sâmbătă, 24 ianuarie 2015
Hora Unirii
Copiii canta Hora Unirii cu tatal lor. Aud pe Codrin mai tare, incearca sa impuna ritmul si sa traga fetele dupa, pentru ca Olguta abia sopteste. Entuziasmul creste si incep sa danseze tinandu-se de mana. Nectarie e calare pe situatie si alearga de nebun prin sufragerie. O scurta istorie despre principatele romane si istoria Romaniei le-a starnit curiozitatea.
Avem aproape in fiecare seara, cand Nicusor se simte mai odihnit si grijile nu-l mai doboara, cate un moment tematic. De exemplu au facut balet, matematica mentala (unde se lasa cu paruieli intre C si O), joaca sah, incearca sa faca o piesa de teatru, sa creeze situatii funny/ penibile/ , uneori fac prezentari de speech, fiecare pe ce tema doreste, numai sa fie interesant, catchy, sa aiba un moment de tensiune care sa tina privitorul in sah (nu ne iese de multe ori, dar incercam. Invata cu ocazia asta momentele unei povestiri, ca trebuie sa faca o introducere, sa aiba un punct culminant si sa termine armonios, fara sa zdrangane prea tare pianul pe scari) etc.
Baletul este unul din subiecte fierbinti pentru Nicu, pentru ca uraste tot ce se face in momentul asta la scoala de balet, si cauta sa gaseasca dansul vechi si decent pe care l-au pierdut oamenii de-a lungul vremii.
Copiii trebuie sa gaseasca niste miscari de baza, si pe marginea lor sa brodeze alte miscari, repetitive sau nu, dar care sa duca la o compozitie originala si frumoasa. E greu, Olguta are o incapatanare fantastica si nu vrea sa iasa din cochilie, probabil are trac si e timida, Cornelia si Codrin sunt cei mai deschisi la a incerca, iar Nectarie ne-a uimit cu stradania lui de a se alatura echipei.
Nu s-ar zice ca e asa de greu pentru ei, la cate concerte au dat si ce public au avut :))
In fine, azi ne-a trezit un vant ciudat, pentru ca aici nu prea bate vantul, e foarte calm si cald, asa ca rafalele de prin copaci ne-au insufletit putin si am iesit cu toti afara, sa ne biciuie putin obrajii. In Poway erau 32grade C pe la ora 12.
Sa tot te bucuri de vremea asta...
Codrin e mai bine, se misca mai natural, ma bucur ca isi tine slingul si nu incearca sa-l dea jos, sa faca miscari cu bratul. Parca e mai intelegator si, mai des, imi tine partea cand e vorba sa cer fetelor sa faca ceva. Saptamana asta a fost una de zahar pentru el, dar de luni trece din nou la scoala.
E liniste peste tot, ii simt cum stau sa adoarma, cred ca ma aud clămpănind tastele mele. Șșșt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu