1994, in New York, cartierul Ridgewood. Era o noapte de vara sufocanta, cu o caldura umeda care facea ca respiratia sa fie grea si parul sa se lipeasca instantaneu de cap.
Pe la ora 1 dupa miezul noptii, Nick se intorcea de la serviciu. Din statia de metrou urma sa mearga vreun kilometru pe jos pana acasa, pe stradutele pustii. Nici ziua nu era multa siguranta, dar la acea ora sentimentul de pericol staruia apasator in aer.
La un moment dat, mergand pe trotuar, pe neasteptate, dintre masinile parcate intr-o zona mai intunecoasa, patru indivizi se ivira ca din senin si-l inconjurara... Un moment socant, desi mereu se gandise la o astfel de situatie, caci in New York nu e o viata sigura si decenta, si pentru asta, incercase sa se pregateasca psihic cat mai bine. Isi facuse rost si de o mica arma, ilegala, sperand totusi sa nu fie cazul sa o foloseasca vreodata.
In trecut el mai fusese atacat candva de doi cutitari care ii luasera portofelul. Niste gainari, pentru ca nimeni nu purta mai mult de ceva maruntis, iar cardul personal nu putea fi folosit. Dar acum era altfel. Doi dintre cei patru coborasera dintr-un minivan nou, elegant, din fata, iar ceilalti doi fusesera ascunsi intre masini, si il incercuisera pe la spate. Era o ambuscada si nu pareau simpli hoti umbland dupa maruntis.
In momente din astea, trebuie sa actionezi nebuneste, fara sa mai faci calcule, caci nu mai e timp, si asa a fost, ca totul se petrecu cu repeziciune. In clipa in care deveni constient de ambuscada, iar ceilalti s-au vazut descoperiti, Nick a inteles ca singura sansa pe care o mai avea, era sa se apere. In buzunarul drept al pantalonului avea pistolul, calibrul 25, cu sase gloante, dintre care primul era pe teava, gata sa fie percutat.
A bagat repede mana in buzunar si a incercat sa scoata arma, dar, ca in orice vis urat, pistolul refuza sa iasa, incurcat intre o batista si portofel. Era un buzunar incapator, portofelul si batista aveau rolul sa mascheze arma, dar in acel moment se crease un blocaj.
O explozie interioara de adrenalina il facu leoarca de sudoare. Nu reusea sa scoata pistolul, si in efortul de a pune mana odata pe arma, vazu cu incetinitorul filmul atacului, se si vedea pus la pamant de cei patru si luat pe sus, sau poate impuscat si el.. si totul in zadar.
Ani grei de lupta singuratica, trânta cu comunismul, mama batrana si bolnava care il astepta, zbaterea lui cu muzica si tot ce isi mai dorea sa faca in viata.. intr-o clipa urmau sa fie spulberate. Ca un vant iute care ridica usor un praf. Inca o viata risipita...
Vazand gestul grabit al victimei de a scoate ceva din buzunar, cei patru insa au simtit ca nu e in regula si ca va iesi urat. In mod sigur erau si ei inarmati, dar n-aveau nevoie de galagie si impuscaturi. Instantaneu diavolii din ei ii miscara cat mai departe de zona cu pricina. Tot atat de repede pe cat se crease conjunctura respectiva, asa se si rezolva. A fost ca un vis urat.
Nick a ramas cu pistolul strans in mana, hotarat sa nu se lase asa usor jefuit de viata.
A plecat incet spre casa, recunoscator Domnului ca scapase, insa inca pregatit pentru o alta confruntare, daca era cazul.
Cativa ani mai tarziu ne-am cunoscut si ne-am casatorit. Odata imi povesti despre episodul acesta si am inteles ca scapase ca prin urechile acului. Acel pistol - pe care il purta ilegal - ii salvase viata. Si nu doar pe a lui.
Daca ar fi fost prins ca purta acel pistol ilegal, Nicu ar fi intrat un an la inchisoare. Asta era legea votata de niste oameni care traiau bine mersi in cartiere pazite si nu se straduiau sa rezolve criminalitatea. Un om cinstit era intre ciocan si nicovala: daca nu era inarmat, risca sa fie omorat, iar daca era prins cu arma, ar fi mers intr-una din inchisorile extrem de rau administrate, unde criminalii se simteau ca acasa, dar pentru un nevinovat era un iad. Ce fel de lume e asta? :(
Nicu a fost inca din adolescenta un rebel. Mai precis un tânăr care nu suporta legi rau concepute, nedrepte si abuzive. Traise in RSR si nu isi ascunsese ura si dispretul pentru statul si guvernul comunist. Infruntand riscuri si scapand din lagarul socialist, ajunsese in SUA, dar nici acolo nu avea vreo incredere in administratorii lumii libere. Adevarul e ca intre politicieni, destul de rari sunt cei cu aptitudini reale si mai ales cu bune intentii. Primeaza interesul personal sau de grup. Machiavelismul e la moda. Trist.