Lectie de rezistenta

Ieri ma lafaiam intr-o stare de depresie mocirloasa, nimic nu mi se parea bun in viata mea. Orice incercam sa scot bun din amintiri, se adancea apoi intr-o mlastina de ganduri negre, mai fioroase decat amintirile frumoase. Rugaciunea si-a pierdut puterea, daca mai am timp de rugaciunile de dimineata si de seara, ma consider multumita. Timp asa avea, daca as mai taia din alte activitati mai putin importante, dar nu e loc, si copiii sunt peste tot:).. Slava Domnului ca-s sanatosi, dar as vrea sa fie si ei mai putin zgomotosi..
In fine, cand ma simteam mai intunecata am citit cateva mesaje de pe grupul de mame ortodoxe care fac HS, mesaje care au fost ca un dus rece..

Citez din primul mesaj:

"Vreau sa renunt la Hs... Fac de 7 ani HS cu cei 4 copii ai mei...
Acum S si H sunt bolnave si plangacioase, J plange dupa taticul ei, iar G se rasteste la toata lumea, in principal pentru ca e singurul baiat intr-o casa plina de fete.. Sunt coplesita pe toate planurile: sotul meu a fost arestat si va sta in inchisoare inca 2 ani; dupa ce a fost arestat am aflat ca mai astept un copil, care s-a nascut in Iulie, iar asta ma face o mama singura cu 5 copii de crescut, din care cei mari stau acasa si fac cu ei HS..
Daca n-ar fi sotul meu aici, si vizitele saptamanale pe care le facem la el, as pleca in orasul meu natal.. dar copii traiesc doar pentru as vedea tatal.. si nici eu n-as rezista fara sa-l vad.. Suntem casatoriti de 12 ani si n-am stat nicio zi unul departe de celalalt...

Ca urmare a acestui fapt, copii au dezvoltat un sindrom al separatiei, asa ca nu pot sta nici macar la toaleta fara sa ma verifice din minut in minut daca sunt acolo....
As vrea sa ma duc in camera mea, sa inchid usa, si doar hibernez pentru 10-20 de ani.
..."



Daca problemele mele mi se pareau mari, dupa ce am citit acest mesaj mi s-a facut rusine, si au disparut toate gandurile negre.. ca prin farmec..
Si incredibil, eu care consideram ca sunt coplesita de 3 copii, singura acasa pana seara, acum mi-am dat sema ca mai e loc... Mai e loc si limita de rezistenta a femeilor e mare.. important e sa nu-mi plang prea tare de mila.. Uite ca exact in America, unde nu credeam, primesc cele mai tari lectii de viata..
Si tocmai eu, care spuneam ca din America nu iese nimic bun.. ca e stricaciune peste tot..

Al doilea mesaj, era de la o diaconita, sotul ei fiind diacon la o biserica ortodoxa din Texas..

"Incep prin a ma prezenta: sunt E. mama a 4 fete de 13, 12, 7, 3 ani. Fac cu ele HS.

Sotul meu s-a imbolnavit rau anul trecut, iar toti medicii pe care i-a consultat i-au spus ca nu va trece iarna, sau daca o va trece va avea multe leziuni craniene. E o poveste lunga, dar vreau sa va spun ca a facut pasi mici spre vindecare si toti medicii pe care i-a mai vazut dupa aceea au spus ca aceasta e o minune..

Stiu, fara nicio umbra de indoiala ca am mentinut familia si moralul meu pe linia de plutire datorita sprijinului pe care l-am avut de la toate bisericile ortodoxe care ne cunosc: Biserica Greaca, Rusa, Antiohiana, Ucrainiana, chiar si protestanti si catolici ne-au sarit in ajutor, majoritatea fiindu-ne complet straini. Inca si acum bufnesc in plans cand ma gandesc la ajutorul lor, total neconditionat si nesolicitat. A fost o marturie coplesitoare a griji lui Dumnezeu fata de noi..

Diaconul D se recupereaza bine si a putut sa-si reia activitatile partiale la universitate si sa-si continuie slujbele la biserica..

Si ca viata noastra sa-si mentina statutul de roller coaster, am aflat ca o sa mai avem un copil, ce se va naste in Aprilie...

Nu ma simt coplesita, ma simt binecuvantata, acesta e copilul mult visat, iar Dumnezeu ni l-a dat tocmai acum ca un dar, sa ne arate ca nu suntem uitati, si ca are inca planuri cu familia noastra..

Voiam sa mai am un copil, dar am fost nevoita sa renunt la acest vis cand faceam planurile pentru inmormantarea sotului meu, acum 1 an.. Cand ma uit acum inapoi, si imi aduc aminte cum eram anul trecut pe vremea asta, nici nu ma gandesc ce i-as fi spus cuiva daca mi-ar fi prezis cum stau acum lucrurile..

Imi pare rau pentru lunga prezentare, voiam doar sa va rog: Rugati-va pentru noi.

In Hristos,

E."


Ce mai e de spus?

Nimic.. decat ca pietrele pretioase se intalnesc peste tot.. si in America.