De acasa

M-a sunat Ioana zilele trecute, mama parintelui Mardarie si nasa de botez a Corneliei, ca sa ne ureze La Multi Ani si sa ma mai ridice din apatie cu veselia ei. Apoi, cu gratie, mi l-a pasat pe Par. Filotei si am stat la taclale o ora si 10 minute. Am vorbit de toate, parca nici nu a trecut timpul asta greu de cand am plecat.
Sapte ani. Copiii erau mici, Cornelia avea 4 luni, Olguta implinea 3 ani si Codrin era de 5.

 Vestea buna ar fi ca s-ar putea sa vina aici, vrea neaparat sa ajunga in Arizona, la par. Efrem. Intr-o doara m-a certat putin "esti atat de aproape de Arizona si nu te duci sa iei o binecuvantare de la el...? "
Asa ca imediat am sunat la madam Prajescu, din Colorado, si am intrebat-o cum sa ajung acolo, ea fiind binecunoscuta de calugarii greci de la Manastire. Am facut programare si peste doua saptamani, cu ajutorul Domnului, vom merge spre Arizona, la Manastirea Sf Antonie.
 Sunt bucuroasa ca mai schimb zilele, aerul, am nevoie de un shot de credinta, un branci sau o ridicare in aer, dupa cum va fi.

M-a deprimat putin asprimea de care imi povestea cu bucurie d-na Maria, faptul ca daca faci o gresala nu mai esti primit a doua oara, sau cine stie ce alta mica "pedeapsa" ti se aplica.
 Ma astept la dragoste si bucurie, dar imi dau seama ca sunt putin afazica cu asta, de fiecare data cand m-am bucurat si entuziasmat, m-au readus oamenii cu picioarele pe pamant destul de repede.

Drumul e destul de lung, 6ore, cu copiii probabil ca ne va lua mai mult.