Familii

Saptamana trecuta am inscris fetele la un curs de arta, predat de o fata de 16-17 ani la ea acasa. Voiam si o altfel de abordare a desenului, in care Olguta sa cunoasca fete care sunt deja pe drumul asta, sa le ia de exemplu, sa vada ca nu toate sunt ciudate. Cred ca ea are nevoie de exemple, caci se simte cumva diferita si are nevoie de recunoastere din afara. Lui Codrin nu-i pasa de asa ceva, e foarte je m'en fiche, gene buna, de la taica-su.

I-am cunoscut familia fetei, mama e foarte activa pe un grup de HS, tot face field trips, da informatii despre cursuri - e bine infipta in societatea asta a SD. Partea interesanta era ca face de mult timp HS iar copiii ei sunt deja adolescenti, incepand de la 22 de ani primul copil, pana la 14, ultimul. Iar eu, fiind interesata sa vad astfel de familii - pentru ca, sa faci HS cu un copil de elementara sau chiar de middle school, e usor, greu intervine de la liceu incolo- vreau sa imi formez o opinie ca sa stiu ce sa aleg.
Sunt cai de a ocoli liceul, pentru ca aici in USA, homeschoolerii au deja statut legal si pot participa la cursurile pe care si le aleg ei de la liceu, fara a fi legati in vreun fel de birocratie. Cei nascuti aici, stiu caile astea si de multe ori m-am gasit in situatia in care efectiv nu intelegeam anumiti termeni, nu stiu ce carare sa urmeze copilul ca sa ajunga la un college bun, sunt trick&tips pe care NU le stiu.

Mama lor, mi-a povestit pe larg cam ce a facut, ne-am impartasit experienta, pentru ca a fost interesant si pentru ea sa afle cate state am schimbat si cum era HS in fiecare din ele. Chiar m-a incurajat sa scriu o carte despre toata aventura noastra, ceea ce mi-a picat bine :)

Am ramas cu o senzatie placuta dupa ce am fost in casa lor, zi de zi, timp de o saptamana.
Lucrarile fetelor erau pe toti peretii, aveau materiale peste tot, pensule, culori, molduri diferite, iar pentru fata mijlocie construisera afara, in curte, un mic studio, unde putea sa se retraga oricand, ca sa picteze..

Ceilalti copii se perindau pe acolo din cand in cand, fiecare cu cate o treba, cea mica lucra de la 4 dimineata ca voluntar, intr-o brutarie, pasiunea ei fiind gatitul, ii placea foarte mult ce facea.
Baiatul mare era intr-un college, celelalte doua fete urmau artele.

Cat m-am dus pe acolo, lucrau care puteau sa publice o carte a unei verisoare, mama lor scria textul, fetele faceau ilustratia, era foarte placut sa le urmaresti.. Nici vorba de computer, video games, internet. Asta m-a intristat, pentru ca eu inca nu pot sa le gasesc o asemenea preocupare care sa surclaseze jocurile pe computer.

Ma lamuresc pe timp ce trece ca eu sunt raspunzatoare sa le furnizez materiale, idei, viziuni pe care sa le urmeze ca sa-si gaseasca singuri calea pe care vor s-o urmeze. E o treaba mai grea decat sa le predau mura-n gura niste notiuni uscate.

Pe de alta parte, acum cateva duminici am intalnit la biserica din Encinitas o familie de romani veniti in vacanta in SD. Bucurie mare ca mai intalnesc o familie de romani cu copii. De obicei, romanii nu vin la biserica, sunt foarte putini credinciosi, mai degraba se intalnesc la restaurant in post, sau sarbatorind 8 Martie si Halloween-ul..

Familia aceasta se mai asemana cu noi si prin faptul ca aveau si ei 4 copii, fete toate. Adusesera la biserica doar pe cele doua, mai mici.
Ne-am cuplat imediat, mai ales ca barbatii aveau si aceeasi meserie, amandoi facusera matematica in tara, tipul lucra la Google in San Francisco, Nick lucreaza la Motorola in San Diego :), quite the resemblance if I may say :D
Nu incetau sa se minuneze de Cornelia, ce matura pare :)
Dupa ce ne-am despartit, am simtit asa o tristete in mine.
Ei isi dadusera copilele la o scoala considerata buna, chiar intr-un cartier de fitze, Palo Alto, si totusi, fata cea mare nu mai voia sa mearga la biserica cu ei, nu mai voia sa vorbeasca romaneste cu bunicii, nu mai voia sa stie nimic de tara unde se nascuse. Am banuit ca ii era rusine, poate fusese bullied la scoala pentru accentul ei?..
Mi-a parut rau de familia asta, mama fetelor parea atinsa de refuzul fetei, dar el nu prea se manifesta.
Ma gandeam ce groaznic sa iti urmaresti propriul copil cum se duce, cum il pierzi, si sa nu faci nimic sa il opresti. Numai gandul asta si mi-a rupt inima.
Probabil si lor le era greu, nu au mai luat legatura cu noi dupa aceea :(

Ce diferenta intre cele doua familii, ce tragedii, si ce oameni!

Nu mai trag nicio concluzie, mi-e destul cu lumea asta.

Iar mesaje

De data asta intre Cornelia si tati, ne-am amuzat teribil cum a pus specificatia la rugaciune :)



 " Bravo Cornelusa, bun plan, nu uita rugaciunea.

Tati care te iubeste.

-----Original Message-----

From: Cornelia Bacio <cornelia.lia@aol.com>
To: sheep13 <sheep13@aol.com>
Sent: Mon, Jul 28, 2014 9:39 pm
Subject: Hi Daddy!

Hi daddy todays message is what i'll do on tusday and wednday    

ok tusday:

wake up, do prayer (if i'll remember), gimnastics, outside, eat breakfast, drink chai then preprere for the beach. 

Go to the beach swim ( look at animal jam and always icecream) then do the songs, and go get you, go to swim lessons, and sleep. 

wednsday:

wake up, wake up, do prayer (if i'll remember) outside, eat breakfast, drink chai and hang out. 

BYE GOTTA SLEEP!!!! good night

"

Si o perluta si de la Nectarie:

Stam la plaja si el tropaie pe loc, il intreb daca vrea la baie, el imi spune: 

- "Ma doare caca"

Mergem la baie pe plaja, nu poate sa faca (normal, nu-i place)

Pe drum, in masina, vorbeste in legea lui cu caca:

- "Stai acolo, mergem casa, baie... Niceee"

Noi il incurajam de pe margine, bravoo.. stai acolo, nu in pantaloni. 

\

La Multi ani, dragului nostru!

Am cantat de dimineata si ne-am imbarcat in masina pentru a merge la biserica. Toata ziua am sarbatorit cumva, prin cantece, amintiri, rasete, am urmarit si meciul final.
Oare cum de se poate ca dragostea inca sa vieze si nu numai atat, sa fie mai puternica si mai dulce? Nu am vazut asta la nimeni, cu atat mai putin la parintii mei acasa. Ce minunatie si cu familia asta a noastra!

Si felicitarea Liei:




















M-a impresionat ideea ei, probabil luata de la tortul aniversar, but still, o idee originala :)

Si aici tati cu muschetarii, Nectarie a insistat sa cumpere un balon cu Happy Birthday la care a salivat toata ziua. Bine ca Nicusor nu s-a jucat prea mult cu el si asa a putut sa profite Nectarie.

Matushka Olga of Alaska

Nu stiam ca exista. Ma bucura ca se indeletnicea cu lucrul de mana, inca un aliat care sa-mi fie prieten in rucodelie.

Aici viata ei:
 http://focusunsw.blogspot.com/2010/08/matushka-olga-michael-helper-in.html


Ma simt de doua ori mai bucuroasa azi, ca am gasit o romanca din Los Angeles care face un masterat in Istoria Artei si o sa expuna niste II la Muzeul Mingei din San Diego!.. Ah, sunt asa fericita cand intalnesc semne mici care imi mai dau viata, ma mai invigoreaza sufleteste putin.

Dopul

Stiu ca e scarbos, dar sunt mirata de ce am putut scoate din urechea lui Nectarie. Un dop de ceara cat unghia mea de mare!





Bleah. Nu pot sa cred ce incape in urechiusa unui copil de 4ani! El e foarte reticent in a se spala pe cap, cred ca anul asta i-am facut baie la cap de 5-6 ori, cate odata pe luna :D. Nu e de mirare ca urechea a suferit! Dar altfel cum sa fac, cand urla ca din gura de sarpe? Doar baie pe corp si atat, ce atata balaceala, si asa nu e bine sa spal parul prea des :P

No, poate de asta zbiera asa de tare cand facea tantrumuri, ca nu se auzea.. Hoping for an improvement!

Rochita Fiona

Dolls

My dolls sewing some other little doll








Fireworks in the distance

Umbra Olgutei

Olguta - 10 ani