Eagle co-op

Am continuat, din septembrie, sa mergem o zi pe saptamana la locul de intalnire al celor care fac HS, de aici din Reno. I-am inscris la Exploring America pe C si O , iar pe Lia am hotarat s-o las 2 ore la un preschool, tot in cadrul co-op-ului. Pe langa asta, C mai face scrima iar O e la balet.
Acum, experienta noastra, caci e destul de interesant sa-i vad cum reactioneaza intr-un cadru organizat, alaturi de alti copii de seama lor.

Pe Lia am dus-o la preschool, o camaruta amenajata cu multe jucarii, unde trebuie sa fac voluntariat 6 ore. Imi pica destul de bine pentru ca vreau s-o vad ca merge cu placere acolo, fara spaima de a fi despartita de mama. Suntem cam 3 mamici la 5-6-7 copii.

In prima zi, o fetita de vreo 4 ani, destul de vanjoasa, urla din toti plamanii la usa, complet imuna la incercarile firave ale unei mamici de a-i distrage atentia. O tinea pe-a ei, una si buna, nu voia acolo.
Cand am vazut-o, m-am gandit ca pana acolo a fost rabdarea bebelusei, n-o sa mai vrea deloc socializare:).. O tineam in brate si am simtit-o cum ma apuca mai strans (de fapt, si pe mine ma ingrozeau urletele copilului). Am asezat-o la o masuta si dupa primele 10 min in care-si tinea Maca strans in brate, a acceptat sa coloreze niste animale si s-a mai destins.
Fetita care plangea era in continuare stresata si pentru ca mi-era mila de ea, am intrebat-o pe Miss P-coordonatoare programului de gradinita daca nu pot sa ma duc cu ea pe afara, cateva min, sa se linisteasca..
Am simtit-o usurata cand am luat copilul de acolo.. :)
Am luat fetita si ne-am dus la un tonomat de pe sala, am incercat sa fac un joc cu ea- am intrebat-o daca ma ajuta sa iau o sticla de apa, ea pune banii si invarte rotita.. Parea mirata, dar a acceptat incet sa se lase distrasa. Cand tocmai se linistise, a trecut pe acolo o femeie si a recunoscut-o:
-Rachel, ce e cu tine? Hai sa te duc la mamica ta. Si a luat-o..
A venit cu ea apoi la gradinita si a stat pana s-a integrat. Dupa prima ora, cine radea cel mai tare pe acolo? Rachel..

Lia era putin mirata de atatia copii mici, i-au placut jucariile si a stat la masa sa deseneze. In prima zi nu a comunicat cu alti copii, si-a vazut de treburile ei. Ce nu mi-a placut a fost ca Miss P avea un program batut in cuie care trebuia executat no matter what. Acum haideti sa citim, veniti toti in jurul meu, acum haideti sa numaram in cor, sa desenam, etc..
Era dragut ca nu-i lasa sa se plictiseasca dar ma enerva lipsa de empatie- inainte sa aiba timp sa-si termine activitatile ii lua repede la urmatorul punct de pe lista.
Pana nu si-a terminat desenul ei, cu animalute, colorate fiecare cu culoarea lui, fara sa depaseaca marginile, Lia nu s-a ridicat de pe scaun, nu s-a dus sa asculte povestea, a facut cum a vrut.
In mare, am fost multumita de evolutia ei, in afara de faptul ca amesteca limbile si nu prea intelege engleza (are doar cateva formule uzuale pe care le stie si le foloseste), a fost ok- imparte jucariile, incearca sa relationeze cu alti copii, urmareste ce spune Miss P, nu plange, daca nu intelege ceva se uita la ceilalti si ii imita :D, are rabdare si e o lady la masuta cand mananca:)

A doua saptamana cand am fost, chiar ma tragea de maneca sa intram mai repede, si-a luat locul la masuta si a fost o dulcica. Am mers pe afara si am adunat frunze colorate de toamna, am taiat cu formele plastilina si chiar a facut un fel de ierbar cu tot ce a gasit pe jos:).
In fapt, eu urmaresc sa isi dea drumul la limba, si eram curioasa daca e in urma celorlalti copii. Dar nu e, faptul ca are 2 frati mai mari cu care se joaca toata ziua a facut-o sa fie foarte sociabila.

In prima zi, cand am ajuns la usa gradinitei s-o iau, si eram si cu Olga si Codrin, asa de tare m-a impresionat, cand i-a vazut, si-a schimbat acea expresie de fetita pierduta si s-a lipit de ei intr-un mod atat de firesc, incat am avut senzatia regasirii unei piese de puzzle pierdute:). Se integra perfect in trioul Codrin-Olguta-Lia.

Codrin, si el are probleme de adaptare, de obicei sta in spatele Olgai si o impinge sa faca ea primul pas, dupa aia isi da drumul. La scrima e retras, putin in expectativa, nu se arunca in demonstratii ample ci prefera sa ii urmareasca pe ceilalti. Nu stiu de ce se teme, poate de a nu se face de ras, isi studiaza miscarile si ce ma supara, e ca uneori face pe bufonul, tot un fel de a-si masca trairile.
Cred ca e buna scrima asta, pentru ca-l obliga sa fie mai ofensiv, si am vazut asta la biserica, hihi, cand s-a duelat cu un copil de varsta lui :)

Olgu, draga de ea, merita floricele si bomboane, e extrovertita familiei, relationeaza perfect cu oricine:D, initiaza discutii, mangaie cainii prin parc din prima, il introduce peste tot pe fratele ei, are un mare dar de a se face placuta, observata, ascultata:D
Mai putin scoala.. Foarte greu cu ea, refuza cu obstinenta sa faca cele mai simple lucruri, comparativ cu Codrin, la varsta ei facea mult mai multe lucruri, era mai capabil.

Incredibila relationare:

Olga e foarte sharp in relatiile cu oamenii, perspicace si are un fler fenomenal (genul de street smart) insa e putin natanga la scris, pian si memorat ceva.

Codrin e retras si se cam incurca in relatiile sociale, pe cei de varsta lui incearca sa-i impresioneze tot timpul cu ceva si cade in laudarosenie, dar la invatat e opusul Olgai:
-are suplete in digitatie la pian, indrageste caligrafia si se descurca destul de bine cu matematica si vocabularul.
Greu de inteles de ce asa, cum sa le ajut o dezvoltare uniforma?.. Sa apuce viata si in scris si in vorbit cu aceeasi pofta, fara a fi cumva afectati de neputinte si conditionari neintelese...