Ultima reduta

Si ultimul dintre ei, o izbanda mica pentru mine.

Cartea cu care l-am țintuit in pat e un comic book de fapt, asta l-a atras pe el, si vad ca a facut trecerea mai usoara de la imagini la scris. A stat ceva timp deslusind imaginile si s-a rugat neincetat de Cornelia sa ii citeasca (i-am citit cu randul, pana am obosit).

Ideea de scoala i-a venit incet incet in cap si am reusit sa-l pun la masa pentru vreo10 min, cateva zile. Acum e iar in faza de rebeliune, se scoaladedimieatasifugein curte, de unde cu mari rugaminti mai intra in casa. In fiecare zi trag de el, de ei, dar hei!, asta e lupta, trebuie sa o duc. 

Am venit oarecum incarcata din Romania, dupa ce am vorbit cu Fr Filotei. Inca ma amuz - de unde ma asteptam sa traga linie si sa stabileasca niste limite, el le-a rupt si mi-a lasat mana libera sa fac homeschooling pana la 20 de ani..:) Ce minunatie! Cum se mai schimba oamenii, nu pot decat sa ma mir ca prostul (proasta) si sa fac ce stiu ca trebuie. Târâș grăpis, cu copiii dupa mine, toti calare pe mine, impreuna cu vasele din chiuveta, mancarea, ordinea, rufele din cosuri, etc etc