zis ca din ala "big and shiny" vrea , dar apoi s-a plictisit si s-a bagat pe sub scaune. Cat a fost prezentarea orchestrei, cu intrumente and so, nu l-a interesat, in schimb, cand au aparut balerinii care ii intruchipau pe Peter, pasarea, rata, pisica si lupul, a ramas efectiv bouche bèe timp de 20 de min. Nu mi-a venit sa cred! Deci asta trebuie sa fac ca sa nu ma mai țacane la cap toata ziua? Oh, mama!

La plecare am facut si o poza neclara.




Am mers apoi la Pescarie, sa luam peste proaspat si Nectarie s-a jucat mult cu pestii de acolo (morti, neimpaiati), cat timp am asteptat sa ni-i curete.
Ba ii impungea cu degetul in ochi si exclama "iii, squishy...", ba le zicea vesel " hello stinky fish", ori ii cauta in gura de dinti. Apoi s-a bagat pe sub tarabele alea, s-a murdarit bine, ne-a bagat putin si in sperieti cand s-a ascuns, dar pana la urma am scapat cu bine si din magazin si ne-am recules acasa.

What a day!

2 comentarii:

Ileana A. spunea...

ce frumos! mi-e dor sa ies din casa. n-am mai iesit de 3 saptamani...

AdrianaB spunea...

Da, te cred :)
Si mie mi-e dor sa ies din casa fara sa am o presiune pe mine, pentru ca mai tot timpul trebuie sa ajung undeva la timp( si sunt intarziata), sau sa cumpar ceva ( si trebuie sa-i numar mereu), sau nu trebuie sa fim vazuti (ca e intre orele de scoala ) si iar ma grabesc, etc.
De fapt, sunt soferul lor personal, dar tot e bine, ca ma mai amuz pe drum cu ei :)