Ploaia si Nectarie - care nu a vazut pana acum asa ceva. Rauri, rauri, sipote turbate care curg de-a valma din cer. S-a bucurat sa o poata stapani, in unele momente, dar s-a si speriat si a plans cu sughituri cand ne-a prins sub un sopron rudimentar, dupa ce am fost sa-l conducem pe tati la bus.
Asa si noi, cu valurile vietii, uneori avem bucuria ca stam pe val, sa ne bucuram ca-l stapanim, alteori ne ia groaza, caci suntem mai aproape de abis cu o secunda. Milisecunda.
Si aici, mi-a facut o bucurie mare si a ordonat dupa culoare, marime, forma, niste carlige.
Credeti ca e putin? Va spun eu ca nu. Are aproape 4 ani si nu vorbeste in nicio limba prea bine, mai degraba o limba a lui, pocita, amestecata, pe care numai mama o mai intelege. Nu stie numerele, culorile, nu stie forme, nu stie nimic din ce ar stii un copil de la gradinita. Si nicio poezie ;)
Si uite ce surpriza mi-a facut:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu