vineri, 13 martie 2009

Marturia

Asa ma bucur sa citesc despre parintele Filotei:). Si eu l-am cunoscut la Manastirea Radu Voda. A plecat de acolo prin 2003 si s-a mutat pe langa Curtea de Arges unde incetisor a inceput constructia unui schit. Au fost initial 2 calugari si mama unuia dintre ei, care ii ajuta la bucatarie. Acum sunt cam 4-5 calugari si nenumarate femei batrane din sat au venit sus sa traiasca langa parintele. Recomand tuturor sa mearga sa vada schitul si pe parintele. Acum cativa ani au primit niste particele de la Sf. Nectarie pe care le au acolo la loc de cinste.
Aici e parintele Filotei:





Iar blogul lui, care din pacate nu e actualizat e aici http://www.schitulbradetu.blogspot.com/

De unde am preluat articolul

"As vrea sa dau si eu o marturie pentru minunile Sfantului Nectarie Taumaturgul:
Mama a fost diagnosticata cu cancer mamar in aprilie si operata in august 2001. Dumnezeu, insa, in marea Lui dragoste a vrut sa-i mai dea timp pentru mantuire.
Multa lume ii spune ca a avut noroc ca a fost operata si tratata de cei mai buni medici oncologi. Nu, nu a avut noroc, Dumnezeu a vrut sa-i si arate de ce i-a dat aceasta suferinta: pentru mantuirea ei si, poate si a mea.
Nu, sa nu credeti ca ne-am dat seama de la inceput de asta. Prima reactie a omului care afla ca are cancer este “Doamne, de ce eu, de ce sa mi se intample mie asta, de ce nu ma iubesti?” De aici si pana la constientizarea iubirii este un drum lung, pe care tot Dumnezeu prin Sfintii Sai ni-l arata. Ne conduce pe acest drum cu pasi mici, sa nu ne smiteasca, noi doar rabdare trebuie sa avem. Si iata cum am percurs eu si mama mea acest drum.
[Continuare:]
Mama a fost crescuta la tara de parinti deosebit de credinciosi, dar ajungand in Bucuresti in vremurile comuniste nu a mai mers duminica la biserica (mergea doar la sarbatorile mari) nu mai tinea posturile, decat din cand in cand miercurea si vinerea, se ruga mai putin (dar se ruga). Si atunci Dumnezeu i-a trimis acest avertisment, sa o trezeasca, sa o indrepte pe calea cea buna spre mantuirea sufletului.
Primul pas spre constientizarea iubirii lui Dumnezeu a fost intilnirea cu un duhovnic. Am aflat prin cunostinte ca in Bucuresti, la Manastirea Radu Voda sunt calugari cu multa dragoste fata de Dumnezeu. Acolo l-am cunoscut pe ieromonahul Filotei si din acel moment viata noastra s-a schimbat. A primit-o ca fiica duhovniceasca pe mama cu multa dragoste si, cu multa rabdare, a indrumat-o pe calea sperantei de mantuire.
Al doilea pas a fost o alta dovada de iubire a lui Dumnezeu care ne-a trimis un Sfant sa ne ocroteasca, pe Sfantul Nectarie de la Eghina. Particele din moastele lui au fost aduse la Manastirea Radu Voda exact in acea perioada, adica in 2002. Dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta minune. Si ne-am rugat mult la moastele Sfantului, sub indrumarea parintelui Filoltei. De atunci am capatat o mare evlavie pentru acest minunat Sfant care ne ocroteste cu multa dragoste.
Apoi Ieromonahul Filotei a plecat de la manastirea Radu Voda si a inceput construirea unui schit in jud. Arges, schitul Bradetu, cu hramul … Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul si Sfantul Ioan Botezatorul. Mergem la schit cu multa dragoste la Hramuri sau ori de cate ori simtim nevoia.
De atunci mama a mai avut 2 operatii: una de hernie, acum trei ani si alta, acum doi ani, de cancer la colon. Nu era metastaza ci un alt cancer. Dumnezeu isi arata din nou iubirea.
Inainte de ultima operatie, aceea de colon, medicul ne-a pus sa semnam ca suntem de acord cu operatia si ca stim ce riscuri sunt. Acum mama avea 71 de ani. Nu era usor sa treaca printr-o operatie care putea dura intre 5 si 7 ore. Dar a rezistat. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca iar a vrut sa-i mai dea timp, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, ale Sfantului Nectarie si ale tuturor Sfintilor carora ne-am rugat. Si as adauga eu, si sper sa nu se supere pe mine ca spun asta, pentru rugaciunile Ieromonahului Filotei.
Operatia a fost facuta la cateva zile dupa ziua Sfantului Dimitrie Basarabov la ale carui moste m-am rugat. De ziua Sfantului Dimitrie Basarabov parintele Filotei a venit la spital. A fost pentru mama o mare mangaiere si incurajare. Au stat de vorba, i-a citit o rugaciune si apoi a plecat dar mi-a spus ca in ziua operatiei sa-l sun cand intra in sala. L-am sunat si a stat la rugaciune pana cind l-am sunat din nou sa-i spun ca operatia s-a terminat si ca mama e bine. 7 ore.
Parinetele Filotei ii spune mereu: “mama Maria, ce s-a intimplat cu dumneata este o minune - este o minune ca te-ai vindecat de cancer, este o minune ca ai rezistat la atatea operatii si te-ai refacut atat de repede la 70 de ani. Sa multumesti lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfantului Nectarie si tuturor Sfintilor care s-au rugat Lui pentru tine”. Mama citeste in fiecare zi Acatistul Sfantului Nectarie si Paraclisul Maicii Domnului si le multumeste pentru purtarea de grija. La spital a avut cu ea chiar si in sala de operatie o iconita a Sfantului Nectarie si una a Maicii Domnului.
Un lucru este cert: boala mamei mele ne-a schimbat viata atat ei cat si mie si ne-a intors cu fata catre Dumnezeu, ne-a facut sa constientizam iubirea Lui si sa-I raspundem cu aceeasi iubire. Am vazut cum lucreaza Dumnezeu prin Sfantii sai.
Acum cateva zile mama facut o tomografie si alte analize si am aflat cu bucurie ca nu mai are nici un semn de boala si pentru asta dam slava lui Dumnezeu si multumim Maicii Domnului, Sfantului Nectarie, ocrotitorul nostru si tuturor Sfintilor pentru rugaciunile lor.
Doamne ajuta ca aceasta marturie sa foloseasca si altor crestini aflati in suferinte sau intristari. "




4 comentarii:

Ileana A. spunea...

ma bucur pentru mama ta! Doamne-ajuta!

AdrianaB spunea...

Mmmm, nu era vorba de mama mea.
Era vorba despre par. Filotei, l-am cunoscut si eu la Radu Voda si m-am bucurat sa vad ca scrie undeva despre el:)

Icoane pentru suflet spunea...

ma gandeam ieri la tine, ca am trecut prin Pitesti si am incercat sa ajungem la parintele Filotei. din pacate plouase mult si ne-am impotmolit in noroaie, n-am reusit sa ajungem

AdrianaB spunea...

Mersi Adita, tare m-as fi bucurat sa aud impresii de la el. POate alta data, n-o sa regretati..
Desi vezi ca drumul pana sus e de tara si putin abrupt, dar merge masina, eu sunt fricoasa:)