Acasa

Vorbim in fiecare zi despre scoala publica versus HS.. Asta a devenit subiectul nostru preferat de discutat, argumentat, explicat, etc..:D
In acest timp, cu copiii am zile mai bune, altele mai rele.. Uneori cand se trezesc dimineata, se aseaza singuri la masa si cer scoala: "Scoala mami, scoala!"
Am zile cand fac 2 ore legat cu ei, si ii simt ca niste bureti, deschisi la experiente, povesti, invatat, desenat, orice. Ca sa nu ii plictisesc cumpar multe crafturi de la Walmart, am luat un covoras de impletit, bilute care se pun pe o tabla cu tinte, diferite figurine pe care le pictam in ora de crafturi, etc..

Intr-un oarecare ritm ne-am intrat, problema ramane ca n-avem prea multi prieteni pe aici, mai ales baietei:(.. Codrin a inceput sa sufere ca n-are un baiat cu care sa se joace si ma intristeaza..
Olguta deseneaza frumos, si vad ca mereu intervin bisericute in desenele ei, cate o cruce razleata(asta de unde refuza cu obstinenta sa faca rugaciunea sau sa zica Tatal Nostru, vad ca singura si-a revenit la matca), si bineinteles, nelipsitele printese roz:))
Ceea ce uram eu foarte mult la scoala, si vad ca inca se practica, sunt testele.. Nu am avut niciodata sange rece ca sa accept cuvintele "Scoateti o foaie de hartie" fara sa ma crispez.. Oricat de bine pregatita eram.. Pe DC, la bobocei unde mai arunc o privire, fetele povestesc despre testarile saptamanale care se dau copiilor, si oboseala lor.. Si mi se pare atat de gresit sa-i obosesti de mici cu acest lucru, cand totul ar trebui sa fie o joaca, o bucurie, explorare, curiozitate, nu corvoada si cu atat mai mult atingerea unor bareme care sa le schimbe complet viziunea asupra vietii.. Pentru ca nu e normal sa traiesti pentru a obtine satisfactii dintr-o diploma(care la o adica nu te ajuta cu nimic sa ai experienta de viata intr-un domeniu) si daca sunt invatati din clasa intai, pana la facultate ca ASA trebuie sa faci in viata, e NORMAL, toata lumea face asa, ajung la mari deceptii cand n-o sa mai poata face asta, sau cand descopera ca de fapt.. viata e frumoasa si merita traita liber, fara astfel de constrangeri, si ei au pierdut-o alergand dupa diplome.. Incerc sa nu le dau teste, insa ii testez fara sa-si dea seama.. Pentru ca astfel de experiente o sa aiba si vreau sa fie pregatiti pentru ele, altfel decat am fost eu.

Mama a fost foarte refractara ideei noastre, ea e bine impiciorogata in sistemul scolar, si nu concepe educatie fara teste, profesori rigurosi si note. Mi-a spus ca nu am pregatirea necesara(!), nu sunt destul de inteligenta:D si ca nenorocim bietii copii.. Dupa primul soc, cand a vazut ca nu e numai ideea mea, a inceput sa accepte, printr-o tacere dezapobatoare.. acum mi-a spus ca imi trimite manuale de pedagogie, care sunt excelente(asa cum a facut ea la scoala-yeahh!!)..

E tarziu acum, reiau maine despre cum trebuie sa-i invatam pe copii despre lucrurile practice versus cantitate, si despre relatia copiilor cu persoanele mature- la mine o mare problema generata de mama:(