sâmbătă, 10 decembrie 2016

Christmas Party...?

Ieri au avut bobocii mei prima lor petrecere de adolescenti. Biserica greceasca s-a gandit sa adune high/middle schoolers si sa aiba o mice petrecere inainte de Craciun. Tare m-am bucurat sa ii las sa mearga acolo, pentru ca mama tot ma banuieste ca ii tin sub un clopot de sticla si dupa excursia noastra in Romania, in care au vazut cata libertate au verisorii lor si prietenii, acum imi doresc sa le dau prilej sa iasa mai mult in lume. Alt motiv ar fi fost ca era un mediu bun (teoretic), in cadrul bisericii.

Codrin era cam speriat, Olguta era extatica. Ce amuzant totusi, ca asteptarile mele au fost atat de diferite. Terri mi-a scris despre dress code - cica sa fie Christmasy - asa ca eu i-am dat Olgutei o rochie neagra si un blazer deasupra, cu tights. Kayla a venit in blugi cu un pulover cu motiv de braduleti rosii pe el. Ceilalti tineri tot la fel, un pulover rosu cu motiv de Christmas:D, adica om de zapada, braduti, big lollipop, etc.. Crazy! Aici s-a vazut clar diferenta de cultura, m-am simtit iar out of the place, si mai incolo, cand am ramas singura, iar am inceput sa ma intreb, ce caut eu de fapt aici?



I-am lasat acolo cu inima stransa (clar sunt helicopter mom).
Cand am intrat in camera mare, decorata cu funde rosii, scaune imbracate intr-un fel de hainute castanii-rosiatice, am observat ca era si preotul grecesc acolo, probabil superviza toata aglomeratia. Codrin si Olga parca inghitisera un ou fierbinte, stateau ca niste papusi incremenite pe niste scaune, aproape mi s-a facut rau cand i-am vazut. Ceilalti se cunoasteau toti, erau in elementul lor. M-am entuziasmat deodata cand am zarit-o pe Seraphima Karbo, fata preotului din Colorado Springs, era si ea pe acolo, ce lume mica e America asta..



Codrin a iesit afara la un moment dat, si mi-a trantit ca e o petrecere numai cu mexicani, lol, dar Olgu isteata ii spune "Nu mai, nu stii ca asa sunt grecii? Par carliontat, sprancene stufoase, nasuri mari si coroiate, esti la Biserica Greceasca, ce te asteptai?". Asta l-a intaratat si mai tare pe Codrin si au inceput sa dezbata despre care sunt de fapt grecii autentici
Noroc ca a venit Terri si petrecerea a inceput, asa ca i-am lasat acolo si am plecat cu ea prin oras, trei ore. Nu ma scoate Nicu prin oras, si ma scoate ea, haha..

In fine, nu m-au sunat sa vin sa ii culeg de acolo si cand m-am dus sa ii iau erau in biserica mare, intr-un fel de slujba mica de multumire. Frumos, sper sa le ramana amintiri placute (desi nu m-am abtinut sa ma gandesc la cati o sa ramana in biserica dupa ce trec de valurile vietii, e o cursa discreta aici, "care pe care").

Petrecerea a fost de fapt ceva organizat, foarte diferit de ce eu si Nicu ne asteptam, au organizat jocuri, au ras, au glumit, s-a organizat o tombola, pentru ca fiecare din participanti adusesera cate un cadou, asa ca fiecare din ei a plecat cu un cadou. Noi ne asteptam la muzica si bautura, 😝.Buu!





Inainte party-ul asta noi le-am facut instructie, ce asteptari sa aiba, cum sa faca conversatie, sa nu accepte bauturi sau cadouri mancabile de la necunoscuti.. etc. Deh, ca niste parinti responsabili. Si speriati. Si panicosi ce suntem.

Azi de dimineata Nicu a fost in forma si a tinut un speech despre gasirea unui partener potrivit in viata - lucruri cum ar fi chemistry, bad habits, despre cum trebuie sa impaci si inima si mintea in alegerea unei fete bune, sau a unui baiat, dupa caz. Cred ca copiii se uitau cam ciudat la el, hihi, poate e prea devreme pentru ei, ca nu au niciun gand de fapt, dar cu cat incepem mai devreme cu atat mai mare probabilitatea sa le si ramana ceva in cap.
Ce mult m-ar fi ajutat pe mine sa am astfel de discutii cu parintii mei, nu neaparat ca as fi gasit pe cineva mai bun, cat mi-ar fi intarit relatia cu ei, relatie care intotdeauna a fost scortoasa, de supunere neconditionata, neintelegeri si suparari mocnite.

Well, inceputul l-au facut. Ma bucur ca inca ne iubim si ne acceptam unii pe altii, ca suntem impreuna si putem povesti. Inca pot sa vorbesc cu ei si ei sa ma asculte, sunt curiosi, nu ne resping. Datorez asta homeschoolingului, faptului ca suntem impreuna mai mereu, mergem peste tot in formatie completa, nu exista secrete(prea mari) si nici banuieli, nemultumiri ascunse. Sunt altele in minus, dar ce sa facem, le luam cum ni le da viata, pe rand, cu inima dragastoasa.

Niciun comentariu: