Parintele Constantin Coman

Are un cuvant interesant despre familie, vorbeste in FO despre barbat si femeie, m-a intrigat faptul ca spunea ca in timpul spovedaniei da "teste" celor care vin la el, despre cum se vad ei, care e firea lor si care cred ca sunt trasaturile specifice femeilor, care barbatilor.
Adevarul e ca, in aceste timpuri in care se incearca sa se indoaie conceptiile oamenilor pana la nebunie, acceptand sa fim toleranti fata de homosexuali, fata de pedofili (in curand se vor da si legi care sa apere pedofilii, ca fiind o "orientare sexuala" deci nu se va mai pedepsi cu inchisoarea si va fi pe fata totul), fata de adoptiile din cuplurile de homosexuali, fata de interventia pana la paroxism a sistemului in viata de familie, ne trebuie un punct de referinta, trebuie sa ne discernem foarte bine optiunile si sa urmarim firul rosu in tot ce facem, in tot ce actionam, in tot ce ne dorim.

Asa ca nu e o cerinta absurda, sa iti stii propria fire, sa iti definesti asteptarile de la sotul/sotia ta. In adolescenta, Am intalnit chiar oameni credinciosi care nu stiau pe ce lume se afla, veneau la biserica dar se repezisera cu toata puterea sa il intampine pe Papa atunci cand a facut o vizita in tara noastra, sau aveau o viata dubla si traiau cu o prietena/ prietenul, dar se credeau in Biserica. Sunt sigura ca unii erau oameni draguri, fara intentii rele, dar erau incapabili sa isi puna ordine in viata, sa traga o linie si sa respecte niste idei.
Mi-a placut ce spune parintele Coman :

"Multi tineri sunt absolut anulati de exterior. Pe de o parte, traiesc exclusiv in afara lor, risipiti in spectacolul divers al lumii, iar pe de alta parte sunt desfiintati de autoritatea parintilor, de autoritatea scolii, de autoritatea legii, a invataturii si asa mai departe, si nu se mai apleaca asupra lor, nu mai au reflexul deciziei personale iesite din lumea lor launtrica. Sunt niste oameni care se conformeaza unor lucruri exterioare, care cauta raspunsul afara, la diferite autoritati" (n.A. Vezi televizorul, presa)

Si continua:

"Sigur, ne conformam unui lucru exterior, dar avand constiinta de sine in raportarea la lucrul respectiv."
(Adica urmaresti stirile, dar nu accepti insinuarile reporterilor, ci judeci lucrurile dupa legile pe care le respecti, ale lui Dumnezeu. )

Acum mi se pare simplu, ca nu sunt supusa presiunilor si a judecatii.

Ma tot gandesc la mama, ce ametita e de lumea din jurul ei, a inceput sa judece ce se intampla la noi in familie, in jur, dupa ce a vazut ca se intampla in filmele ei turcesti, serialele pe care le urmareste. E greu sa nu ai niciun reper in viata, sa nu te indrepti nicaieri, sa nu stii ce vrei. A inceput sa isi scrie jurnalul, care e tulburator de greu sa-l citesc, pentru ca a trecut printr-o tragedie mare la 13 ani, si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc : ce usor ar fi trecut prin viata daca avea credinta in Dumnezeu! Ar fi gasit o explicatie la durerea ei, ar fi canalizat-o cumva in lucruri folositoare, ca sa nu mai creasca in ea amaraciunea si inutilul. :((