Codrin era cam speriat, Olguta era extatica. Ce amuzant totusi, ca asteptarile mele au fost atat de diferite. Terri mi-a scris despre dress code - cica sa fie Christmasy - asa ca eu i-am dat Olgutei o rochie neagra si un blazer deasupra, cu tights. Kayla a venit in blugi cu un pulover cu motiv de braduleti rosii pe el. Ceilalti tineri tot la fel, un pulover rosu cu motiv de Christmas:D, adica om de zapada, braduti, big lollipop, etc.. Crazy! Aici s-a vazut clar diferenta de cultura, m-am simtit iar out of the place, si mai incolo, cand am ramas singura, iar am inceput sa ma intreb, ce caut eu de fapt aici?
I-am lasat acolo cu inima stransa (clar sunt helicopter mom).
Cand am intrat in camera mare, decorata cu funde rosii, scaune imbracate intr-un fel de hainute castanii-rosiatice, am observat ca era si preotul grecesc acolo, probabil superviza toata aglomeratia. Codrin si Olga parca inghitisera un ou fierbinte, stateau ca niste papusi incremenite pe niste scaune, aproape mi s-a facut rau cand i-am vazut. Ceilalti se cunoasteau toti, erau in elementul lor. M-am entuziasmat deodata cand am zarit-o pe Seraphima Karbo, fata preotului din Colorado Springs, era si ea pe acolo, ce lume mica e America asta..
Noroc ca a venit Terri si petrecerea a inceput, asa ca i-am lasat acolo si am plecat cu ea prin oras, trei ore. Nu ma scoate Nicu prin oras, si ma scoate ea, haha..
In fine, nu m-au sunat sa vin sa ii culeg de acolo si cand m-am dus sa ii iau erau in biserica mare, intr-un fel de slujba mica de multumire. Frumos, sper sa le ramana amintiri placute (desi nu m-am abtinut sa ma gandesc la cati o sa ramana in biserica dupa ce trec de valurile vietii, e o cursa discreta aici, "care pe care").
Petrecerea a fost de fapt ceva organizat, foarte diferit de ce eu si Nicu ne asteptam, au organizat jocuri, au ras, au glumit, s-a organizat o tombola, pentru ca fiecare din participanti adusesera cate un cadou, asa ca fiecare din ei a plecat cu un cadou. Noi ne asteptam la muzica si bautura, 😝.Buu!
Inainte party-ul asta noi le-am facut instructie, ce asteptari sa aiba, cum sa faca conversatie, sa nu accepte bauturi sau cadouri mancabile de la necunoscuti.. etc. Deh, ca niste parinti responsabili. Si speriati. Si panicosi ce suntem.
Azi de dimineata Nicu a fost in forma si a tinut un speech despre gasirea unui partener potrivit in viata - lucruri cum ar fi chemistry, bad habits, despre cum trebuie sa impaci si inima si mintea in alegerea unei fete bune, sau a unui baiat, dupa caz. Cred ca copiii se uitau cam ciudat la el, hihi, poate e prea devreme pentru ei, ca nu au niciun gand de fapt, dar cu cat incepem mai devreme cu atat mai mare probabilitatea sa le si ramana ceva in cap.
Ce mult m-ar fi ajutat pe mine sa am astfel de discutii cu parintii mei, nu neaparat ca as fi gasit pe cineva mai bun, cat mi-ar fi intarit relatia cu ei, relatie care intotdeauna a fost scortoasa, de supunere neconditionata, neintelegeri si suparari mocnite.
Well, inceputul l-au facut. Ma bucur ca inca ne iubim si ne acceptam unii pe altii, ca suntem impreuna si putem povesti. Inca pot sa vorbesc cu ei si ei sa ma asculte, sunt curiosi, nu ne resping. Datorez asta homeschoolingului, faptului ca suntem impreuna mai mereu, mergem peste tot in formatie completa, nu exista secrete(prea mari) si nici banuieli, nemultumiri ascunse. Sunt altele in minus, dar ce sa facem, le luam cum ni le da viata, pe rand, cu inima dragastoasa.
