luni, 29 iunie 2009

Vanatoarea dragonilor - Dragonul Rosu

Acest text este preluat de pe alt blog, e scris de Heidi, mama a 9 copii. Desi nu e ortodoxa are o viziune crestina a lucrurilor si o traire adanca a faptelor. Recent, in februarie, al 9-lea copil al ei s-a nascut ingeras. Mai mult decat cartile pe care le-am citit, m-a impresionat descrierea ei de aici:



"Dumnezeu ne-a creat sa fim persoane emotionale -cu sentimente. Simtim iubire, ura, bucurie, disperare, fericire, tristete, furie, frica, frustrare, pace. Toate acestea sunt parte din natura noastra umana.
Dar Dumnezeu ne-a lasat sa traim dupa credinta, nu dupa sentimentele umane. Noi trebuie sa fim stapani, nu sclavi atunci cand e vorba despre emotii.
Imi aduc aminte ca am ascultat o predica, atunci cand eram in adancul unei depresii, care spunea ca deznadejdea e un pacat. Si am fost foarte furioasa-
"-Cum as putea, Doamne, sa-mi schimb felul in care simt??"
Dar adevarul lui Dumnezeu ne spune contrariul.
Putem sa schimbam sentimentele noastre si trebuie.
Putem sa tinem captive aceste sentimente si e obligatoriu s-o facem.
Daca nu facem acest lucru, ele vor creste si noi vom deveni cu adevarat sclavi, facand din ce in ce mai greu eliberarea noastra.
In viata mea, Dezamagirea a devenit Plans de mila, apoi Disperare si in cele din urma am ajuns la Depresie. Era mic(dragonul) atunci cand a aparut. As putea spune ca nici n-am stiut cand a aparut. E usor sa te uiti la acele ganduri si sentimente, luate separat, fara nicio legatura evidenta, si sa le consideri normale, cum ar fi Depresia care se instaleaza deodata si inghite cu totul viata si persoana noastra. Dar samanta a fost plantata cu mult inainte si noi am lasat-o sa creasca- ba chiar am udat-o si am ingrijit-o de-a lungul timpului. Ca un dragon, micul ou s-a transformat intr-o soparlita, care apoi si-a infasurat coada in jurul gatului nostru, si a crescut ajungand la maturitate cand ne-a preluat cu totul amenintand sa ne inghita.

Orice emotie poate castiga controlul asupra noastra daca este lasata si ingrijita sa creasca.
Dezamagirea devine Depresie.
Preocuparea pentru un lucru devine Frica si Anxietate.
Durerea devine Amaraciune.
Iritarea devine Furie si Ura.
Nervozitatea devine Paranoia.

Lumea noastra se umple incet, incet cu persoane sclave ale propriilor emotii . Putem s-o numim boala mentala si sa ne intitulam victime, uitand ca noi am cules micul ou, l-am ingrijit, i-am tinut de cald, l-am hranit pana a ajuns la un dragon stapan pe noi.
Este desigur mult mai usor sa omoram dragonul cand este mic, chiar daca e in coaja oului. Dar de multe ori, nu-l recunoastem.
Traim intr-o lume care vede aceste lucruri atat de normale incat nu observam ce se intampla. Deci, ce se intampla cand dragonul este deja adult si in control? Este prea tarziu? Suntem osanditi la o viata de sclavie si medicamente? Nu cred.
Poate sa ne ia mai mult timp si e mult mai dificil, bineinteles, dar cu Dumnezeu toate sunt posibile. El L-a trimis pe David impotriva lui Goliath cu o prastie si cu o credinta puternica. Acestea sunt chiar si acum armele cu care noi putem omori dragonul - prastia si piatra rugaciunii- si credinta in Dumnezeu care ne iubeste si care ne stie slabiciunile.





Primul dragon cu care ne luptam e dragonul rosu- dragonul maniei si al furiei. Ca mame, putem sa gasim acest dragon prezent in vietile noastre mai mult decat in alte momente. Atat de des ne dorim ca in memoria copiilor nostri sa nu aparem ca mame suparate - si totusi ne simtitm fara putere in a schimba ceva. Ne aflam in acea definitie de "mame nesanatoase"- gandind ca vom obtine rezultate diferite, desi procedam la fel.

Pentru mine, recunosc ca mica samanta care a fost depusa cu mult timp in ganduri si asteptari egoiste, acum s-a transformat in idoli.

Am crescut intr-o casa unde mania nu era obisnuita. Mama devenea iritata foarte rar, dar cand ajungea la un punct maxim, incepea sa tipe. [..] Intre noi, copiii, furia era starpita din fasa, de fiecare data cand existau momente de tensiune. Imi aduc aminte ca am ramas peste noapte la casa unei prietene si la masa, fratele ei, a inceput sa se certe cu mama lor pe un ton ridicat. Asta m-a facut sa izbucnesc in plans, desi ei m-au asigurat ca nu se certau, ba dimpotriva, era un fel de joc, de tachinare... Ce ciudata a fost pentru mine aceasta experienta:)

Apoi am avut copiii, si asta a dus la experimentarea maniei si a furiei foarte des LOL. Cearta lor, micile ciorovaieli, purtarile neadecvate, faptul ca trebuia sa le repet odata si inca odata, si inca o data :) sa faca ceva- asta m-a impins peste limita rabdarii, si m-am simtit asa cum nu am mai fost vreodata. M-a speriat. [..]

Imi amintesc ca intr-o dimineata m-am trezit pana la gat in aceasta furie, manie, indignare si atunci L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute, sa imi arate ce sa fac cu mania care ma sugruma. Imediat, am primit un telefon, era cea mai buna prietena a mea, un fel mentor al meu. Nu e uimitor Dumnezeu?:). In timpul convorbirii, si apoi ani dupa aceea, Dumnezeu m-a invatat 3 lucruri care fac diferenta. Credeti-ma, inca o dau in bara de multe ori, dar nu mai ajung la faza in care incep sa-mi fac juraminte stupide in cap, Slava Domnului!

In primul rand, prietena mea a inceput sa se roage pentru mine, apoi mi-a facut rost de un set de casete numite The Godly Home . Aceste casete, la fel ca si alte carti bune, cea mai recenta se numeste Raising Godly Tomatoes m-au ajutat sa fiu mai consecventa in educarea copiilor si in functia mea de mama:)

Am ajuns sa-mi fac obiceiul de a ignora comportamentele proaste pana cand iritarea crestea, crestea si in cele din urma explodam. Dar, faptul de a spune un lucru o singura data, cu notiunea de regula, care se aplica ca mod de disciplinare in cazul neascultarii, a ajutat imens. Chiar dupa ce am invatat aceasta lectie, m-am surprins cazand in aceeasi patima a lenii si a complacerii. Dar merita efortul care trebuie facut.

Al doilea lucru, Dumnezeu m-a invatat sa imi iubesc copiii cu dragostea Lui, nu cu dragostea mea. Am invatat asta cu ceva timp in urma in casatoria mea, dar pentru mine, cu copiii -pentru care simteam ca trebuie sa am o masura de control- era mai greu de controlat aceasta dragoste. Ca mame, avem multa dragoste care vine in mod natural pentru copiii nostri, dar sunt si aici momente cand putem gasi ca ei sunt chiar neplacuti-suna ingrozitor-si chiar *este*.

Dumnezeu m-a invatat ca nu exista dragoste adevarata in mine pentru copiii mei. Dragostea naturala e atat de plina de ganduri egoiste si motivatii incat nu-i de mirare ca incepem sa ne pierdem cate putin aceasta iubire, atunci cand lucrurile incep sa devina mai dificile. Nu-i de mirare ca ne putem uita la comportamentul copiilor nostri si sa ne gandim ca ei fac asta pentru a ne enerva sau pentru a ma face sa arat rea. Atat de mult din preocuparea mea pentru lucruri lumesti se regaseste in comportamentul lor:( Atunci cand se poarta rau, o voce in capul meu imi spune cat de nefolositoare, nechibzuita si proasta am fost:(


-------------------------------------------------------------------------------
Totul se leaga acum cu depresia si ideea de a ma complacea in suferinta, pe care le-am avut toata viata.
Dar Dumnezeu m-a invatat in acelasi timp, cat de mult ma iubeste- da, chiar pe mine care faceam totul atat de rau! Cand am experimentat cu adevarat iubirea Lui, abia atunci am fost in stare sa opresc incet, incet, aceasta auto-distrugere care ma macina. Si m-am vazut in oglinda ochilor Lui- unica si
frumoasa.
Si dupa toate astea am putut recunoaste:
"Doamne, 'nu pot' iubi aceasta persoana. E imposibil. Dar Tu ma poti invata sa o iubesc."
...
Pentru ca Dumnezeu m-a invatat cat de mult ma iubeste, mi-a aratat lucrarea lui in mine.
Pentru ca El mi-a umplut inima cu iubirea pentru El.

Cand am recunoscut ca sunt incapabila sa-mi iubesc copiii asa cum trebuie si m-am dat la o parte, atunci am simtit ca dragostea lui Dumnezeu lucreaza in copiii mei, prin mine. Si nu a fost doar un singur moment. Au fost momente dupa momente, cand a trebuit sa fac aceasta alegere. Si cand fac asta, toata mania si furia acumulate se topesc, iar eu stau si admir lucrarea lui Dumnezeu.

In al treilea rand, M-a mai invatat ca de la El pornesc toate in viata mea- bune, rele, enervante, dezagreabile, orice.. Daca ma uit la neascultarea copiilor mei si ma supar pe ei pentru ce au facut, eu de fapt ma uit la o cauza secundara.

(cartea The Christian's Secret to a Happy Life scrisa de Hannah Whitall Smith http://www.ccel.org/s/smith_hw/secret/secret_c.htm explica mai mult acest concept).
Dumnezeu, de fapt, permite aceasta situatie in viata mea pentru ca eu sa cresc inauntrul meu, sa ma schimb, sa ma apropii mai tare de El.

Am invatat ca trebuie sa ii multumesc lui Dumnezeu nu numai in timpurile de restriste, atunci cand sunt incercata, dar trebuie sa multumesc si pentru aceste timpuri. Asta e mult mai usor cand am parte de greutati in viata, si mult mai greu daca persoanele pe care se presupune ca eu le educ si le pregatesc pentru viata, imi provoaca mie rautati si ma chinuie.

Tot ce trebuie sa fac, e sa spun "Multumesc Doamne" si sa dau acel ou al dragonului rosu(care mai tarziu s-ar putea transforma in manie/furie) lui Dumnezeu.
Acest lucru imi da libertatea sa lucrez calm si iubitoare cu pacatele copilului meu.

Cu cat a crescut dragonul mai mare, cu atat de multe ori trebuie sa trecem prin aceste etape de mai sus, inainte de a-l lega si a-l distruge.

Rugaciunea care te salveaza spune: "ceea ce la oameni e cu neputinta, la Dumnezeu toate sunt cu putinta" si apoi "Multumesc Doamne" pentru ca ai permis toata aceasta frustrare in viata mea, astfel incat sa ma aduci pe mine si pe copii mei mai aproape de Tine.
Si mai este si credinta ca Dumnezeu poate, si ne transforma pe noi, dinauntru in afara, pe masura ce noi ne scufundam mai mult in El.
E o lupta ce nu trebuie pierduta niciodata si la care nu trebuie sa renuntam!

Asa cum Matt Kaufmann scrie intr-un articol "Cand ne conduce mania" din revista Focus:
"Mania trebuie experimentata in perioade scurte, apoi indepartata sau impartita in ganduri pozitive. Aceia care o lasa pe termen lung sa-si faca cuib in sufletele lor, sunt predispusi sa se regaseasca sub dominatia celui rau. Si daca asta se intampla, atunci cauza originara nici nu va mai conta macar..."


"



marți, 23 iunie 2009

Fetita cu par blond

Implineste azi 3 ani:)




Cu Codrin

Cu soprana Olguta,




E fericita langa fratii ei, ii iubeste pe amandoi la fel de mult.
A invatat multe cuvinte de anul trecut, e mai "lingvista" decat acum 1 an, dar dupa cum singur Codrin a remarcat "Poate sa repete dupa noi, dar nu foloseste cuvintele":(
Pusa in situatii critice insa, le foloseste. Spre exempu cand i s-a inchis usa in nas de catre fratii ei a stiut sa bata frumos si sa zica "Open the door, (O)guta"
E afectuoasa, ascultatoare, are nervi si protesteaza daca nu ii convine ceva. Ii place sa aseze lucrurile la locul lor, atunci cand le observa.
Il iubeste pe parintele James, fuge la el de fiecare data cand are ocazia.
Se joaca cu toti copiii de la biserica si se integreaza frumos intre ei.
Ii plac papusile si le pupa cu Superman, dupa care le marita pe un colt de scaun.
Mananca singura, insa nu-i plac fructele si rosiile.
E inca dependenta si daca mergem undeva in vizita nu se desprinde de mama cangur, sta agatata de fustele mele pana se obisnuieste cu mediul.
Noaptea, ma cauta cu picioarele, cu mainile, cu Maca.
Duminica a calcat pe o bucatica de tamaie aprinsa si acum e la stadiul de molusca prin casa.
I-am facut un tort de post si ne-am bucurat de ea:)
Ea este Binecuvantarea.




sâmbătă, 20 iunie 2009

Spectacol de vara

Ieri a fost prima reprezentatie. Olguta n-a avut niciun trac. Doar maica-sa...
Am fost impresionata de faptul ca una din organizatoare a venit si mi-a spus ca Olguta poate sa-si pastreze cruciulita, pentru ca au gandit costumele cu o banda colorata la gat-nu stiu daca special pentru mine sau nu.
Miss Corcodusa se face ca nu ma vede..
Poate parea un mic detaliu, dar nu e.














Pana i-a venit randul Olgutei, au fost 11 numere care mai de care mai colorate- cu reprezentante de la 3 ani la 50. Ce nu mi-a placut a fost ca de la 11 ani incolo, mai toate dansatoarele aveau o puternica tenta sexuala, miscari lascive, de chemare la inmultire:D... la femeile de 45-50 mi s-a parut chiar jenant.
Mi-a placut insa ca aceste femei au considerat sa se apuce de balet la o varsta considerata moarta.. Aici nimic nu e aiurea, in sala toti au fost incantati de reprezentatia lor, in Ro cred ca ar fi ras de ele sau ar fi iesit fluierate:).. Bravo lor, eu ma simt expirata, nu m-as apuca de asa ceva nici c-un premiu.
Filmulet n-am facut, ca era interzis, asteptam CD-ul vestit.

miercuri, 17 iunie 2009

Scoala publica / homeschooling

Un articol interesant despre scoala publica vs homeschooling in USA.

School's OUT

luni, 15 iunie 2009

Balerina

Olguta statea la coada formata din fetite de 5-6 ani, toate balerine, care asteptau sa primeasca un sticker de buna purtare pe manuta..
I-am facut cu mana zambind, dar ea m-a privit fara sa faca nimic.
Am latit zambetul mai tare, poate nu m-a vazut. Mi-a facut trista cu mana. M-am mirat, ea e personificarea veseliei.

Cand a ajuns la mine mi-a spus:
"Trebuie sa port make up-ul la show, Miss Amanda asa mi-a zis.."
Ok, copilul e trist pentru ca intelege ca standardele parintilor nu se pupa cu ale lui madam Amanda- fosta balerina si corcodusa acra mereu c-un zambet fals pe buze.

Asta ar fi mai nimic, dar pe langa cerintele de prezentare la show ale micilor balerine mai figurau si NO panties and NO necklace..
Deci, ca sa mearga la spectacol, Olguta va trebui sa nu poarte chiloti, sa se fardeze si sa-si scoata crucea de la gat.

Ce sa mai zic... curat murdar baletul asta!

vineri, 12 iunie 2009

sâmbătă, 6 iunie 2009

Orfeu








Frans Brüggen in 1967(!) cu o piesa baroc:
Fantezia nr.3 a lui Telemann.