Racoarea ne face bine, incercam sa mancam cumva supa de rosii fierbinte, arzandu-ne limba. Nectarie, iritat de faptul ca se ardea cu lingura, sufla puternic in castronelul lui, fapt care ridica lichidul cald si i-l plezneste de ochi si obrajori.
Ne-am trezit ca radem din orice.
- I hate supa fierbinte, zice unul dintre copii.
Asa ca au inceput bucurosi sa spuna ce ii enerveaza cel mai tare.
Olguta, stim cu totii, uraste moliile. Are o frica paralizanta, innebuneste cand le vede.
Lia, la randul ei, incearca sa ne spuna lucrurile, multe, pe care nu le sufera:
- I hate spiders and I hate supa de rosii, zice ea, inmuind un colt de paine in zeama rosie.
Aici m-a podidit un ras, mi s-a parut atat de amuzant ca nu ma mai puteam opri.
Codrin remarca repede:
- Nu stiu de ce, dar mami are cate o zi pe luna cand rade din orice. Uite, mami, vezi degetul meu?
Rad, bineinteles, nu ma pot detasa de imaginea Corneliei, de fata mirata a lui Nectarie pictat cu supa, de Olguta care da din maini caraghios cand vede o biata creatura, speriata la randul ei de uriasul evantai uman.. Codrin are rolul de a inregistra tot, e bine si asa.
Plecam in casa, si pentru ca e post, nu ne retragem pe la vreun film, ci stam in Living Room, discutand toti. De fapt, Nicu vorbeste, iar copiii asculta lungiti pe covor, pe marginea canapelei, fiecare pe unde poate. Nectarie se invarte printre noi, peste noi, porneste si opreste jucariile, târăste paturica lui cu degetul in gura.
Azi le-a vorbit de situatii extreme, calamitati naturale, cum am avut noi parte de focul din Colorado. Discutiile pornesc de la tot felul de cazuri auzite, citite pe net de Nick, sau de la un alt fapt divers.
Cum e bine sa ne purtam in cazul unui cutremur foarte puternic?
Nick le povesteste despre cum a simtit el cutremurul din '77, senzatia de sfarsit de lume, un scrășnet de fiare care nu se mai termina.
Povestim si noi despre norul gros de fum si cenusa care se apropia de casa din Colorado Springs. Eram atunci cu mama si tata, dar nici ei nu au putut aprecia gravitatea situatiei, ne-am dat seama prea târziu, cand deja fuseseram invaluiti de cenusa groasa si soarele disparuse..
Rand pe rand copiii se strecoara din camera, e tarziu si au obosit. Numai Cornelia e neobosita. Ciripeste ca o pasarica si raspunde repede la intrebarile lui N.
-Care sunt metodele de a preveni o boala?
- Eu stiu, stiu e, zice ea, vitamina C, gimnastica, rugaciune, healthy food!
E atat de scumpa, mereu ma gandesc la felul in care a descris-o Dan, cand avea doar 1 zi.
"O sa fie o fetita silitoare si cuminte", nu stiu cum de a vazut el asta, dar asa e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu