Homeschooling

Lucrand acasa cu copiii, imi dau seama ca e un aspect neobisnuit pentru mine, un fapt pe care, fara sa imi dau seama, il atribuiam altor persoane (ceva de genul " e lasa, c-o sa-nvete la scoala asta"). Obisnuita sa am grija de ei, sa ii hranesc, sa fac mancare, pana acum n-am fost niciodata in postura de profesoara a lor.

Uite o noua fateta a relatiei noastre, ne-valorificata indeajuns.. Si aici sunt putin in dilema, despre cum sa fac mai bine lucrul acesta.

Copilaria e frumoasa, numai ca eu sunt prea stresata sa gust din ea cu aceeasi pofta ca pruncii mei.. Grabita, preocupata, repezita uneori.. Handicap grav repezeala asta:((

Am stabilit un orar saptamanal si facem cat putem. Codrin mai mult, cam 2 ore dimineata si cam 2 ore in timpul de somn al Corneliei.. Facem citire(engl), scris cateva cuvinte usoare dupa dictare, spelling, rhyming si multa aritmetica.

Am gasit si un site cu jocuri de matematica: numarat din 2 in 2, din 5 in 5, din 10 in 10, etc, scaderi, adunari, etc.. destul de bun pentru cand vrea sa se relaxeze..

Am scos desenele din program, ii pun doar seara.. Asa ca in rest, isi gasesc singuri activitati (indeosebi alergatul unul dupa altul prin casa e inca ff amuzant). Cornelia face asta in timpul lor de scoala:)) e tare haioasa incercand sa le atraga atentia cu asta:))

Cu Olga merge mai greu, dar face si ea ea literele, cifrele si coloreaza cu greu..O mare lenesa..:)

De curand am descoperit o carte noua despre homeschooling, dupa care s-a si numit homeschoolingul clasic: The Well Trained Mind.

Foarte buna, ma ajuta la stabilirea prioritatilor, a metodei de predare, imi specifica ce curriculum sa folosesc, trebuie doar sa aleg si sa ma descurc la procurarea cartilor cat mai ieftin..

Impreuna cu Nick ma gandesc in fiecare zi ce/cum ar trebui sa se desfasoare acest HS, cum sa facem sa-i pregatim bine, pentru ca e o mare responsabilitate si nu vreau sa ma simt vinovata vreodata.

Oricum, ma simt intr-un fel linistita, din ce am citit la mamicile care fac asta cu copiii, stiu ca aceasta indoiala persista si e normala- nu suntem sprijiniti prea mult de nimeni, decat in cadrul familiei gasesc sustinatori(desi pana si mama mea e f rezervata), in rest, lumea e sceptica si unii chiar aversivi fata de ideea de a-i scoate pe copii de pe linia obisnuita...

Am gasit aici in Reno o biserica sarbeasca, niste oameni minunati si acolo.

Dumnezeu ne iubeste, nu ne-a lasat niciodata fara sa simtim purtarea Lui de grija, ma simt coplesita, mai ales in ultima perioada de cand am fost la Platina si San Francisco..

Pe langa faptul ca slujba e ca acasa (in Ro) si oamenii sunt calzi si primitori, iar preoteasa de acolo(cu radacini norvegiene, o femeie frumoasa) face cu copiii Scoala De Duminica.

Si aici mai invata copiii despre crestinism-Noul si Vechiul Testament, si mai fac si activitati de indemanare-crafturi, foarte dragute.

Saptamana asta au facut o icoana a Maicii Domnului cu un magnet, de pus pe frigider..

Asa ca in mare ma simt bine, mai trebuie sa le gasesc niste activitati suplimentare, de iesit pe afara si au de toate- scolarizare acasa, socializare, activitati de creatie.. ce sa imi mai doresc?:)

Doamne ajuta, sanatosi sa fim...