Un lucru pe care il gasesc tulburator in Ortodoxie, este preocuparea pentru aproapele, lucru pe care, surprinzator si trist, l-am gasit aici, in America, mult mai bine infaptuit decat in Romania. Nu stiu daca aceasta trasatura apartine in special parintelui James, sau poate e o caracteristica sectariei din America, sau chiar in sanul Bisericii de aici este impus acest cod, dar in fiecare Duminica la sfarsitul slujbei se fac anunturi care tin comunitatea mai aproape, facand-o sa fie ca un organsim in care inima bate si pentru mana, si pentru picioare, si pentru cap, pentru toate organele la fel.
Asa incat mi se pare normal
- sa fim instiintati cand se mai boteaza un copil (sau adult, in rare cazuri)
- sa ni se cante La multi ani in limba sarba/engleza atunci cand avem o aniversare
- sa se faca un update la starea celor care sunt bolnavi din parohie
- sa ni se ceara sa ne rugam pentru cei bolnavi (uneori, cand sunt cazuri grave, chiar ne suna parintele sa ne ceara sa ne rugam)
- sa participam toti la curatenia bisericii,
- sa ni se comunice programul parintelui si faptul ca are necazuri (de ex. Fr. James si-a pierdut jobul si ii este f dificil sa ajunga in timpul saptamanii la slujbe)
Asa incat mi se pare normal
- sa fim instiintati cand se mai boteaza un copil (sau adult, in rare cazuri)
- sa ni se cante La multi ani in limba sarba/engleza atunci cand avem o aniversare
- sa se faca un update la starea celor care sunt bolnavi din parohie
- sa ni se ceara sa ne rugam pentru cei bolnavi (uneori, cand sunt cazuri grave, chiar ne suna parintele sa ne ceara sa ne rugam)
- sa participam toti la curatenia bisericii,
- sa ni se comunice programul parintelui si faptul ca are necazuri (de ex. Fr. James si-a pierdut jobul si ii este f dificil sa ajunga in timpul saptamanii la slujbe)
Dupa 1 an petrecut in aceasta comunitate de ortodocsi americani, cred ca stiu mai multe despre viata lor si a Bisericii decat stiam in NY la biserica romaneasca, sau in Romania, la oricare din bisericile la care am mers.
4 comentarii:
depinde de parohie, Adriana...
uite, la noi se intampla exact ca la voi. mai mult, parintele a avut intr-o zi initiativa sa faca un panou la intrarea in biserica cu pozele tuturor copiilor (si sunt vreo 70!!) de la biserica. plus ca iesim impreuna la iarba verde dupa slujba...e minunat!
Ileana, dar e vorba de UN caz, intr-o tara ortodoxa.
In Bucuresti unde mergeam noi nu era asa ceva, viata parintelui era o necunoscuta pentru multi, ne trezeam ca nu a venit intr-o Duminica la slujba si apoi aflam de la femeia de la pangar ca e in conced (asta la Sapientei, dupa moartea par. Voicescu)
Nu stiam unii de altii, nu se ingrijea nimeni sa ne tina uniti, pe schema: nu-ti place, du-te la alta biserica..
Ma bucur ca exista si biserici ca ale voastre, sa-mi zici unde e sa venim si noi.. :D
Dar Scoala de Duminica se face?:p
si la noi, si la noi!
nu se face scoala de duminica dar se face cateheza copiilor in alta zi a saptamanii...
bisericuta din curtea spitalului de copii Gr Alexandrescu, parintele Peiu :)
Trimiteți un comentariu